All Posts By

Amy Hozat

Gânduri Parenting

Cei mai neînțeleși dintre pământeni – actorie sau caracter?

5 August 2019

Cu ceva timp în urmă, am fost toți patru la oftalmolog. Afară erau 30°C și a trebuit să așteptăm într-o încăpere de 3m² fără aerisire, împreună cu două doamne care își povesteau cele mai dramatice momente din viața lor și doi domni, unul tăcut, iar celălalt mai bine făcut, cu pantaloni scurți, tricou negru și lanț gros la gât, se uita la videoclipuri cu fail-uri pe telefon. Emma s-a așezat direct lângă cele două doamne (nu că ar fi avut și altă variantă în camera tip lift) și a ascultat zeci de minute poveștile interesante despre viață, în timp ce eu și soțul meu ne zâmbeam pe ascuns, știind amândoi că Emma va reține și ne va povesti entuziasmată tot ce a auzit. La un moment dat, Emma m-a rugat să îi explic ce e pe o planșă care detalia ce este și cum funcționează colesterolul. Având în vedere că eram 8 străini lipiți unul de celălalt, în liniște deplină, am considerat că o lecție despre colesterol nu este binevenită în momentul acela, așa că i-am promis că îi explic acasă din atlasul ei al corpului uman. După ce s-a plictisit de poveștile doamnelor și de analizat singură colesterolul, și-a scos 3 stikeez din gentuța ei roz și a început să se joace pe faianța din spatele scaunului.

În timp ce eu caut disperată o foaie în geantă ca să-mi fac puțin aer, domnul musculos, cu lanț de aur la gât, îmi spune cu o voce groasă și puternică:

-Doamnă! Vreau să vă felicit.

-Pentru ce? întreb eu ușor speriată și crezând că este ironic.

-Că v-ați crescut copiii așa frumos. N-am mai văzut de mult copii așa mici care să vorbească în șoaptă și să stea cuminți pe căldura asta.

Se referea la Anna care repeta constant în șoaptă “Aple, dog mos!” adică “Lapte, te rog frumos!” și la Emma care a rezistat eroic atâta timp pe un scaun, în căldura aia.

I-am spus că îi mulțumesc mult și că nu am făcut noi ceva special, ne bucurăm că așa sunt ele, minunate (pentru că e adevărul, dar și doream ca Emma să se simtă responsabilă pentru complimentele primite😉). El a insistat mult asupra subiectului, ne-a spus că se bucură că am început o astfel de generație, că vor fi mame și ele și își vor crește la fel copiii, și așa mai departe. Nu mă așteptam, chiar deloc, mai ales din partea unui bărbat care nu pare interesat de astfel de lucruri. Când am ieșit din cabinet, domnul a venit după soțul meu să de-a mâna cu el și să-l felicite din nou.

M-am gândit toată ziua la asta, la motivul pentru care unii copii “par” mai cuminți, sau mai “buni” decât ceilalți. Și urmează din nou, o părere personală, nespecializată, a unei mămici care nu se consideră deloc un talent în creșterea copiilor, și am să vă spun și de ce, unde am greșit și ce am învățat.

Nu cred că există copii răi. Fără alte explicații sau detalii tehnice. Nu există copii răi. Cred că există doar copii neînțeleși.

Până la urmă, în funcție de ce este analizată bunătatea sau cumințenia unui copil? Cu ce este comparat caracterul lui, ca să se determine pe ce listă a lui Moș Crăciun se află? Cu cel al unui adult? Cu cel al unui bibelou care nu mișcă și strălucește? Cu ce au nevoie adulții ca ei să fie? Există o listă de criterii pe care un copil trebuie să le îndeplinească pentru a se numi cuminte, criterii generale care nu țin cont de dorințele și nevoile lui?

Oamenii văd doar lucrurile de suprafață ale copiilor noștri. Efectele unor cauze, efectele unor nevoi împlinite sau nu, în momentul respectiv. Dacă era ora lor de somn, dacă erau înfometate sau suprasolicitate în momentul respectiv, probabil domnul din sala de așteptare nu ar mai fi avut motive să ne felicite.

Cred că toddlerii sunt cei mai neînțeleși dintre pământeni. Ei nu își pot ascunde trăirile, sentimentele și stările. Ei nu știu să facă asta și nu există o carte care să-i învețe să facă asta într-o lună, ca un antrenament la oliță. Spunea un specialist că durează undeva la 25 de ani, chiar mai mult în cazul băieților😆, să înveți să-ți controlezi emoțiile. Eu am 25 de ani și nu văd să-mi fi terminat studiile. Încă mă găsesc cerându-le copiilor niște lucruri de suprafață, care chiar dacă nu sunt rele, nu sunt lucrurile importante care au efecte pozitive asupra copiilor pe termen lung. Cel mai clar și evident exemplu este lucrul cu care ne-am luptat în ultimul timp, o luptă inutilă și fără beneficii pe termen lung, ba chiar a afectat-o mult pe Emma și mi-am cerut scuze de nenumărate ori pentru deciziile greșite pe care le-am luat în privința ei.

Emma este independentă. Așa am învățat-o să fie, așa am încurajat-o și este o calitate pe care i-o apreciez zilnic. Ei nu trebuie să-i spun să se îmbrace, se îmbracă singură dimineața, înainte să iasă din cameră, își face singură felia cu gem, mănâncă singură de când a început diversificarea, merge singură la baie și și-a cerut dreptul la intimitate de la 2 ani. Așa e ea și o apreciez enorm! Nu simt deloc nevoia să intervin peste acțiunile ei legate de ceea ce face, ce are, ce este, pentru că vreau să o învăț să ia decizii bune singură, nu doar să răspundă ca un robot. O las singură în parametrii corecți de siguranță, moralitate și de bun simț, dar vreau să crească învățând să fie autonomă. Dar sunt oameni care au dorința de a controla copiii, de a-i manevra ca pe niște păpuși, oameni care preferă să mute fizic un copil de 4 ani în loc să-l roage să facă loc, sau să spună “pardon”. Oameni care consideră că un copil e inferior, deci nu trebuie respectat sau tratat ca pe o ființă umană cu drepturi egale, nevoi și spațiu personal, oameni care consideră că toți copiii sunt răi. Și Emma nu suportă asta. Nu acceptă ca o persoană să pună mâna pe ea, sau să încerce să o controleze verbal când ea nu face nimic rău. Și nu mai respectă nici ea la rândul ei. Efectiv nu își mai controlează tonul, nu mai investește “timp” și atenție în felul în care îi răspunde persoanei respective și am dus o luptă constantă cu ea pe tema asta. Și întotdeauna ea mi-a spus la fel: “Eu de ce să respect un adult care nu mă respectă pe mine?” Și un copil care taie scurt o conversație cu un adult este considerat rău și aduce rușine părinților. Și așa am simțit, că vor zice oamenii că nu o educ. Dar pe mine mă deranja doar efectul! Și cât timp am fost concentrată asupra efectului, nu mi-am dat seama că… are o doză de dreptate și Emma. Nu este obligată să facă frumos în fața unei persoane care o tratează urât, doar ca să mă mulțumească pe mine și să mă simt eu bine. Cât timp nu vorbește urât, nu trece limita bunului simt, ci doar îi este antipatică o persoană și o evită subtil, nu ar trebui să o forțez să dea dovadă sau să dea naștere unor afecțiuni false.

Și după ce m-a luminat o prietenă bună care mi-a spus cât de mult greșesc că mă tot supăr pe atitudinea rece a Emmei, după ce m-am pus și eu în locul ei și mi-am dat seama cât de umilitoare și deranjante pot fi unele lucruri pentru copii, mi-am dat seama că m-am blocat la lucrurile de suprafață și că e în regulă ca un copil să nu zâmbească dacă este tras, împins și umilit verbal de un adult. Până la urmă, dacă cineva ar striga la mine toată ziua că nu fac lucrurile bine, că sunt căpoasă și că vreau doar ca mine, cel mai probabil aș evita total contactul cu persoana respectivă.

De ce să facem unui copil ceva ce nu ne permitem să facem unui adult? De ce să suporte un copil asta? Doar pentru că e mic și nu se poate apăra? Nu sunt de acord. Și am decis să am grijă ca Emma să își păstreze bunul simț față de toți oamenii, dar să nu o mai forțez să falsifice sentimente.

Și până la urmă, ce ne dorim din partea copiilor noștri? Să fie actori buni, care să vorbească, să acționeze la comandă, așa cum le dictăm noi pe moment? Sau ne dorim să dezvolte un caracter frumos, să devină autonomi și să ia singuri decizii bune? Dar mai ales, să învețe să respecte și adulții care se comportă altfel, să accepte, nu să judece și să umilească pe alții la rândul lor.

Adevărata întrebare este căutăm să investim pe termen lung în copiii noștri, sau vrem să controlăm momente? Riscând astfel ca peste 20 de ani să devină adulți care nu reușeasc să-și controleze emoțiile, care să creadă la rândul lor că au dreptul să-i controleze pe ceilalți, să îi judece, să fie lipsiți de respect și limite în relațiile cu cei din jur, să creadă că tot ce nu-i ca ei e rău, tot ce-i diferit trebuie lovit și dărâmat, în loc de iubit și acceptat?

Nu există copii buni sau copii răi. Există doar copii neînțeleși. Copii ai căror părinți, printre care mă număr și eu de multe ori, cer momente de actorie și nu depun efort pentru a modela caracterul lor, ascultându-i, respectându-i și fiind disponibili emoțional pentru ei.

Dacă am dreptate, nu știu. Dacă procedez cum trebuie ca mamă, nu știu. Dacă vor fi copiii mei adulți echilibrați, cu siguranță nu știu… Nu știu ce voi mânca mâine, evident nici alte lucruri mai importante nu le pot cunoaște și controla. Dar exact asta e ideea. Am renunțat la a mai controla. Mă bucur de identitatea fiecăruia, inclusiv a mea și a copiilor mei. Mă bucur și că nu suntem pe placul tuturor, ar fi grav asta oricum😁. Dar mă simt liberă să iubesc pe oricine, inclusiv pe cei care nu mă iubesc pe mine. Și îmi doresc din toată inima să rămân așa, cu riscul de a fi călcată în picioare. Bunătatea e pe cale de dispariție, dar deține mai multă putere decât răutatea care, din păcate, e atât de vizibilă peste tot. Și asta aș vrea să transmit și copiilor, mai departe:

Nu sunt de dorit zâmbete false cu frustrări ascunse, e esențial să îți păstrezi principiile și să fii plin de bunătate reală, simțită și trăită.

Dacă nu înțelege asta acum la 4 ani, nu e problemă. Nu pot decât să sper că va ține minte momentele acestea și că la timpul potrivit își va aminti de ele și va avea înțelepciunea necesară pentru a lua ce e bun din ele.

Dar mai mult decât toate, știind că educația verbală nu se compară cu cea a exemplului personal, îmi doresc să trăiesc eu ceea ce încerc să-i învăț pe copii. Să nu fiu actor bun și să ascund sentimente negative, nici față de ei, nici față de cei din jur. Îmi doresc să am eu un caracter frumos, înainte să pretind asta de la niște omuleți de jumătate de metru, care se bazează pe mine să le arăt cum trebuie să trăiască în lumea asta.

 

Decor interior Stil de viață

Banca bârfelor – bucățică de istorie în casa noastră

6 July 2019

Gossip bench, în traducere liberă ‘banca bârfelor’😆, era un scaun cu o măsuță lipită de el, de multe ori cu un raft mic inclus, pentru reviste. A apărut imediat după invenția telefonului în anul 1876 și pentru că primele telefoane erau uriașe în comparație cu cele actuale, aveau nevoie de un loc special unde să fie așezate. A devenit popular după anii 30’, indispensabil celor care aveau telefon în casă.

Îmi imaginez ce impact uriaș au avut telefoanele pentru femeile din acea vreme, probabil au simțit că sunt obiectele de care aveau nevoie ca viața lor să fie completă. ÎN SFÂRȘIT puteau trimite o “informație” imediat prietenelor și nu era nevoie să aștepte câteva zile ca să primească răspunsul prin poștă. În plus, puteau discuta ore întregi fără să fie nevoie să se deplaseze.

Cred că inventarea telefonului a avut un impact major și în viața cercetătorilor britanici, când au înregistrat explozia de cuvinte rostite pe zi de către femei. După numele băncii, tind să cred că ori a inventat-o o femeie, ori a inventat-o un bărbat pentru soția lui, când a găsit-o petrecând prea mult timp cu telefonul lipit de ureche.😅 Evident, este o glumă. Și probabil și persoana care a dat nume băncii era foarte bine dispusă în ziua respectivă. Dar pentru că telefonul fix nu mai este o necesitate de ceva vreme, banca bârfelor și-a pierdut și ea scopul în casele oamenilor.

Eleanor Roosevelt spunea că

Mințile luminate discută idei, mințile mediocre discută evenimente, iar mințile mici discută oamenii.

Și pentru că după numele ei, banca era aparent destinată minților mici 🙊 eu cred că putem readuce în actualitate, putem da viață, dar mai ales îi putem da altă întrebuințare unei piese de mobilier atât de frumoasă. Uite câteva idei:

1.Un loc extra în sufragerie

Când vrem să mai adăugăm locuri pentru musafiri în sufragerie, de obicei ne gândim la o canapea mai mare sau fotolii. Dar de multe ori trebuie să renunțăm la alte piese de mobilier, o măsuță, o lampă, etcetera, ca să facem loc pentru încă un fotoliu. Dar cu această băncuță nu putem doar crea un loc extra în sufragerie, ci unul care să contribuie la aspectul elegant al camerei. În plus, putem depozita diferite lucruri necesare în sertar, cum ar fi șervețele, mici fețe de masă și traverse, lucruri de care avem nevoie în sufragerie. Punând o veioză sau un candelabru cu lumânări pe polița băncuței și o pernă cu imprimeu pentru șezut, adăugăm elemente de decor care pot face diferența în designul sufrageriei noastre.  Și așa combinăm utilul cu plăcutul, economisind și spațiu în același timp.

Apropo, candelabrul nostru și tapetul sunt de la Maison Romantique unde Monica mă ajută de fiecare dată când vreau să transform ceva banal într-o piesă magică, fie că e vorba de mobilier, piese de decor sau tapet.

2. Loc pentru încălțat în hol

De cele mai multe ori, holul de la intrare este destul de mic, dar este un spațiu pe care îl folosim zilnic. Holul necesită anumite lucruri practice care să ne facă viața mai ușoară, unul din ele ar fi un scaun pe care să ne așezăm ca să ne încălțăm/descălțăm, un spațiu unde să depozităm pantofii, dar și un loc pentru a depozita periile, cremele și accesoriile pentru încălțăminte. Băncuța aceasta este perfectă pentru holul de la intrare. Are înălțimea perfectă, iar sertarul este ideal pentru creme și accesorii. Soțul este foarte atent la pantofii lui, îi curată cu peria, folosește cremă și spray pentru protecție de fiecare dată când iese din casă, fără excepție. Dacă nu ar avea un loc unde să se așeze și un sertar cu toate accesoriile la îndemână, i-ar fi cam dificil să își facă rutina de fiecare dată.

3. Loc pentru citit în dormitor

Oh, întotdeauna mi-am dorit un loc al meu, un colț intim doar pentru mine și cărțile mele. Dar m-am gândit că este totuși o investiție să cumperi un fotoliu, o mică bibliotecă, poate și o măsuță pentru cana de ceai. Dar din nou, băncuța aceasta răspunde tuturor cerințelor, inclusiv cea a bugetului redus pentru un colț intim, așa cum mi-am dorit.

Și dacă tot vorbim de buget și băncuța mea, să vă spun și unde am gasit minunăția asta. Magazinul Mavis este exact ce caut la un magazin de mobilă: diversitate, calitate și detalii, la un preț pentru oameni normali. Pentru români, mai exact 😅. Nu avem noi salarii ca să ne permitem să cheltuim mii de euro pe mobilă din lemn masiv, cu finisajul dorit și dimensiunile preferate, chiar dacă teoretic merită. Așa că, mă bucur că am găsit un loc unde sunt grămadă cei mai buni producători de mobilă din lemn masiv din România, cum ar fi Sarmex, Ardudana, Mobex, Reserar M, Mobiladalin. Iar în colecțiile de mobilier se regăsesc modele într-o diversitate de stiluri, de la nemuritorul stil clasic, la stilurile arte povero, retro, vintage și rustic. Mavis este o afacere de familie cu experiență de peste 20 de ani în comerțul de mobilă din lemn masiv și lucrul acesta contează și se vede! Sunt oameni pasionați, oameni care înțeleg cerințele clienților și oferă o grămadă de variante și detalii despre produsele lor, cu drag și cu răbdare. Vom apela la serviciile lor destul de des în viitorul apropiat, având în vedere că renovăm și construim, din simplul motiv că atât produsele lor cât și ei ca oameni îl au pe acel vino-ncoa’ pe care îl ador.

Ce credeți că am ales noi să facem cu băncuța, din cele 3 variante de mai sus? 😊

 

 

Shop the look

Lifestyle Stil de viață

Ziua Emmei, bucurii și jucării

21 June 2019

Acum câteva săptămâni Emma a împlinit 4 ani. M-am trezit cu noaptea în cap și am făcut clătite pufoase, roz și mov. Am aranjat masa, am așezat cadourile, am pus clătitele în farfurie, amenajate cu inimioare colorate, miere, marshmallows și 4 lumânări. Vai, ce satisfacție am avut! Am crezut că o voi impresiona maxim pe Emma, că va mânca turnul de clătite ca pe turta dulce pe care am pregătit-o cu o seară înainte, tot pentru ziua ei.

După ce am pupăcit-o toată și și-a luat rochița preferată, am chemat-o să vadă surpriza pregătită. A oftat, a spus woow, s-a urcat repede pe scaun și a spus că e ca la un Crăciun în bucătăria noastră 😂 A suflat în lumânări, a cules toate inimioarele și le-a mâncat, a mușcat dintr-o clătită, a stat puțin, apoi a spus politicos “Mama? Te superi dacă nu mănânc clătite? Sunt puțin ciudate așa colorate…”. Am început să râd, i-am spus că nu-i nimic, ea m-a luat în brațe, surprinsă fiind de răspunsul meu și mi-a mulțumit.

Defapt mi-am amintit că Emma nu e impresionată niciodată de astfel de lucruri, ea vrea doar lucruri simple, timpul, afecțiunea și dragostea mea. De câte ori am întrebat-o ce își dorește, răspunsul ei a fost o acțiune, o activitate cu toată familia, nu un lucru, nu o jucărie. Ea vrea să dormim odată toți la buni Bety și la Costy acasă. Ea vrea să mergem toți la piscină. Ar vrea să mai mergem în Turcia, la mare, dar să fim toți. Neapărat toți. Și mă topește, dar mi-a fost destul de greu și să-i caut cadouri în situația asta… 😅

Dar locul unde găsesc întotdeauna jucării și cadouri speciale care să bucure și să impresioneze și un copilaș care nu vrea neapărat ceva anume, este magazinul online Jucării altfel. Vaaaai, cât ador jucăriile lor! Am petrecut zile întregi pe site, am urmărit ce e nou, am adăugat și am scos din coș întruna. Și cu ocazia asta i-am cunoscut și pe cei din spatele magazinului, care spre copleșirea maximă a inimii mele cu sentimente de bucurie, mă urmăreau și ei pe mine.

Emma a primit de ziua ei nu doar niște jucării în plus de care să te împiedici prin casă, ci jucării ecologice, premium, vopsite cu, coloranți naturali pe bază de apă, non-toxice, prietene cu mediul și sănătoase pentru copii. Și nu sunt orice fel de jucării, sunt foarte interesante, cu un rol bine definit în stimularea abilităților motorii și intelectuale, menite să încurajeze și să stimuleze creativitatea copiilor. M-aș juca și eu cu ele. Și sinceră să fiu, o și fac. 😄

Preferatul Emmei este puzzle-ul de podea cu harta lumii pe care îl face zilnic. Este realizat din hârtie reciclată, impregnată cu cerneală vegetală, un material foarte rezistent, cu un aspect mat foarte plăcut. Puzzle-ul vine într-o cutie frumoasă cu mâner, făcându-l ușor de transportat și de utilizat de către copii.

Următoarea pe listă este Sticker art, cutia cu prăjituri, brioșe și torturi, toate pregătite pentru a fi ornate cu cele peste 1000 de stickere. Frumos colorate, realizate din aceleași materiale ecologice, prietene cu mediul, dezvoltă abilitățile motorii ale copiilor și imaginația, pun la test răbdarea și perseverența lor. Și Emma, și Anna petrec zeci de minute cu aceste prăjiturele frumoase, care vin tot într-o cutie cu mâner, lucru mult apreciat în casa noastră. 😁

Mini-aparatul foto e atât de drăgălaș și ușor de luat peste tot, în parc, la plimbare, în explorarea pădurilor și a grădinilor. Încape în buzunarul celor mici, le dă ceva de făcut când se plictisesc, sau face explorarea mediului mult mai interesantă pentru pitici. Când privești prin el, imaginea rămâne neschimbată în mijloc, dar se repetă în cerc, pe margini, un fel de filtru offline pentru joaca celor mici. 😁

Fluierele în formă de balenă și delfin sunt adorabile și chiar imită perfect sunetele pe care le fac balenele și delfinii. Le-am luat special să mă scoată pe mine din bucluc, când nu știu exact cum să le imit la cererea copiilor. 😂

Gentuța în formă de vulpe a venit în caserola aceasta extrem de drăguță din tablă, cu floricele și mâner textil. A fost un proiect do-it-yourself și a venit cu instrucțiuni de asamblare și toate materialele necesare pentru a putea fi cusută și de cei mici, acul fiind din plastic și cu vârf rotund. Dar Emma m-a pus pe mine la treabă, a preferat să stea și să analizeze procesul, evident. Acum, caserola joacă rolul de bagaj sau geantă de voiaj în care își pun fetele lucrurile de care au nevoie când se joacă de-a vacanța. Este perfectă și pentru pachetul de mâncare la grădiniță sau școală, este foarte încăpătoare, rezistentă și chic.

Dacă nu am dat-o pe spate pe Emma cu minunatele clătite colorate, cu siguranță jucăriile și-au făcut treaba în locul meu. Și nu doar atunci; sunt intens folosite și apreciate în fiecare zi pentru că și pentru cei mici, jucăriile acestea sunt într-adevăr, jucării altfel.

Shop the look

Fashion Gânduri

Gânduri despre gala Digital Divas by Avon, frumusețe și comunitate

30 May 2019

Îmi aduc aminte primul produs cumpărat de la Avon, de parcă ar fi fost ieri. Aveam în jur de 12 ani și a venit o colegă la școală cu revista mamei ei care, evident, era reprezentat. Am mai văzut fete prin școală cu revista Avon și cum notau cu pixul pe ea cine și ce comandă, în pauze, pe holuri. Mi se părea extrem de chic, așa că am strâns mărunțișurile de prin buzunare și chiar înainte de terminarea anului școlar, mi-am comandat o cremă de corp cu ambalaj roz și portocaliu, care mirosea a portocale și a vară. Nu pot explica sentimentul pe care l-am avut. A fost primul produs de îngrijire cumpărat singură, pentru mine a fost momentul în care am trecut de la purtatul hainelor fratelui meu și săritul din pomi în grădină, la dorința imediată de a fi o domnișoară.

Iar 13 de ani mai târziu, am participat la conferințele și la gala Digital Divas organizate de Avon (a se insera aici sentimente copleșitoare). M-am trezit la 4 dimineața, mi-am făcut niște bucle retro și un cat eye, mi-am luat rochia în A, black and white, mi-am pus pantofii preferați cu buline pe toc și inimioară roșie pe talpă și în timp ce savuram cafeaua, mi-am adus aminte de momentul acela în care s-a născut în mine dorința de a fi feminină, de a fi frumoasă, răsfoind revista Avon pe banca școlii. Începusem atunci să caut adevărata frumusețe și pentru o perioadă am căutat-o în alte locuri, la alte persoane, în trenduri și șabloane, doar nu în mine. Dar când m-am oprit și m-am uitat la ce sunt, la caracterul meu și la ce vreau să devin, am decis să fiu eu. Să am încredere în mine, chiar dacă nu-s în trend sau pe placul tuturor.

S-au schimbat multe de atunci. Dar tristețea mea cea mai mare este că nu s-au schimbat neapărat în bine. Frumusețea a fost întotdeauna un lucru relativ și e foarte bine să înveți să apreciezi, chiar și fără să înțelegi neapărat, o idee de frumusețe care nu te reprezintă. Pentru că frumusețea nu o găsești unde a pus-o cineva cu atenție, frumusețea apare acolo unde decizi tu să o vezi. Dar din păcate, trendurile și societatea au reușit să elimine subtil anumite lucruri ce ar putea fi considerate frumoase, cum ar fi modestia, delicatețea, gingășia și da, simplitatea. Voltaire spunea că “adevărata frumusețe izvorăște din sublim și simplitate”, lucruri pe cale de dispariție, dar în care eu cred din toată inima.

Cred că, în timp, am uitat că nu e nevoie să ne modelăm după trenduri ca să fim frumoși. Frumusețea este în fiecare, trebuie doar lăsată să înflorească fără să încercăm să o ajustăm într-o direcție artificială, neapărat actuală. Dacă ești un trandafir, nu încerca să devi liliac, doar pentru că liliecii sunt la modă. Fii trandafir, fii ceea ce ești. Be yourself, everybody else is taken.

La Gala Digital Divas am fost eu, într-o rochie autentică din anii 60 de la Venus Vintage Store, purtând o pereche de sandale cu bareta în T de la CCC Romania. Și a fost o onoare să învăț de la cei mai buni oameni din domeniu, să simt atmosfera celor mai activi oameni din social media puși împreună pentru o zi întreagă. Și sinceră să fiu, am avut o plăcere uriașă să aud din partea oamenilor pe care îi admir de ani de zile că sunt o prezență surprinzătoare și o gură de aer curat și rafinat pe piața influencerilor din Romania. 🙌

Dar să fim serioși, influencer nu voi fi vreodată, cel mai probabil, pentru că nu acesta este scopul meu. Nu vreau să influențez pe nimeni, vreau să încurajez. Să încurajez femeile să se bucure de feminitatea lor și de frumusețea lor unică.

Mă bucur enorm de mica noastră comunitate și sunt extrem de bucuroasă să cunosc femei care se regăsesc în principiile mele și în stilul meu. Sunt și mai bucuroasă să pot fi alături de femei care au nevoie de cineva care să le asculte și ador, pur și simplu ador să vă fiu de folos. Am decis să nu mai consider un defect faptul că vreau să fac oamenii fericiți, ci să-l îmbrățișez și să mă bucur de el, la fel de mult cât mă bucur să am o relație cu voi în afara acestui blog.

Vă mulțumesc și pentru susținere, pentru voturi și pentru că m-ați împins de la spate (vă știți voi care 😉I love you). Nu vă merit. Dar voi încerca să vă merit. Acesta este scopul meu.

O zi de poveste vă doresc, ca de fiecare dată.

Gânduri

De ce am lipsit din mediul online în ultima perioadă?

26 May 2019

În ultimile săptămâni am redus aproape la 0 activitatea mea din online, fără să planific neapărat lucrul acesta. Unul din motivele principale pentru care am făcut asta este că am decis să-mi schimb puțin prioritățile și să mă reorganizez pentru că s-au schimbat foarte multe lucruri în ultimul timp: nevoile copiilor sunt altele, înaintăm cu amenajarea mansardei, blogul a înflorit mai repede și mai mult decât mă așteptam vreodată și nu am fost pregătită pentru asta. Așa că, mi-am luat câteva săptămâni să analizez foarte bine fiecare ramură a vieții mele și cum să fac în așa fel încât să-mi îndeplinesc datorita de soție și de mamă așa cum îmi doresc, nu așa cum trebuie. Pentru că acel “cum trebuie” nu e destul pentru mine, nu vreau să mă limitez la anumite lucruri. Vreau să fiu cea mai bună variantă a mea de femeie, de soție, de mamă, fiică, soră și prietenă, fără să mă compar cu alte persoane. Și încă lucrez la asta, aveți răbdare cu mine. 🙆

Dar un alt motiv pentru care am lipsit din mediul online este că după articolul Depresia postnatală există, foarte multe persoane mi-au scris în privat. Și nu am vrut să le răspund cu un simplu “Va fi bine” și un “Mulțumesc”. Am vrut să-mi iau timp să ascult, să meditez la fiecare persoană și problemă în parte și să încurajez din toată inima, nu doar superficial. Consider că problema unei persoane străine pusă înaintea ochilor mei este de o încărcătură emoțională și sentimentală uriașă. Încrederea pe care mi-o arată o persoană care suferă nu o pot lua ușor, nu o pot trata oricum. Așa că, zilele astea nu am lipsit neapărat din online, ci doar din partea publică. Am decis să fiu personal acolo pentru cine are nevoie de sprijin și o îmbrățișare virtuală.

Apoi, am lipsit și pentru că se apropie gala Digital Divas și am fost puțin cu capul în nori, gândindu-mă la tot ce-am făcut în acest an de blogging, la câte reușite am avut, la toate greșelile pe care le-am făcut și la cum aș putea să evoluez și mai mult și mai frumos, pentru voi și pentru cei care-mi sunt alături aici și pe rețelele de socializare.

Sunt foarte recunoscătoare pentru zecile de mesaje de susținere de când am aflat de nominalizarea din cadrul galei Digital Divas. Și vreau să vă arăt recunoștința mea oferind conținut de și mai mare calitate, consecvent și cu toată inima și mintea mea, așa cum sunt eu, cu capul în nori în povestea mea vintage, fără să mă transform în altceva.

Așa că, marți la conferințele ce vor avea loc înainte de gală, sper să învăț cum să fac toate aceste lucruri. Dar ținând cont de faptul că voi învăța de la cei mai buni oameni din Romania în domeniu, sunt sigură că voi avea multe lucruri noi de pus în practică, lucruri care să vă placă, să vă fie de folos și să vă transpună și mai mult în povestea mea.

Am să vă țin la curent cu tot ce se va întâmpla acolo, asta dacă nu crește anxietatea mea și mai mult între timp 🙆 .

Ca de obicei, o zi de poveste vă doresc!

Gânduri

Depresia postnatală există

14 May 2019

Emma avea 2 săptămâni și într-o seară încercam să o adorm. Era liniște. Îi cântam, o legănam și savuram trupușorul ei cald și sensibil, care se lăsase moale și liniștit în brațele mele. Când într-un final, a adormit. O priveam cu drag, îi analizam cu privirea fiecare detaliu al trupușorul ei… Dar când am clipit, pentru o fracțiune de secundă am vizualizat cum o trântesc de ușa dormitorului, cu toată forța mea. Da. Ați citit bine. Și a fost atât de real. M-am pus în genunchi, cu ea în brațe, pentru că mi se făcuse rău. În timp ce repetam în șoaptă “Îmi pare rău! Îmi pare rău! Te rog, iartă-mă!” eram cuprinsă de un sentiment uriaș de vinovăție pentru ceea ce mi-a trecut prin minte. Și încercam să-mi dau seama de ce am vizualizat un asemenea lucru, când eu îmi ador bebelușul și nu mi-ar trece prin cap într-un milion de ani să îi fac rău. Toate simptomele pe care le-am avut până în momentul acela, le-am pus pe seama oboselii, crezând că e normal să nu am poftă de mâncare, să plâng des sau să am modificări severe de dispoziție, pur și simplu să nu am control asupra minții și a emoțiilor mele. Dar după șocul din acea seară am început să caut informații despre depresia postnatală. Citind diferite lucruri, am găsit o listă de simptome ale depresiei severe. Ultimile 3 puncte erau:
•sentimente de vinovăție, rușine sau lipsa de valoare;
•insomniile:
•ganduri că îți vei răni copilul.
Și aș fi putut să încerc să “trec peste” cum mulți sugerează, să nu mai vorbesc despre asta. Dar dacă vă rog să rețineți un lucru din ce scriu aici este că DEPRESIA NU O POȚI TRATA SINGUR. Depresia nu este o alegere, o decizie, un moft. Depresia nu o poți controla, nu o poți preveni. Depresia e o boală care te lovește fără să o “vezi” venind și când lovește, lovește tare.

În România nu se vorbește despre depresia postnatală. Este un subiect tabu, este rușinos. Depresia postnatală este considerată o slăbiciune de caracter a mamei, o lipsă de înțelepciune sau de maturitate. Când o femeie spune că trece prin depresie în timp ce-și leagănă bebelușul de 2 luni în brațe, i se spune să tacă, să nu mai spună asta, să doarmă mai mult, că e doar obosită și că va trece de la sine. Dar depresia nu trece dacă dormi mai mult și vorbești mai puțin despre asta. Depresia nu trece dacă o ignori!

Nu vreau să ofer sfaturi, tratamente și soluții pentru că fiecare caz în parte este diferit, unic, influențat de foarte mulți factori. Am doar două rugăminți.
Pentru proaspăta mămică, care nu știe ce se întâmplă cu ea, cu mintea și cu sentimentele ei,
8 din 10 femei suferă de baby blues sau depresie după naștere. 8 din 10! Și celelalte 2 nu recunosc, vorba cuiva. Nu ești singură. Nu trebuie să-ți fie rușine, nu e vina ta. Caută ajutor specializat.

Pentru cei care sunt foarte sensibili la cuvântul depresie,
înainte de a judeca, de a trage concluzii pripite, înainte de a pune la punct o femeie care vorbește despre asta, informați-vă despre fenomen. Citiți, întrebați un medic. Și dacă ești o mamă care n-a trecut prin asta, nu judeca în funcție de experiența ta. Și dacă ești un bărbat a cărui soție nu s-a plâns de asta, nu înseamnă că celelalte femei “depresive” exagerează sau chiar nu a trecut soția ta prin asta pentru că nu ți-a spus.

Dacă ești însărcinată, dacă tocmai ai născut sau ai 3 copilași deja, ți se poate întâmpla și ție. Cum te pregătești pentru schimbările fizice ce apar în viața ta după nașterea unui copil, trebuie să te pregătești, să te informezi și despre schimbările emoționale, chiar mintale.

Dacă ai o prietenă care tocmai a născut, o soție sau o soră proaspătă mămică, nu o întreba doar despre bebeluș, cât doarme, cât mănâncă, câte zeci de grame în plus a luat de la ultima întâlnire. Întreabă femeia CUM SE SIMTE EA, nu doar fizic, ci și emoțional. Dacă are nevoie să vorbească cu cineva, dacă e totul în regulă. Spune-i că te poate suna oricând… Nu e nimic mai rău pentru o proaspătă mămică decât să aibă un episod ca al meu și să nu aibă o persoană care să-i ofere sprijin.

Așa că, drag om care citești, dacă nu treci prin asta dar cunoști o proaspătă mămică, dă-i un telefon. Spune-i că îi ești alături, că îți poate spune orice, fie că experimentează depresia sau nu.
Și dacă treci acum prin asta și nimeni nu te înțelege, te rog trimite-mi un mesaj. Și te rog, crede-mă că nu e vina ta. Nu e vina ta! Nu ai greșit tu cu nimic, nu ești o mamă rea! Ai doar nevoie de puțin ajutor, sprijin și înțelegere.

Vreau să-ți fiu alături.

Fashion

Cum îmbrăcăm copiii primăvara?

3 May 2019

“Într-o primăvară am numărat 136 de stări diferite ale vremii pe parcursul a 24 de ore.” spunea Mark Twain.

Ce-i drept, primăvara este cu adevărat un anotimp schimbător și imprevizibil. Dimineața sunt 3°C, iar la prânz 20°C. Dimineața plouă cu găleata, iar la prânz strălucește soarele. 🤦 Când se pregătește Emma pentru grădiniță, nici nu știu ce să-i sugerez, dacă e ok cu rochiță și pantofi, sau e cazul să-și ia ceva mai gros la picioare. Dar am găsit câteva trucuri pentru vremea aceasta dificilă de tranzit, trucuri ce nu presupun schimburi sau bagaje de haine după micii exploratori.

Atenție la materialul hainelor

Materialul este cel mai important factor din ecuație. Fetele au și haine din materiale sintetice, în special rochițe (sunt fetițe și vor puține paiete, voaluri și dantele în viața lor, nu le condamn 😄) dar 90% din hainele lor sunt din materiale naturale, fire vegetale (bumbac, muselină, in) sau animale (lână merinos, fiartă, fleece, alpaca și mătase). Și asta nu din mofturi sau vanitate, ci pentru că experiența cu ele ne-a demonstrat de fiecare dată că este mai SĂNĂTOS, mai PRACTIC și mai IEFTIN să investești în haine de calitate, atenție, din punct de vedere al materialelor, nu al brand-urilor.

Un dres de lână va fi întotdeauna mai călduros decât unul din vâscoză care aparent, are aceeași densitate ca cel din lână. În plus, când se udă, lâna rămâne CALDĂ, în timp ce în vâscoză îngheți instant dacă ai dat de o baltă. În același timp, lâna se usucă foarte repede, iar hainele de lână tratate cu lanolină devin impermeabile, deci picurii de apă pot fi pur și simplu scuturați de pe dresuri, body-uri, etc.

Lâna absoarbe transpirația și o evaporă muuult mai repede. Lâna ține cald în zilele reci de primăvară și devine răcoroasă când e prea cald. Emma e cea mai fericită și ‘uscată’ în tricourile din lână, mătase și bumbac de la Cosilana. Are 4 tricouri în culori diferite și plănuiesc să-i mai iau vreo 2, cel puțin, mai ales că a început să le împrumute și Anna. Sunt geniale! Extrem de fine și comode. Mă bucur și de protecția UV sporită care este 30+, iar eu care sunt alergică la soare (da, există așa ceva, din păcate) dar iubitoare a timpului petrecut afară, caut să combin cât pot de bine utilul cu plăcutul și când vine vorba de protecția copiilor.

Un alt material absolut indispensabil pentru primăvară este muselina dublă din bumbac organic. Vai. Poudre Organic m-a terminat anul acesta. Și pe mine, și pe copii. Emma îmbrățișează de fiecare dată bluza din muselină înainte să o îmbrace, pur și simplu o adoră. Și fiind material dublu, este călduros dar și respiră foarte bine în același timp. Iar culorile sunt… 💛

Mătasea este și ea mult mai călduroasă decât materialele sintetice și asta am experimentat pe pielea mea. Am o rochie de la Minimalisma din mătase și este fără cusături, perfectă pe sub rochiile prea subțiri, dar pe care mi-e dor să le port. Mătasea poate absorbi apa până la 30% din greutatea ei fără a se simți umezeala, deci e perfectă și în zilele calde. Ca și lâna, mătasea are proprietăți de termoreglare, lucru care face hainele din lână și mătase perfecte pentru primăvară.

Șosetele lungi din lână

Emma a avut o perioadă în care purta doar șosete lungi. Nu-i plăcea deloc să simtă frigul pe sub pantaloni. Avea doar o pereche de lână și câteva de bumbac, dar evident, o prefera pe cea de lână. În plus, cele de bumbac erau negre pe talpă după 3 ture prin casă, dar cele de lână arătau impecabil și după 3 zile de frecat gresia cu ele, pentru că lâna nu reține murdăria. Așa că, a subțiat maxim materialul la degete și călcâi, până am reușit să-i suplimentez coșul cu șosete lungi de lână. Dar pentru că poartă pantaloni doar de 2 ori pe lună, când vrea să fie ca doamna de la grădiniță și în rest doar rochițe și fustițe 👸, șosetele lungi sunt mega folositoare dar și trendy în același timp, purtate peste dresuri dimineața și date jos la prânz sau în interior. Așa are picioarele calde când sunt 3°C afară și nu moare de cald la grădiniță.

Fără geci voluminoase și grele

Of, gecile care pot fi numite și micile saune portabile… Nu le mai cumpărați. Vă rog. Țin cald, e adevărat, dar în același timp țin și umiditatea lipită de copilaș pentru că nu respiră. Deci copilașul se încinge, transpiră, dă geaca jos, dar rămâne ud și mai și cară o haină de două ori cât el. Sună cunoscut, nu?

Pentru noi, cea mai bună alternativă la geaca sintetică este jacheta fleece din lână merinos de la Cosilana care poate fi purtată cel puțin 2 ani consecutivi pentru că are manșete lungi, e foarte comodă, ușor de îmbrăcat și în plus, e foarte ieftină pentru o jachetă de lână! În perioada asta fetele poartă jacheta fleece peste o bluză sau body subțire, poate blend de lână cu mătase și bumbac. Este foarte ușoară, deci ușor de transportat pentru piticii care merg la grădiniță. Emma preferă uneori cardiganul tricotat Joha, tot din lână merinos, care este și mai ușor și mai călduros decât pare.

Eșarfele din muselină

Poudre Organic strikes again. Alt obiect pe care Emma îl îmbrățișează înainte să-l pună la gât și nici nu știe că e același brand ca bluza ei preferată… Asta spune multe 😊 Eșarfele din muselină dublă au iepurași și floricele mici pe ele, sunt absolut adorabile. Mă fac să mă gândesc la o ediție veche a cărții The Tale of Peter Rabbit, parcă sunt din poveste. Uneori, dacă e frig, poartă eșarfa pe post de batic și nu e ceva mai dulce decât o fetiță creață cu șosete lungi, sarafan și batic în nuanțe pământii. Cel puțin pentru mama ei 🙆

Sursa noastră pentru toate acestea hăinuțe este și va fi întotdeauna HipHip.ro pentru că nu este doar un furnizor de haine din materiale naturale, HipHip este de fapt o comunitate de oameni, de familii, care trăiesc după anumite principii și care au anumite valori: respectul pentru natură și pentru oameni, dragostea pentru familie, babywearing și slow parenting care, printre altele, se referă la încurajarea copiilor să descopere lumea în ritmul lor și să se joace cât mai mult afară, principii tare dragi și nouă personal.

Vă încurajez să îi descoperiți și voi, sunt o resursă extraordinară pentru părinții din Romania și nu mă refer numai la haine. 💛

 

 

Shop the look

Gânduri

Am fost nominalizată la Young Divas in Fashion Blogging în cadrul galei anuale Digital Divas Awards

28 April 2019

Sâmbătă am împlinit 25 de ani.

Mă uitam la viața mea, la felul în care s-a transformat, la felul în care M-A transformat în ultimii 5 ani. Nu am crezut că există atâta fericire și împlinire, nu am crezut că sunt vrednică nici măcar să visez la lucrurile pe care le numesc acum “ale mele”. Sunt atât, dar atât de recunoscătoare pentru cele mai mari, dar și cele mai mici lucruri din viața mea. De la râsul colorat al copiilor mei, la adierea vântului pe fața mea în zilele acestea călduroase de primăvară. De la îmbrățișarea caldă a soțului meu, la faptul că pot mirosi o floare și pot auzi ciripitul păsărilor dimineața. De la gustul buuun al cafelei cu lapte de orez, la faptul că am fost nominalizată în cadrul galei anuale Digital Divas, chiar de ziua mea.

Nu am șanse de câștig, nici nu mă gândesc la asta. Dar nominalizarea în sine (de care sunt onorată și copleșită) este cadoul perfect și o încurajare uriașă după un an în care am încercat să arăt mici părți din caracterul și mintea mea aici, pe blog. Nu cred că am ceva extraordinar de arătat, cred că fiecare persoană și poveste de viață este importantă și valoroasă, în egală măsură.

Dar dacă vreți să-mi faceți bucuria și mai mare, dacă vă place ceea ce sunt și ce scriu, vă invit să mă votați ✨ aici. ✨ Fiecare vot în parte ar contribui la bucuria mea și deja vă mulțumesc pentru tot. Fără voi, povestea mea nu ar mai fi atât de magică.

Mulțumesc. Mulțumesc pentru un an extraordinar.

 

Fashion

Lookbook primăvară 2019 – part 3 – strop de culoare

13 April 2019

De data aceasta este doar un mini lookbook pentru că am vrut să vă prezint o parte din ținute așa cum îmi place mie, în mijlocul naturii care-mi cântă în armonie perfectă și unde mă simt cel mai aproape de mine însămi, ceea ce nu se întâmplă prea des, mintea mea de mamă lucrând doar în avantajul și beneficiul copiilor.

Așa că, aici sunt, încărcându-mi bateriile cu energia primăverii, lucru absolut necesar sufletului meu.

Prima ținută e monocrom, lucru neobișnuit pentru mine, dar care a început să îmi placă mult de tot sezonul acesta. Asocierea hainelor de aceeași culoare m-a speriat întotdeauna, mi-a fost teamă să nu dau în ridicol sau aparentă lipsă de inspirație. Dar fusta aceasta verde, satinată, de la H&M, merge atât de bine cu topul de aceeași culoare și textură, de la Poema. Chiar dacă sunt nuanțe ușor diferite, îmi place tare mult asocierea lor. Pantofii cu flori de la Zara îi port destul de rar pentru că sunt “prea mult” în majoritatea cazurilor, dar de data aceasta sunt exact doza de “mult” de care avea nevoie ținuta. Eșarfa din păr este un vintage și am ales-o pentru a echilibra toată povestea pe care o port.

Mă simt foarte bine în ținutele monocrom, n-aș fi zis 😅 Dar uneori e bine să încerci lucruri noi; în cazul meu și în multe altele a meritat părăsirea zonei de comfort. Plănuiesc să mai încerc și alte lucruri de care am stat departe până acum și să îmi pun amprenta pe ele, în stilul meu pe care îl știți deja prea bine.

Următoarea ținută e întruchiparea primăverii, surprinsă la timpul și în locul potrivit. Este formată dintr-o cămașă roz pal cu fundă și perlă la baza gâtului, un sacou de aceeași culoare și cei mai comozi pantaloni cu buline, toate fiind de la Zara ( trăiască Zara și cumpărăturile online, iubite de toate mămicile din lume 😅). Pantofii îi vedeți mai bine aici, sunt cei maro de la Reserved.

Culorile pastelate sunt atât de frumoase și ușor de purtat, mai ales pentru cei care nu sunt fanii culorilor puternice (eu numărându-mă printre ei). Elasticul de păr din catifea al copilăriei este doza de drăgălășenie care confirmă ceea ce vor să spună pantalonii largi cu buline.

Girls who wear scrunchies lead colorful lives.

Cam atât pentru acest mini Lookbook.

Vreau să mă opresc puțin să vă mulțumesc pentru mesajele trimise și încurajările voastre, sunt minunate! Sunt ceea ce mă motivează să fac asta în continuare, să fac tot posibilul să vă ofer ceva frumos de fiecare dată. Nu reușesc tot timpul, dar vă mulțumesc că rămâneți prin preajmă și atunci. Am cunoscut atât de mulți oameni minunați prin intermediul blogului și sunt foarte recunoscătoare pentru fiecare dintre voi. Vă prețuiesc. Atât am vrut să spun. 💛

Ah, și o zi de poveste vă doresc, ca de fiecare dată!

 

Camera Emmei Decor interior

Camera Emmei – Tapetul și montarea lui

8 April 2019

Am reușit! Am montat singuri tapetul în camera Emmei, noi doi, oameni fără experiență, care n-au pus mâna vreodată să lipească un tapet din hârtie. A fost ușor? Nu. A meritat? Absolut! Și am să vă povestesc în detaliu cum am procedat și toate lucrurile pe care aș fi vrut să le știu de la început, în speranța că vor fi de folos celor care plănuiesc să facă asta.

În primul rând, vreau să vă spun că pentru mine tapetul e cel mai important lucru dintr-o cameră. Am o pasiune uriașă pentru imprimeuri florale, clasice, antichizate, etc. și sunt foarte, foarte pretențioasă. Tapetul este o operă de artă, este un tablou întins pe tot peretele și cum o pictură superbă îți schimbă starea de spirit, un tapet ca acesta de la Maison Romantique schimbă total ambianța unei camere. Ce-ar însemna să îmbraci toată camera într-un tapet care nu-ți comunică nimic? Timpul petrecut în acea cameră e instant neprielnic. Din acest motiv, am petrecut luni întregi pe site-uri și prin magazine, căutând un tapet de calitate care să ofere camerei Emmei un aer de Château d’Haroué.

Probabil dacă îmi arată cineva acum un model, știu din ce magazin este. Atât de mult timp am petrecut în căutarea tapetului perfect. Nu îl găsisem, până în momentul în care am avut încredere totală în Monica de la Maison Romantique, care m-a asigurat că nu voi găsi nicăieri un model asemănătoar, care să-mi îndeplinească în detaliu toate dorințele. Și vai, câtă dreptate a avut! Nu pot surprinde cu aparatul frumusețea lui, exact ca în cazul picturilor celebre, dovada clară că este ATÂT de frumos. Nu-l mai laud, că vă veți sătura oricum de el de-acum încolo. Eu, niciodată. 🙆

  1. Pregătiți pereții. În funcție de caz, îndepărtați tapetul vechi, șlefuiți, dați cu amorsă, etc.
  2. Cumpărați adezivul potrivit. La fel cum există diferite tipuri de tapet, există și diferite tipuri de adezivi. Noi am optat pentru cea mai bună variantă de adeziv pentru tapet de hârtie, de la Leroy Merlin.
  3. Trasați o linie verticală pe perete, cu ajutorul unui boloboc în locul în care veți lipi prima fâșie de tapet.
  4. Măsurați înălțimea peretelui și lăsați o marjă de 5 cm fâșiei, atât sus, cât și jos.
  5. Tăiați prima fâșie de tapet și foarte important (aici noi am greșit) tăiați și a doua fâșie, potrivind modelul, înainte să aplicați adezivul, după instrucțiunile de pe ambalaj.
  6. După ce ați găsit poziția perfectă a fâșiilor împreună, faceți un semn cu un creion la îmbinarea lor, apoi aplicați adezivul pe prima fâșie.
  7. Împăturiți fâșia aducând ambele capete la mijloc și așteptați 10 minute înainte să o aplicați pe perete.
  8. Dezlipiți partea de sus a tapetului și lipiți-l pe perete folosind o spatulă.
  9. Apoi, înainte să aplicați adezivul pe fâșia nr. 2, potriviți a 3-a fâșie, ținând cont de model și NU UITAȚI să faceți semn cu un creion peste ambele bucăți.

Și tot așa, până ajungeți la final.

Acum urmează partea cea mai importantă, din care veți înțelege ce-am greșit noi și ce-am fi putut face mai bine.😅 Sfaturi:

  • Cumpărați tapetul, apoi alegeți culoarea tavanului sau a pereților fără tapet, nu invers. Mă bucur mult că am făcut asta! Dacă tapetul e o nuanță mai caldă decât restul pereților sau are un subton cald și tavanul e rece, arată pus cu mâna, neintegrat.
  • Petreceți cel puțin 10-15 minute după tăierea primei fâșii, studiind imprimeul în detaliu, căutând lucruri mărunte, poziția lor, mici pete, etc. care să vă ajute să lipiți corect tapetul. Noi am ales unul dintre cele mai dificile modele, fără repere mari cum ar fi frunze, flori, linii, etc. doar detaliile “petelor”. Numai după câteva fâșii am găsit ca reper 3 pete de câțiva milimetri, care trebuiau să se așeze la o anumită distanță. 🤦 Până atunci, neavând repere sigure, ne lua foarte mult timp să găsim îmbinarea perfectă.
  • Nu puneți prea mult adeziv! Urmând sfaturile de pe cutie, am pus adeziv atât pe perete, cât și pe tapet, dar a fost muuult prea mult și fiind din hârtie, aproape se rupea din cauza îmbibării cu prea mult adeziv. La restul am pus adeziv doar pe tapet și a fost perfect. Țineți cont de ceea ce vă “spune” peretele, tapetul și nu vă fie teamă să schimbați puțin tactica folosită.
  • Nu montați seara sau noaptea, mai ales dacă trebuie să vă concentrați asupra detaliilor de pe tapet. Avem 2 copii. Soțul ajunge după ora 22:00 acasă. De la 23:00, până la 02:00-03:00 noaptea, pentru o săptămână, noi montam tapetul. La un moment dat, ochii nu te mai ajută, oboseala își spune cuvântul și faci greșeli majore. Mai bine lăsam copiii la bunici o sâmbătă, două și stăteam toată ziua la montat. Ar fi mers mult mai repede, mai bine și probabil cu mai puține erori. 😅
  • Nu vă grăbiți. Soțul lucrează în domeniul medical, deci atenția și răbdarea sunt unele din punctele sale forte. El a făcut 70% din treabă, eu eram mai mult cu partea de entertaining la 01:00 noaptea. Dacă nu era el, nu m-aș fi descurcat singură având rezultatul pe care îl avem acum. Deci e nevoie de timp, atenție și răbdare.
  • Nu subestimați frumusețea tapetul din hârtie. Toată lumea alege acum tapetul din vinil pentru că e mult mai ușor de montat și manevrat. Și eu am căutat doar vinil și îmi pare rău că am judecat tapetul din hârtie înainte să văd cum arată și ce presupune. Dar când am văzut și am simțit diferența, tapetul din hârtie se potrivește muuult mai bine stilului și pretențiilor mele.

Rezultatul e extraordinar. Nu-l pot surprinde în fotografii, îmi pare tare rău. Dar poate în videoul de prezentare pe care îl voi posta în curând, lucrurile vor fi mai clare.

Pasul următor în camera Emmei este parchetul, ușa și lampa. Ca Zâna cea bună, voi transforma ușor, ușor camera Emmei într-o cameră demnă de “la Princesse de la Provence”. ✨

Shop the look

You have successfully subscribed to the newsletter

There was an error while trying to send your request. Please try again.

Amy Hozat will use the information you provide on this form to be in touch with you and to provide updates and marketing.