All Posts By

Amy Hozat

Fashion

Cum purtăm tweed à la Coco Chanel?

23 January 2020

Am pregătit articolul acesta cu mult timp în urmă, dar nu și-a găsit momentul oportun pentru a fi postat. Dar m-am gândit să începem anul cu ceva ușor de digerat, ceva de citit și privit la cafeaua de dimineață, sau ceaiul de la ora 17: cum purtăm hainele din tweed, țesătură folosită de Coco Chanel în fiecare colecție, după anii 1920, transformând-o în cea mai elegantă și clasică țesătură pentru haine feminine (și masculine, dar nu e oala noastră).

Când mă gândesc la Chanel (cel de odinioară, cel contemporan e discutabil), mă gândesc la asocierea unor materiale de calitate, la non-culori, simplitate și haine croite impecabil. Și perle. Un stil vestimentar nepieritor și care nu va plictisi vreodată. Este stilul femeii clasice, atentă la ținutele ei dar care nu vrea să iasă în evidență prin opulență, ci prin eleganță și caracter.

Am câteva haine din tweed și veți vedea că sunt doar în alb și negru. De ce? Pentru că non-culorile păstrează haina în acel stil elegant și clasic, consacrat de casa de modă menționată. Și parcă orice alte culori (cu mici excepții, cum e roz pudră) nu se potrivesc acestui material. Și nu doar culorile îi pot știrbi din frumusețe, asocierea cu materialele nepotrivite pot transforma o tentativă de clasic în kitsch. Așa că, vă las pe scurt câteva lucruri pe care le-am descoperit în încercarea mea de a purta corect acest material.

Asocierea materialelor

Am crezut că un sacou alb din tweed poate fi purtat cu un tricou uni din bumbac și așa este, dar nu am găsit încă tricoul acela de calitate, care nu arată ca praful tras sub un covor persan. Am mai încercat cu tricouri basic din comerț, dar nu pot să spun că e imaginea pe care o aveam eu în minte. Prefer să fur cămașa albă a soțului pentru a păstra liniile drepte și curate, care nu pun în prim plan formele femeii, ceea ce nu mă deranjează, chiar îmi place și mă simt mai bine. Feminitatea nu are legătură doar cu expunerea formelor, în opinia mea, feminitatea începe de la caracter, maniere, sensibilitate, principii și încredere în sine, până la îngrijirea fizică și curățirea minții. Toate construiesc ideea de feminitate, nu doar aspectul fizic.

În ținuta de zi recomand o pereche de jeans și o eșarfă din mătase care să nu fie în nuanțe țipătoare sau imprimeuri nepotrivite (flori, fluturi, etc.). Cum spunea Coco Chanel, “Simplicity is the keynote of all true elegance.”

Cât despre beauty, recomand un machiaj discret și un păr bine aranjat și nu mă refer la nașa din Bârzești de aranjat, ci din nou, la simplu și îngrijit, sau natural. Dar să nu vă fie frică să vă puneți amprenta, până la urmă nu vrem să devenim copii Chanel, vrem doar să învățăm despre eleganță, ca mai apoi să o aplicăm în viața noastră, modelând-o după caracterul și principiile noastre care diferă de la o persoană la alta.

Și ca să fac o încheiere frumoasă și o introducere în noul an în același timp, mă bucur mult că sunteți aici, că îmi citiți gândurile, îmi vizualizați pozele și vă bucurați de ele. Mă simt ca într-o seară de sâmbătă, când ai musafiri și le place mâncarea făcută de tine. Sunt sigură că știți sentimentul acela de împlinire, iar eu îl trăiesc de câte ori apreciați ce vă pun pe masă. Și nu toată lumea iubește supa cremă de ciuperci, înțeleg, e în regulă. Sper doar să reușesc să transmit ceva pozitiv chiar și celor care nu sunt iubitori de vintage. Dacă nu vă plac bucatele, sper ca măcar bucătarul să vă placă😉.

Anul acesta am de toate pentru voi, de la decor și stil vestimentar, la rutinele noastre și educația copiilor. Ați votat pe Instagram, mi-am notat și mă supun cu cel mai mare drag.

O săptămână de poveste să aveți! 🌹

Decor interior Idei pentru amenajarea casei

Cum am ales luminile în casă, în funcție de stilul camerei

18 December 2019

Pentru mine, una dintre cele mai dificile decizii în decorul casei este alegerea luminilor. Noi locuim într-o casă veche, cu puțină sursă de lumină naturală, iar lămpile și candelabrele pe care eu le consider potrivite stilului nostru au becurile orientate în sus. În plus, candelabrele de pe piață nu sunt foarte diverse și sunt scumpe în general. Nu avem lămpi în toate camerele, de exemplu cea din sufragerie nici nu am apucat să o montez când a ajuns că mi-a fost furată de un medic dentist care își face cabinet și se întâmplă să locuiască în casa noastră 😁. Încă mai caut, inclusiv pentru viitorul nostru dormitor, dar vă arăt ce am în plan, până una, alta, împreună cu cele pe care le avem deja în casă.

Nu am crezut că sunteți interesați de lămpile noastre, dar uite că mă plimb prin casă, pozând becuri, la cererea voastră. 😅

Holul de la intrare găzduiește un candelabru simplu, cu 5 becuri tip lumânări care a fost în camera fetelor o perioadă, dar care și-a găsit locul lângă scară și sunt foarte mulțumită de poziția lui. Holul este deschis la culoare, inclusiv mobilierul și gresia, doar scara are maro închis, împreună cu mânerele mobilierului. Și probabil veți observa că e un lucru general valabil în casa noastră: lămpile și mânerele sunt din fier forjat închis la culoare, în timp ce mobila, pereții și podelele sunt deschise la culoare. Găsesc echilibru în ideea acesta de amenajare, cel puțin în casa noastră vintage.

Pentru holul mic, la intrarea în bucătărie, am ales o lampă ce teoretic este pentru exterior, la fel ca gresia de pe jos. Dorința mea a fost ca holul să aibă influențe provincial franceze, unde holurile pot fi considerate terase exterioare ca design, cu pavaje din beton și mobilă ruginită, lămpi și flori de exterior. N-avem mobilă ruginită pe hol, dar nici nu-mi doresc momentan, sinceră să fiu. 😅 Mă opresc la becurile pentru exterior.

În bucătărie, oh. Nu e alegera mea preferată. Le vom schimba la timpul potrivit, momentan ne bucurăm și de lămpile acestea mult prea clasice pentru bucătăria noastră. Dacă ar fi să aleg acum ceva potrivit, aș vopsi scaunele într-o nuanță crem de la Vintage Paint și aș căuta niște candelabre tip lumânări închise cu pereți de sticlă.

Dormitor nostru este clasic american pentru că asta m-a atras acum 5 ani când, pentru prima dată, am avut ocazia să-mi dau cu părerea despre cum aș vrea să arate o casă. Și am zis “tavan verde în dormitor!” și așa a fost. 😂 Soțul zice că a fost testul suprem în logodna noastră când i-am demonstrat că poate să aibă încredere în mine, chiar dacă toată lumea îi spunea că n-are ce căuta verdele ăla pe tavan. Îmi aduc aminte când a dat cu trafaletul prima linie verde, a râs cu prietenul lui și mi-au trimis o poză, întrebându-mă dacă sunt sigură, având în vedere că nu e o culoare uzuală. Au trecut 5 ani și cu toate că nu aș mai face dormitorul clasic în felul acesta, încă îmi place foarte mult și îmi va fi dor de tavanul nostru verde. Despre lampă? E una din acele alegeri pripite pe care vă sfătuiesc să nu le faceți, ca mine. Se potrivește, este de-acolo, din clasicul american, dar n-aș mai cumpăra-o acum, după ce mi-am dat puțin seama ce ne place mai mult și la ce categorie de lămpi să mă uit.

Urcăm la etaj unde găsim cele mai ieftine tipuri de becuri vintage, pentu că pretențiile trebuie adaptate bugetului de mamă cu doi copii care mai scrie pe ici pe colo. Să nu înțelegeți greșit, sunt fericită și împlinită că am reușit, încet și sigur, să investesc bani câștigați de mine, în timp ce am stat cu fetele acasă. Cred că e bine să existe echilibru sănătos în familie, dar și pe plan personal în viața unei femei, cele două mergând în direcții diferite pentru fiecare. Pentru mine, direcția este să fac ceva, să contribui în familie, să cresc și să îmi pun creativitatea în practică, în timp ce sunt 100% acolo pentru copiii mei, implicată până în măduva oaselor în fiecare mișcare a lor.

Aici lămpile sunt albe pentru că podeaua, grinda și tapetul sunt nuanțe închise și cum spuneam, îmi place să existe echilibru.

În camera Annei am ales, din nou, lămpi pentru exterior, pentru că stilul camerei va merge către provincialul acela francez pe care l-am menționat mai devreme și sinceră să fiu, îmi plac mult mai mult lămpile din magazine aflate în categoria aceasta. Au un farmec aparte, parcă sunt mai simple, mai vintage, mai elegante. Am ales două, pentru că forma camerei este dreptunghiulară.

În camera Emmei am ales lampa în funcție de baldachinul din fier forjat cu frunze de la Maison Romantique, ce urmează să fie montat după ce găsesc patul potrivit. Camera Emmei e mai chateau, mai de prințese. Veți vedea când va fi gata. 😉

Cât despre viitorul nostru dormitor, visez la unul alb, poate v-am mai spus. Unul ca cele care se găsesc la Mavis, de genul acesta, poate într-un finisaj antichizat. Și Mavis chiar oferă această soluție pentru cei care vor un finisaj anume, vă puteți alege nuanța perfectă pentru voi la anumite modele. În plus, mobila din lemn masiv este nemuritoare și vă pot promite că și calitatea este de top, am băncuța noastră de la Mavis ca exemplu. Vă las pozele dormitoarelor mai jos și găsiți mai multe detalii despre ele aici.

 

Și pe băncuța de la Mavis se află aici lampa pe care ei o oferă cadoul unui cititor de-al meu și din nou, mă bucur ENORM să pot face astfel de lucruri pentru voi. Dacă doriți să participați, vă aștept pe pagina mea de Instagram unde puteți găsi GIVEAWAY-ul. Cu ocazia asta, mulțumesc oamenilor minunați din echipa Mavis că au ales să vă ofere un cadou în perioada aceasta a sărbătorilor. 🙏 Mă bucur să descopăr tot mai mult profesionalismul vostru, dar și inima voastră minunată.

Decor interior Idei pentru amenajarea casei

Accente rococo în salonul nostru de muzică

1 December 2019

În sfârșit am reușit să amenajăm o cameră care are ca scop găzduirea manifestărilor noastre artistice (mai mult alte mele, evident 😅), studiul muzicii dar și al altor lucruri, biblioteca fiind și ea prezentă și foarte tentantă. Când intru în salon, chiar dacă nu este gata încă, simt că vreau să învăț ceva, să studiez, să lucrez la intelectul meu sau să mă bucur de artă, să mai descopăr ceva. Și chiar dacă inițial s-a dorit a fi o sufragerie, pentru că e plină de instrumente muzicale și partituri vechi, a devenit mai mult salon de muzică. Ideea salonului de muzică a apărut la începutul anilor 1800 odată cu muzica de cameră susținută de un număr mic de instrumentiști (trio, cvartet, cvintet, depinde de instrumente) în case private, în serate muzicale între ‘prieteni’ de rang înalt.

Ador perioada aceasta a barocului. O ador din punct de vedere muzical și a felul ei de manifestare în aceste camere special amenajate pentru întâlniri între prieteni care apreciază muzica în egală măsură, dar evident și datorită exploziei ei în decorul interior. Ador dragostea aceasta pentru artă ce dă pe afară, mă regăsesc în ea. Dar pentru că nu pot și nu doresc să port peruci albe uriașe sau rochii extrem de încărcare, sau să exagerez în decorul casei pentru a-mi hrăni spiritul artistic și iubirea pentru artă, aleg să dau doar anumite accente salonului de muzică, accente care să mă motiveze și să mă îndemne să citesc partituri și cărți noi, cum deja se întâmplă. Dar aceste accente nu vin neapărat din perioada barocului, vin dintr-o ramură târzie a acestuia, numită rococo.

Rococo s-a născut în Franța, pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea și este cunoscut și ca “barocul târziu”. Rococo schimba anumite trăsături ale barocului clasic: în locul culorilor puternice apar pastelurile și în locul dramatismului se așează romantismul, dar cu aceleași principii de bază: design încărcat, multe flori, linii curbate și decorațiuni.

Decorul de pe pereți este făcut cu ștampilele de la Rouge Boutique Decor, aceleași pe care le-am folosit aici pe dulapul Emmei și vopseaua mea preferată de la Vintage Paint România, prin Maison Romantique.

Încă nu a ajuns salonul la forma lui finală, este doar la început de amenajări. Tablourile bogate nu există încă pentru că nu am așezat șevaletul în salon pentru a avea inspirație. În timp vom și achiziționa tablourile potrivite, dar vreau să contribui și eu cu pânzele mele. Timp să am singură, că sentimente de manifestat pe pânză există din plin.

Dar ce ne mai lipsesc nouă aici sunt mici piese de mobilier cu linii curbate și detalii romantice. Și de data aceasta nu vă mai fac eu sugestii, de data aceasta vă cer eu sfatul și opinia.

Mavis are o colecție impresionantă de piese mici de mobilier de toate felurile, mărimile și finisajele posibile. Vă las mai jos câteva candidate și aștept cu drag să-mi spuneți care este preferata voastră.

 

De asemenea, Mavis are acum tot mobilierul expus la un preț cu discount uriaș și livrare imediată! Dacă intrați la secțiunea REDUCERI găsiți mobilă pentru dormitor, sufragerie, hol, dar și oglinzi, lămpi și candelabre la super prețuri. 👏

Care din cele două măsuțe de mai jos credeți că e potrivită pentru salonul nostru, poate cu alte finisaje?

Fashion

Lookbook toamnă – part 2 – rochii vintage

22 November 2019

În ultimă perioadă am ales să cumpăr haine vintage, cu adevărat vintage, din anii 60′-70′ pentru că sunt croite altfel, materialele sunt de altă calitate și evident, e foarte posibil să fie exemplare unice. Dar motivul principal pentru care iubesc să fac asta este că nu m-am născut în epoca potrivită oricum, sunt de modă veche în toate privințele, de la decorul casei și hainele pe care le port, la personalitate și îmi doresc să cred că și în privința manierelor nu mă încadrez în zilele noastre. Cel puțin încerc și investesc în asta în fiecare zi. Poate alții consideră o pierdere de vreme să zâmbească femeii care mătură strada sau să întrețină o discuție cu doamna care scanează sticla de lapte. Dar sunt mici lucruri pe care îmi place să le fac, ca să las în urmă zâmbete când îmi întorc spatele și îmi continui drumul. Cum spunea Jean-Jacques Rousseau, adevărata polițele constă în a arăta bunăvoință oamenilor. Dar oh, am mult de lucrat în privința capacităților mele sociale, am crescut în vârful copacilor și înconjurată de note muzicale, am interacționat mai mult cu partiturile și cărțile mele decât cu prietenele mele și mi-e greu să exprim aprecierea pentru cei din jur, fără vioara mea în mână. Sunt definiția mergătoare unui om introvertit. Dar în același timp, nu regret o secundă preocupările mele din copilărie care m-au șlefuit în persoana care sunt acum, chiar dacă greșesc de multe ori față de cei din jur, de prea multe ori, prin lipsa cuvintelor mele. Am multe de învățat, sunt ca un copilaș de 3 ani, în prima zi la grădiniță, încercând să-și facă prieteni. 😅

Dar în privința hainelor vintage, încă nu am greșit. 😁 Tot ce-am achiziționat a fost o investiție bună, de folos și tare pe gustul meu. Draga mea prietenă Sarah, fotograf profesionist, stabilit în Viena, mi-a făcut aceste poze splendide, care merită momentul lor în acest articol, fără cuvinte.

Pe Sarah o găsiți aici la Sarah Bel Photography iar rochiile sunt de la Venus Vintage Store și ultima, cu imprimeu, de la Vintage Delight Office, ambele boutique-uri fiind ușor de găsit pe Instagram.

 

Decor interior Idei pentru amenajarea casei

Cele mai frumoase 4 piese de mobilier din casa noastră

20 November 2019

Lucrurile sunt lucruri. Se uzează, se strică, își pierd valoarea și nu aduc fericire. Dar lucrurile pot fi mai mult decât lucruri atunci când valoarea lor stă în amintiri, în cât de dragi ți-au fost și  ce-ai făcut cu ele, în felul în care marchează o anumită perioadă din viața ta. Lucrurile nu aduc fericire, dar fiecare lucru este un album de amintiri fericite. Cel puțin asta dorim să fie pentru noi aceste 4 piese de mobilier.

Prima piesă este un dulap pe care l-au avut părinții mei de la începutul căsniciei lor, un dulap pe care mama așeza pickupul care cânta hiturile lui Elvis Presley în fiecare sâmbătă dimineața, când eu aveam câțiva anișori. Dulapul era în atelierul din spatele casei părinților mei, aștepta să fie tăiat în bucățele și pus pe foc. Mă bucur enorm că am reușit să-l salvez și să-i dau o viață nouă, dar și că am salvat o bucățică din copilăria mea și am așezat-o în camera Emmei, unde va strânge în continuare amintiri frumoase.

Dulapul l-am vopsit cu Vintage Paint, aveți toate detaliile despre vopsea aici, deja am scris de prea multe ori despre ea, dar e prietena mea de nădejde în amenajarea casei. De data aceasta nu am folosit ceară de protecție, am folosit lac ultra mat tot de la Vintage Paint pentru că îmi doresc să aibă viață cât mai lungă și mă bucur că am făcut asta, finisajul este perfect.

Și lucrul de care sunt extrem de entuziasmată este descoperirea ștampilelor decorative din silicon de la Rouge Boutique Decor. Cu ajutorul lor am reușit să dau dulapului un aer romantic, vintage, delicat și minunat. Am folosit tot vopsea Vintage Paint în diferite nuanțe. Ștampilele pot fi folosite pe pereți, mobilier, textile, podele, aproape orice și în nenumărate combinații. Doar imaginație și curaj îți trebuie. La sfârșit am antichizat ușor dulapul cu ceară bronz și i-am schimbat mânerele. Emma îl adoră iar eu îmi aduc aminte cu drag de copilărie. Multe, multe emoții…

Următoarele piese pe listă sunt două scaune superbe de la Mobilă shabby chic, locul în care m-am îndrăgostit inițial de un pantofar negru cu interiorul roșu, descoperit întâmplător pe Facebook. Apoi am intrat pe site și m-am lovit de zeci de piese vechi și recondiționate, absolut superbe, cu finisaje pe care aș vrea să știu să le fac eu când cresc mare.

Aceste scaune mi-au sărit în ochi pentru că piesele cu modelul acesta de ratan sunt extrem de greu de găsit și oh, sunt atât de scumpe. Iar nuanța aceasta de crem este perfectă pentru ele.

 

Surpriza uriașă a fost să descopăr acasă, când au ajuns, că sunt cu arcuri pe care nu le simți deloc și vorba soțului, sunt cele mai comode scaune pe care ne-am așezat vreodată. A spus că vrea și el la cabinet, dar deja mi-a furat un candelabru, scaunele nu le scap din ochi. 😀

 

Ultima piesă este din același loc, o măsuță transformată în băncuță perfectă pentru capătul patului, sau de așezat la intrare ca loc de încălțat.

 

Dacă vă gândiți că astfel de piese costă o avere, aveți dreptate. AR TREBUI să coste o avere, dar aici am găsit cele mai ieftine dulapuri, mese, scaune, comode și decorațiuni. Sunt atât de accesibile și frumos lucrate, abia așteptam să vă spun de ele!

Și pentru că se apropie sărbătorile, împreună cu Mobilă shabby chic vom face zilele următoare un Giveaway cu o piesă MI-NU-NA-TĂ! Ca să rămâneți informați, vă invit să mă urmăriți aici sau pagina de Facebook Mobilă shabby chic.

O săptămână de poveste să aveți! ✨

 

Decor interior Idei pentru amenajarea casei

Cum decorăm sufrageria în funcție de modelul canapelei?

15 November 2019

Vi se întâmplă să vă uitați în sufragerie și să vi se pară că ceva nu funcționează sau că doriți o schimbare? De cele mai multe ori, canapeaua parcă nu își mai găsește locul, dar există și varianta ca locul să nu fie potrivit canapelei. Așa că, vă sar în ajutor, ca om pasionat de decor interior și sper ca ideile prezentate mai jos să vă fie de folos, atât canapele pe care vi le sugerez, cât și decorul potrivit al camerei.

În cele mai multe case, canapeaua este piesa centrală din sufragerie, probabil și cea mai scumpă. Și merită investit într-o canapea de calitate, comodă, rezistentă și timeless, dacă se poate. Dacă aveți deja o canapea și vreți să faceți o schimbare în cameră, care să integreze frumos piesa voastră, sau căutați o canapea, dar nu știți ce vă place și ce vi se potrivește, diferitele modele, stiluri și culori de mai jos s-ar putea să vă ajute. Toate pozele sunt tip moodboard, create de mine, pentru a-mi explica mai ușor ideile.

Canapeaua minimalistă gri – stilul scandinav

Multă lume alege canapeaua gri din mai multe motive: e o alegere safe (cum spune americanu’) , ușor de întreținut și de încadrat în orice decor. Aparent. Eu văd griul ca fiind destul de greu de folosit, am dat și eu greș cu el în bucătărie, inițial. E greu de găsit echilibrul între nuanțele calde și cele reci, când canapeaua e gri. De exemplu, nu o poți așeza pe o mochetă crem, se bat cap în cap, nici pe un parchet gri, că nu vrei să se camufleze draga canapea. Dar și când găsești rețeta perfectă, poți avea o sufragerie tare tare frumoasă, cu o simplă canapea gri. Eu am mai multe rețete din care să alegeți sau să vă inspirați.

Nonculori și plante verzi

Optați pentru o podea albă, tablouri alb-negru cu ramă neagră și pentru a încălzi atmosfera, o măsuță de cafea din lemn natural, cât mai rustic, blănițe sintetice aruncate pe canapea și câteva plante cu frunze verzi așezate în ghivece din ciment.

Clasic scandinav – alb/gri

Podea albă, pereți albi, perne ivory și crem pe canapea, tablouri cu ramă din lemn natural, măsuță de cafea cu blatul alb și picioarele subțiri din lemn natural. O pătură crem, aruncată pe canapea și o lampă minimalistă.

Strop de culoare

Peretele din spatele canapelei în aceeași nuanță de gri, podea din lemn natural, perne galbene și măsuță din sticlă cu detalii aurii.

Perne roz pudră, covor cu detalii în aceeași nuanță, pereții gri deschis, podeaua într-o nuanță de gri cald. O lampă cu efect de jabou ciufulit.

Canapeaua în carouri – stilul country/rustic

Sufrageria lui Moș Crăciun, oh, aș da bani grei să stau să citesc o carte într-o asemenea sufragerie. Vă las direct variantele alese, nu mai are rost să scriu altceva.

Podea wenge, pereții într-o nuanță de kaki, perdele lungi, albe și biblioteci cât încape.

Pereții crem închis, podea nuc, cufăr pe post de măsuță de cafea și șemineu din cărămidă naturală.

Canapeaua cu imprimeu floral – stilul shabby chic

Cea mai des întâlnită și chiar ușor de integrat în sufragerii calde, luminoase și primitoare.

Romantic

Podea de lemn vopsită în alb, tablouri cu flori colorate, mobilă crem, vază cu bujori roz, lampă cu cristale și un set de ceai la vedere în vitrină. Cine mă invită să discutăm diverse într-o astfel de sufragerie? Că vin! 🙊

Shabby chic ușor minimalist (dacă există așa ceva)

Totul alb, preferabil ușor antichizat. Trandafiri în vază și perdelele din dantelă albă, fină.

Și pentru un strop de masculinitate,

Combinație de imprimeuri – flori și dungi

Fotoliu cu dungi, pereții olive deschis, măsuță olive și perne în carouri micuțe, roșii.

Sper că v-au plăcut ideile prezentate. Dacă vă întrebați de unde mi-au răsărit toate, să știți că m-am pus cu burta pe carte pentru voi, pentru că 90% din întrebările primite sunt despre casă și amenajare în ultima perioadă. Și pentru că nu am școală în domeniu, doar pasiune, m-am gândit să încep totuși să învăț teoria culorilor, a imprimeurilor și a proporțiilor în decor interior, inclusiv istoria lor.

Așa că, de două ori pe lună vă voi prezenta câte o idee sau mai multe care să vă inspire și să vă ajute să vă transformați casa, în așa fel încât să se potrivească stilului vostru de viață și să vă reflecte personalitatea.

Cele 3 canapele sunt de la Mavis și le găsiți mai jos la Shop the look. Ele vin în zeci, dacă nu sute de variante, de la imitație de piele, stofe, imprimeuri și culori, la diferite finisaje ale lemnului, vopsit, antichizat, etc. Vă puteți crea astfel canapeaua perfectă pentru sufrageria dumneavoastră!

Shop the look

Gânduri Stil de viață

Ce faci doar pentru tine, după ce devii mamă?

4 November 2019

Mi-a luat foarte mult timp să înțeleg că am nevoie și de lucruri pe care să le fac strict pentru mine, după ce am născut fetițele. Să stau un minut în plus în duș aducea sentimente de vinovăție că nu am folosit acel minut pentru a mă uita la bebelușul meu sau nu am spălat un vas, nu am curățat o legumă, atât de gravă a devenit lipsa mea de conștientizare că numele de mamă nu șterge numele meu de individ, persoană, om, femeie. Am încetat să mai citesc, să mai mănânc așa cum trebuie, să mai dorm profund, să mă gândesc la ce mă doare, la cât de obosită, deteriorată și singură sunt, totul pentru că cineva depindea de mine. Și nu o spun ca “uite ce mi-a făcut viața de mamă“, o spun ca “uite ce mi-am făcut cu mâna mea“, pentru că nu este vina nimănui că eu am uitat de mine. Omul meu, copiii, cei dragi nu au nevoie de o umbră care să supraviețuiască în rutina ei zilnică de a-i îngriji și a pune o importanță uriașă pe lucrurile mici de care poate ei nici nu au nevoie. Ei au nevoie de o femeie, o mamă care să trăiască și care să le fie un exemplu de viață.

Dar cum poți fi exemplu de viață, când tot ce faci este să supraviețuiești?

Nu sunt nedespărțită de copii, întotdeauna i-am încurajat să fie independenți și autonomi, încă din primii ani de viață. Anna, 2 ani, se joacă singură cu orele, bea apă de la dozator, se îmbracă și se încalță fără ajutor, mai nou își încheie și nasturii la haina ei de lână. Emma, 4 ani, se pregătește singură pentru grădiniță, de la îmbrăcat, spălat pe dinți și prins părul în două codițe colorate, nu este nevoie să intervin, nici măcar să o verific. Pune lapte cu cereale pentru ea și sora ei, sau gustarea de după-masă în două boluri din sertar. Dar chiar dacă nu mai sunt cu bebeluș în sistem de purtare toată ziua sau nu mă țin lipită de obrăjorii fetelor, sunt tot timpul în alertă să le anticipez fiecare mișcare sau sentiment, să le pregătesc răspunsul la întrebările pe care nu le-au pus încă și să le îndeplinesc nevoile pe care nu le-au manifestat, să le orientez privirea și să le modelez gândirea către deciziile corecte pe care să le ia singure. Și chiar dacă pare că nu fac multe, la sfârșitul zilei sunt epuizată fizic și emoțional pentru că m-am gândit strict la nevoile celor din familie, inclusiv la cele de mâine, sau cele care am presupus eu că există. Are sens oare ce spun? Oare vă regăsiți?

De câteva săptămâni, Emma mă întreabă des de ce mă gândesc la ceilalți mai mult decât la mine. Prima dată m-a întrebat asta când am rugat-o să lase poarta întredeschisă la grădiniță, ca să intre mai ușor mămica ce se apropia. M-am bucurat atunci că a înțeles gestul meu și i-am explicat de ce fac lucrul acesta cu bucurie și de ce nu e un lucru greu să te gândești la ceilalți, ba chiar este satisfăcător să faci fapte bune (în speranța că va testa lucrul acesta). Apoi m-a întrebat când am fost la magazinul de lângă casă și am dat restul de bănuți doamnei mai în vârstă care și-a numărat cu atenție ultimii lei din portofelul bătătorit de viață. Dar apoi a început să mă întrebe și când mă vedea obosită, îngândurată sau preocupată mai mult decât e cazul de lucrurile mărunte și nesemnificative, iar tonul ei era unul total diferit, cu dezamăgire și confuzie. Și era confuză pentru că vedea că în cazul meu, atenția la cei din jur devenea o jertfă, nu o bucurie. Și problema nu era că doream să fie casa curată când vine omul acasă, problema era că mă simțeam vinovată dacă mă puneam un minut jos și nu scuturasem fața de masă, sau nu am aranjat cutele la draperii.

Vorbesc la trecut pentru că încerc să mă conving singură să nu mai fac asta. Cu toate că o fac, în fiecare zi. Dar mi-am făcut o listă de lucruri pe care să încerc să le fac zilnic, altele săptămânal, pentru a mă bucura și de prezența mea, nu doar de a celor dragi în viața mea.

Lucruri zilnice:

•să mă pregătesc eu prima pentru o nouă zi, înainte să încep să-i pregătesc pe ceilalți. Să beau un pahar de apă, să mă spăl și să mă îmbrac, să citesc și dacă e nevoie, să mă trezesc mai repede pentru a face lucrurile acestea.

•să îmi pun și eu farfurie la masă. Să nu mănânc doar ce rămâne de la copii.

•să deschid geamul dimineața și să mă uit la munți. Să respir aer curat și să simt adierea vântului, să preiau din viața și energia naturii. Să mă simt parte din ea.

•să ascult mai multă muzică.

•să nu-mi fie rușine că stau jos, dacă intră cineva pe ușă.

•să nu continui treaba când dorm copiii la prânz, să-mi iau 30 de minute pentru mine, în liniște, cu o cană de ceai și gândurile mele pozitive. Neapărat pozitive. Sau să pictez.

•să trimit un mesaj unei prietene cu care nu am mai vorbit de mult și mi-e dor de ea. Sau să dau un telefon să întreb de sănătate.

Lucruri săptămânale:

•să-mi cumpăr flori. Că de ce nu.

•să merg undeva singură. La o plimbare, să alerg sau să beau un ceai în localul meu preferat. Îmi crește nivelul de anxietate doar gândindu-mă la asta, dar voi încerca să mă consider o companie plăcută, eu pentru mine.

•să invit pe cineva la mine acasă, ca o consecință a telefonului de mai devreme.

Sper să vă fie de folos expunerea greșelilor mele 🤷, dorința mea de a schimba ceva, de a fi un om mai bun atât pentru mine personal, cât și pentru oamenii pe care i-am dezamăgit, închizându-mă în casă. Aș fi vrut să îmi spună cineva acum 5 ani să am grijă să nu cad în capcana asta. Așa că încerc să le scot eu la suprafață pentru alte femei, cu speranța că vor fi luate ca ‘așa nu’, sau ‘nu ești singura, putem mai bine împreună’.

Și dacă aveți sugestii pentru mine, le aștept cu drag! Nu voi pretinde niciodată că scriu pentru a-i învăța pe alții, că eu știu mai bine, ci tocmai, pentru că avem (și am) nevoie de mai multă camaraderie și onestitate, compasiune și sinceritate în mediul online.

Tu ce-ai făcut pentru tine azi?

Camera Annei Decor interior

Comodă IKEA – project DIY – de la banal la accente franțuzești

11 October 2019

Vă aduceți aminte de Cenușăreasa care a pus tapetul floral în camera Annei? Ei bine, Cenușăreasa vrea să continue renovarea în același stil provincial francez, dar nu are buget pentru mobilier nou. Și pentru că mobila de la IKEA nu se potrivește deloc în atmosfera dorită, Cenușăreasa s-a gândit să mai facă o transformare magică, implicând de data aceasta vopseaua minune Vintage Paint de la Maison Romantique.

Lăsând poveștile la o parte, am reușit să transform total comoda de la Ikea într-o singură zi, cu mai puțin de 200 de lei. Vă las toate detaliile și aspectele pe care trebuie să le luați în considerare, dacă vă tentează să schimbați ceva în casă voastră, rapid și ieftin.

  1. Degresați cu atenție toată suprafața, chiar dacă pare curată. La IKEA sunt două variante pentru această comodă: varianta lucioasă din pal și varianta din lemn masiv vopsit. Dacă aveți pal NEAPĂRAT dați cel puțin un strat de Primer special pentru vopsea pe bază de apă, altfel vopseaua nu se va prinde deloc de folia lucioasă. Eu, având varianta din lemn masiv vopsit, nu am avut nevoie de Primer și nici de șlefuire, doar o degresare serioasă cu Cif.
  2. Alegeți cu atenție pensulele. Am vrut să dau mobilei un efect tip fibră de lemn, motiv pentru care am folosit o pensulă cu perii groși și duri, dar puteți opta pentru variante mai soft, în funcție de preferințe.
  3. Vopsiți cu spor. În funcție de material și culoare, poate e nevoie să dați mai multe straturi de vopsea. Eu am vopsit două comode în nuanțe diferite și cea mai închisă la culoare a avut nevoie să mă întorc a treia oară cu pensula să retușez unde se zărea culoarea albă, iar cea deschisă la culoare a fost gata cu două straturi subțiri de vopsea.

    Primul strat

    Al doilea strat

  4. Dați un strat gros de ceară de protecție transparentă, ori cu pensula, ori cu o cârpă curată. Eu am preferat întotdeauna pensula pentru acest proces, mi se pare mai ușor și rapid de aplicat. Apoi, m-am întors cu o cârpă curată care nu lasă puf să șterg excesul de ceară, unde a fost nevoie.
  5. Un pas opțional, folosiți ceară maro pentru a antichiza mobila în locurile unde timpul ar îmbătrâni piesa în mod natural. Acesta este pasul meu preferat pentru piesele deschise la culoare. Comoda roz pudră nu am antichizat-o, îmi place foarte mult nuanța ei mată și fină.
  6. Alegeți mânerele potrivite pentru că schimbă mult vibe-ul unei piese de mobilier, așa că vă sugerez să nu săriți peste pasul acesta. Mânerele de la IKEA sunt atât de basic și lipsite de viață, abia așteptam să pun mânerele acestea antichizate, în formă de inele.

Atât! Într-un weekend am vopsit 4 piese, ca o Cenușăreasă harnică ce sunt. 😂 Vă arăt și restul lucrurilor în curând, până atunci aruncați un ochi la paletarul de culori de la Maison Romantique, poate vreți să dați un suflu nou casei voastre înainte de sărbători. Dar aveți grijă, s-ar putea să nu vă mai opriți din vopsit dacă începeți, cunosc pe cineva. Nu spun cine.

P.S. comoda în nuanța roz pudră pare “udă” în poze pentru că încă nu se uscase ceara de protecție. Dar în final, aspectul este mat și fin, ca o petală de trandafir.

Gânduri

“Dacă un străin vrea să mă fure…”

30 September 2019

E 30 Septembrie, în casă cântă colinde orchestrate (pentru că e frig și beau ceai), eu sunt în dormitor, împătur haine, Emma și Anna stau pe canapeaua cu flori din bucătărie și ronțăie biscuiți din sertarul cu gustări pentru copii. Emma mă strigă:

-Mama, poți să vii puțin?

Anna repetă, ca de obicei, dar în stilul ei:

-A-de-li-na! Vino pusin!

Las zâmbind hainele din mână, știind că urmează ceva interesant, posibil amuzant. Ajung în bucătărie, Emma începe cu întrebarea ei clasică:

-Mama, pot să spun ceva?

-Da, sigur.

-Știi ce m-a învățat buni?

-Ce, iubita mea?

-Dacă un străin vrea să mă fure și să mă bage într-o mașină, să dau din picioare și să mă țin cu mâinile de ușă, să fac tot ce pot să nu intru. Dar dacă intru, să sar la volan și să țin de el!

-Wow! Stai puțin! Cum?

-Și dacă mă prinde cineva pe stradă, să țip și să fac tot ce pot ca să fug!

-Corect, dar vrei să-ți spun ceva foarte foarte important?

-Mhm… (zice Emma cu un biscuite în gură, în timp ce Anna se uita fix la mine, cu ochișorii ei mari, așteptând replica mea).

-Dacă un străin vorbește cu tine pe stradă, în parc, în magazin sau la grădiniță și te cheamă cu el, tu să spui repede “Nu, că sunt cu tati aici.” și să arăți cu degetul către cel mai apropiat om și să strigi “Tati! Hai aici!” și să fugi către el.

-Dar mama, asta este o minciună!

-Emma, eu îți dau voie să minți când vin străini la tine. E singura dată când poți încălca orice reguli și politeți pe care le-ai învățat, important este să pleci de lângă omul acela.

-Sau spun “Uite un polițist!” și fug!

-Și asta este o idee bună.

Anna deschide gura și se îndreaptă cu ea către mâna Emmei, care nu mișcă niciodată dacă este “atacată”.

-Anna! Stop! Ce faci?! strig eu surprinsă.

-Muc pe Emma.

-De ce?!

-A zis Emma că fulă pe Anna.

Emma se uită la mine și începem amândouă să râdem, Anna se prinde că e ceva amuzant și râde și ea. Coboară amândouă de pe canapea și fug la joacă. Eu rămân singură în bucătărie.

Acum le aud cum se joacă de-a hoțul (care este un urs uriaș de pluș) pe care l-au legat cu o curea de calorifer, să se salveze. Iar eu, nu mișc și mă rog să nu fie nevoie vreodată să folosească ce au învățat de la buni sau de la mine. Colindele încă răsună, dar nu mai zâmbesc. Gândul mi-e la toți copiii neajutorați care nu au avut șansa de a se salva. Gândul mi-e la copiii mei, mici și inocenți, ușor de manipulat și de manevrat de către monștri (pentru că nu-i pot numi oameni). Gândul mi-e la faptul că lucrurile pe care îi învățăm pe copiii noștri să le facă în astfel de situații s-ar putea să nu le fie de folos deloc în fața unor uriași puternici și răi, dar oh. E datorita noastră să încercăm.

Trăind în lumea aceasta periculoasă și murdară, cred că este important să folosim aceste platforme și pentru a discuta și a învăța unii de la alții lucruri practice și absolut necesare pentru părinți și copii.

Dacă aveți și alte idei de împărtășit, vă rog să o faceți, aștept cu mare interes să-mi spuneți cum i-ați învățat pe cei mici să se apere.

Gânduri

Mâna mamei mele.

27 September 2019

Cea mai detaliată amintire din copilărie este mâna mamei mele. Îmi aduc aminte atât de clar textura palmei ei când mă mângâia înainte să-mi pieptene părul, îmi amintesc inclusiv căldura degetelor ei când ne țineam de mână sâmbăta dimineața și ne uitam la desenele cu Ciocănitoarea Woody. Îmi amintesc atât de clar puterea îmbrățișării ei și cum mă strângea cu dragoste când mă așteptam mai puțin, când o meritam mai puțin. Îmi aduc aminte cum călca hainele în dormitorul cu mobilă albastră, în timp ce Elvis Presley cânta la pickupul nostru vechi și fierul de călcat scotea mai mulți aburi decât era necesar. Îmi aduc aminte cum întindea cearceaful pe pat cu mâinile ei fine și albe ca neaua.

Dar cea mai importantă amintire este din ziua nunții mele, când cu aceeași răbdare cu care mi-a legat șireturile în copilărie, mi-a încheiat nasturii rochiei mele de mireasă. Fiecare nasture încheiat a fost ca un capitolul din viața mea în care am avut parte de îndrumarea, susținerea și iubirea ei. Cu fiecare nasture încheiat mă pregăteam pentru plecarea mea din mâinile ei calde și luminoase.

Ce n-am știut eu atunci este că mâinile ei vor fi umplute din nou de Emma, apoi Anna și să îmi văd mama ținând în brațe copilașii mei cu aceeași dragoste și blândețe cu care m-a ținut pe mine, amintirea mâinilor ei este și mai prețioasă și mai dulce decât a fost vreodată.

Azi e ziua ei. Și m-am trezit cu imaginea aceasta în minte și cu bucuria enormă că am avut parte de dragostea unei asemenea mame. Nu aș fi fost aici, nu aș fi avut bucuria, pacea și liniștea pe care le am acum, fără îndrumarea mâinilor sale.

Așa că, la mulți ani, mamă dragă. Nu-ți pot mulțumi îndeajuns pentru ceea ce ai fost și ești în viața noastră. Nu pot decât să încerc să port în palmele mele aceeași blândețe și dragoste cu care m-ai purtat tu pe mine.

You have successfully subscribed to the newsletter

There was an error while trying to send your request. Please try again.

Amy Hozat will use the information you provide on this form to be in touch with you and to provide updates and marketing.