All Posts By

Amy Hozat

Camera Annei Decor interior

Comodă IKEA – project DIY – de la banal la accente franțuzești

11 October 2019

Vă aduceți aminte de Cenușăreasa care a pus tapetul floral în camera Annei? Ei bine, Cenușăreasa vrea să continue renovarea în același stil provincial francez, dar nu are buget pentru mobilier nou. Și pentru că mobila de la IKEA nu se potrivește deloc în atmosfera dorită, Cenușăreasa s-a gândit să mai facă o transformare magică, implicând de data aceasta vopseaua minune Vintage Paint de la Maison Romantique.

Lăsând poveștile la o parte, am reușit să transform total comoda de la Ikea într-o singură zi, cu mai puțin de 200 de lei. Vă las toate detaliile și aspectele pe care trebuie să le luați în considerare, dacă vă tentează să schimbați ceva în casă voastră, rapid și ieftin.

  1. Degresați cu atenție toată suprafața, chiar dacă pare curată. La IKEA sunt două variante pentru această comodă: varianta lucioasă din pal și varianta din lemn masiv vopsit. Dacă aveți pal NEAPĂRAT dați cel puțin un strat de Primer special pentru vopsea pe bază de apă, altfel vopseaua nu se va prinde deloc de folia lucioasă. Eu, având varianta din lemn masiv vopsit, nu am avut nevoie de Primer și nici de șlefuire, doar o degresare serioasă cu Cif.
  2. Alegeți cu atenție pensulele. Am vrut să dau mobilei un efect tip fibră de lemn, motiv pentru care am folosit o pensulă cu perii groși și duri, dar puteți opta pentru variante mai soft, în funcție de preferințe.
  3. Vopsiți cu spor. În funcție de material și culoare, poate e nevoie să dați mai multe straturi de vopsea. Eu am vopsit două comode în nuanțe diferite și cea mai închisă la culoare a avut nevoie să mă întorc a treia oară cu pensula să retușez unde se zărea culoarea albă, iar cea deschisă la culoare a fost gata cu două straturi subțiri de vopsea.

    Primul strat

    Al doilea strat

  4. Dați un strat gros de ceară de protecție transparentă, ori cu pensula, ori cu o cârpă curată. Eu am preferat întotdeauna pensula pentru acest proces, mi se pare mai ușor și rapid de aplicat. Apoi, m-am întors cu o cârpă curată care nu lasă puf să șterg excesul de ceară, unde a fost nevoie.
  5. Un pas opțional, folosiți ceară maro pentru a antichiza mobila în locurile unde timpul ar îmbătrâni piesa în mod natural. Acesta este pasul meu preferat pentru piesele deschise la culoare. Comoda roz pudră nu am antichizat-o, îmi place foarte mult nuanța ei mată și fină.
  6. Alegeți mânerele potrivite pentru că schimbă mult vibe-ul unei piese de mobilier, așa că vă sugerez să nu săriți peste pasul acesta. Mânerele de la IKEA sunt atât de basic și lipsite de viață, abia așteptam să pun mânerele acestea antichizate, în formă de inele.

Atât! Într-un weekend am vopsit 4 piese, ca o Cenușăreasă harnică ce sunt. 😂 Vă arăt și restul lucrurilor în curând, până atunci aruncați un ochi la paletarul de culori de la Maison Romantique, poate vreți să dați un suflu nou casei voastre înainte de sărbători. Dar aveți grijă, s-ar putea să nu vă mai opriți din vopsit dacă începeți, cunosc pe cineva. Nu spun cine.

P.S. comoda în nuanța roz pudră pare “udă” în poze pentru că încă nu se uscase ceara de protecție. Dar în final, aspectul este mat și fin, ca o petală de trandafir.

Gânduri

“Dacă un străin vrea să mă fure…”

30 September 2019

E 30 Septembrie, în casă cântă colinde orchestrate (pentru că e frig și beau ceai), eu sunt în dormitor, împătur haine, Emma și Anna stau pe canapeaua cu flori din bucătărie și ronțăie biscuiți din sertarul cu gustări pentru copii. Emma mă strigă:

-Mama, poți să vii puțin?

Anna repetă, ca de obicei, dar în stilul ei:

-A-de-li-na! Vino pusin!

Las zâmbind hainele din mână, știind că urmează ceva interesant, posibil amuzant. Ajung în bucătărie, Emma începe cu întrebarea ei clasică:

-Mama, pot să spun ceva?

-Da, sigur.

-Știi ce m-a învățat buni?

-Ce, iubita mea?

-Dacă un străin vrea să mă fure și să mă bage într-o mașină, să dau din picioare și să mă țin cu mâinile de ușă, să fac tot ce pot să nu intru. Dar dacă intru, să sar la volan și să țin de el!

-Wow! Stai puțin! Cum?

-Și dacă mă prinde cineva pe stradă, să țip și să fac tot ce pot ca să fug!

-Corect, dar vrei să-ți spun ceva foarte foarte important?

-Mhm… (zice Emma cu un biscuite în gură, în timp ce Anna se uita fix la mine, cu ochișorii ei mari, așteptând replica mea).

-Dacă un străin vorbește cu tine pe stradă, în parc, în magazin sau la grădiniță și te cheamă cu el, tu să spui repede “Nu, că sunt cu tati aici.” și să arăți cu degetul către cel mai apropiat om și să strigi “Tati! Hai aici!” și să fugi către el.

-Dar mama, asta este o minciună!

-Emma, eu îți dau voie să minți când vin străini la tine. E singura dată când poți încălca orice reguli și politeți pe care le-ai învățat, important este să pleci de lângă omul acela.

-Sau spun “Uite un polițist!” și fug!

-Și asta este o idee bună.

Anna deschide gura și se îndreaptă cu ea către mâna Emmei, care nu mișcă niciodată dacă este “atacată”.

-Anna! Stop! Ce faci?! strig eu surprinsă.

-Muc pe Emma.

-De ce?!

-A zis Emma că fulă pe Anna.

Emma se uită la mine și începem amândouă să râdem, Anna se prinde că e ceva amuzant și râde și ea. Coboară amândouă de pe canapea și fug la joacă. Eu rămân singură în bucătărie.

Acum le aud cum se joacă de-a hoțul (care este un urs uriaș de pluș) pe care l-au legat cu o curea de calorifer, să se salveze. Iar eu, nu mișc și mă rog să nu fie nevoie vreodată să folosească ce au învățat de la buni sau de la mine. Colindele încă răsună, dar nu mai zâmbesc. Gândul mi-e la toți copiii neajutorați care nu au avut șansa de a se salva. Gândul mi-e la copiii mei, mici și inocenți, ușor de manipulat și de manevrat de către monștri (pentru că nu-i pot numi oameni). Gândul mi-e la faptul că lucrurile pe care îi învățăm pe copiii noștri să le facă în astfel de situații s-ar putea să nu le fie de folos deloc în fața unor uriași puternici și răi, dar oh. E datorita noastră să încercăm.

Trăind în lumea aceasta periculoasă și murdară, cred că este important să folosim aceste platforme și pentru a discuta și a învăța unii de la alții lucruri practice și absolut necesare pentru părinți și copii.

Dacă aveți și alte idei de împărtășit, vă rog să o faceți, aștept cu mare interes să-mi spuneți cum i-ați învățat pe cei mici să se apere.

Gânduri

Mâna mamei mele.

27 September 2019

Cea mai detaliată amintire din copilărie este mâna mamei mele. Îmi aduc aminte atât de clar textura palmei ei când mă mângâia înainte să-mi pieptene părul, îmi amintesc inclusiv căldura degetelor ei când ne țineam de mână sâmbăta dimineața și ne uitam la desenele cu Ciocănitoarea Woody. Îmi amintesc atât de clar puterea îmbrățișării ei și cum mă strângea cu dragoste când mă așteptam mai puțin, când o meritam mai puțin. Îmi aduc aminte cum călca hainele în dormitorul cu mobilă albastră, în timp ce Elvis Presley cânta la pickupul nostru vechi și fierul de călcat scotea mai mulți aburi decât era necesar. Îmi aduc aminte cum întindea cearceaful pe pat cu mâinile ei fine și albe ca neaua.

Dar cea mai importantă amintire este din ziua nunții mele, când cu aceeași răbdare cu care mi-a legat șireturile în copilărie, mi-a încheiat nasturii rochiei mele de mireasă. Fiecare nasture încheiat a fost ca un capitolul din viața mea în care am avut parte de îndrumarea, susținerea și iubirea ei. Cu fiecare nasture încheiat mă pregăteam pentru plecarea mea din mâinile ei calde și luminoase.

Ce n-am știut eu atunci este că mâinile ei vor fi umplute din nou de Emma, apoi Anna și să îmi văd mama ținând în brațe copilașii mei cu aceeași dragoste și blândețe cu care m-a ținut pe mine, amintirea mâinilor ei este și mai prețioasă și mai dulce decât a fost vreodată.

Azi e ziua ei. Și m-am trezit cu imaginea aceasta în minte și cu bucuria enormă că am avut parte de dragostea unei asemenea mame. Nu aș fi fost aici, nu aș fi avut bucuria, pacea și liniștea pe care le am acum, fără îndrumarea mâinilor sale.

Așa că, la mulți ani, mamă dragă. Nu-ți pot mulțumi îndeajuns pentru ceea ce ai fost și ești în viața noastră. Nu pot decât să încerc să port în palmele mele aceeași blândețe și dragoste cu care m-ai purtat tu pe mine.

Fashion Gânduri Stil de viață

Lookbook toamnă – part 1 – natural

25 September 2019

Când mă gândesc la toamnă, mă gândesc la natură, la culori și sentimente calde, la adierea vântului și foșnetul frunzelor, mă gândesc la pământul ud și apusurile răcoroase pe care le ador.

Toamna am parte de lucruri minunate pentru care nu am muncit și pe care nu le-am cerut, dar le-am primit oricum; de la frumusețea munților pe care îi privesc în fiecare zi, la mirosul strugurilor din gradina părinților și razele calde și neașteptate ale soarelui în zilele răcoroase, toate sunt daruri nemeritate. Toamna e timpul potrivit să încetinesc și mai mult din alergarea mea și să număr motivele pentru care merită să fiu mulțumitoare și fericită.

De fiecare dată când plecăm undeva și trecem pe lângă un câmp sau o pădure, Emma devine foarte entuziasmată și spune “Mergem odată acolo, te rog? Să alerg printre frunze și să adun floricele?” . În schimb, nu devine deloc entuziasmată când suntem în oraș, înconjurați de cărămizi și asfalt, între oameni grăbiți, nervoși și stresați. Și cred că avem de învățat de la copii în această privință. Suntem făcuți să iubim natura ca pe o mamă, să ne bucurăm de ea și să îi oferim atenția noastră și timpul nostru, de ce nu, ținând cont că depindem de resursele ei și ea ni le oferă gratuit, ca un părinte iubitor. Da, am învățat de la copiii mei că trebuie să mă bucur într-un anumit fel de natură și că trebuie să fiu mai atentă la felul în care stilul meu de viață afectează mediul. Am început să evit plasele și pungile de plastic, cele pe care suntem nevoiți să le folosim pentru fructe și legume nu le arunc, le spăl și le refolosesc (am descoperit o soluție și pentru a evita complet pungile, dar trebuie să verific dacă e legală înainte să o folosesc și să vă spun despre ea😅), nu mai cumpărăm jucării sau alte lucruri din plastic, preferăm jucăriile ecologice, din materiale reciclate și cele hand-made despre care v-am spus aici și aici. Cât despre haine, ținând cont că e vorba de una dintre cele mai poluante industrii care contribuie enorm la creșterea consumerismului și folosește inutil cantități uriașe din resursele naturale, îmi doresc să nu mai contribui la aceste lucruri și să-mi învăț copiii să facă la fel. Chiar dacă au doi, respectiv patru ani, nu e prea devreme pentru a le explica de ce nu cumpărăm anumite lucruri, cum ajung ele în magazine, care e scopul reclamelor și a mall-urilor și cum să facem diferența între “am nevoie” sau “îmi place”. Și cei de la care am învățat cum să fac lucrul acesta în privința hainelor sunt oamenii minunați din spatele numelui pe care îl citiți atât de des aici, Hiphip.ro.

Hiphip are nenumărate articole pe blog, explicând modul de producție, calitățile și beneficiile pe termen lung ale hainelor din materiale naturale, organice sau reciclate. Am făcut prima comandă acum 5 ani și de-atunci încoace așteptările mele au fost depășite de fiecare dată, motiv pentru care nu am încetat să cumpăr haine, accesorii și încălțăminte de la Hiphip.

Dar muselina am descoperit-o doar anul acesta, nu știu cum de mi-a scăpat până acum. Probabil eram atât de mulțumită de lână și mătase și diferite blend-uri, încât nu mi-am întors privirea și spre altceva. Dar vai! Ce bine că s-a deschis un boutique Hiphip și în Sibiu, unde pot pipăi, proba și unde te poți îndrăgosti și tu de materiale pe care nu le-ai încercat.

Muselina este un bumbac organic super fin, neașteptat de fin, un fel de mătase cu proprietăți de bumbac, nu știu cum să o descriu. Și brandul meu preferat al anului 2019 este Poudre Organic, cel care m-a convins să achiziționez o cămașă și pentru mine, lucru pe care îl fac foarte greu, ca orice mamă care se gândește mai mult la copii decât la ea. 😅 Este un brand franțuzesc (de ce nu mă mir că îmi place?) , iar hainele sunt produse într-o fabrică prietenă cu mediu. Hainele nu au vârstă, sunt timeless, clasice, minimaliste, dar cu detalii delicate care te duc puțin în lumea unei provincii franceze, într-o toamnă caldă, undeva la malul mării, într-o casă veche de lemn, vopsită în alb cu mult timp în urmă, cu terasă de jur împrejur, lângă care stau întinse, în bătaia vântului, haine și cearceafuri din materiale naturale, precum cele de la Poudre Organic, în timp ce valurile mării se sparg la câțiva pași de căsuță. Oh… Am deviat? Am deviat. Știți că trăiesc în lumea mea, nu cred că e nevoie să mă justific, dar revin.

Nu v-am spus despre blend-ul de in și bumbac de la Poudre Organic! Rochia Emmei este din acest blend și este absolut perfecta pentru toamnă. Nu doar respiră foarte bine și previne supraîncălzirea datorită inului, dar și oferă protecție și căldură datorită bumbacului organic.

În plus, culorile hainelor sunt absolut fabuloase și se vor purtate în natură. Sunt de-acolo. La fel ca și noi și inimile noastre.

Vă as și un video de prezentare în care puteți vedea hainele în acțiune, cu toate că nu am reușit să surprind toată frumusețea lor. Dar dacă vreți să vă convingeți singuri, vă invit la boutique în Sibiu, sau în București. Și dacă vreți puțină companie în Sibiu, aștept un mesaj. M-aș bucura să petrec timp și să-i cunosc pe cei care citesc ce scriu eu aici, chiar și atunci când deviez rău de la subiect.😊

Voi de ce vă bucurați toamna în mod special?

Gânduri Stil de viață

Ziua Annei și de ce doi ani au fost cât douăzeci

21 September 2019

Doi ani cât douăzeci.

Nu știu cum de pentru majoritatea părinților, primii ani de viață ai copiilor lor trec rapid. Eu am trăit la o intensitate uriașă fiecare zi din ultimii cinci ani, când am rămas pentru prima dată însărcinată. S-au întâmplat atât de multe, într-un timp atât de scurt, parcă imposibil de multe pentru câțiva anișori, am impresia că am 40 de ani. Am trecut prin schimbări uriașe din punct de vedere emoțional, psihic, evident și fizic. Dar în momentul în care am început să trăiesc cu responsabilitatea unei noi vieți firave, apoi două, care depind total de mine, atenția la detalii și bucuria care vine din cele mai mici lucruri, parcă au oprit timpul.

Sau poate am vrut eu să nu pierd nimic. Sau pur și simplu să încetinesc ritmul vieții, de dragul lor și a timpului limitat în care le pot savura și le pot învăța că viața nu trebuie să fie doar o alergare cu ochii lipiți de lucrurile materiale în timp ce le trag pe ele după mine, uitând de responsabilitatea de a fi prezentă emoțional, nu doar fizic în viața lor. Dar mă bucur că am putut și lucra în același timp, într-un domeniu care să-mi aducă satisfacție și împlinire pe plan personal (și financiar, de ce nu).

Mă bucur că am ales să le învăț că frumusețea vieții stă în dragoste, mulțumire și bucuria care vine din unitatea fizică și emoțională cu cei care se numesc ai tăi, iar ei te numesc a lor. Și frumusețea vieții înseamnă și să te oprești să mângâi părul copiilor tăi când încearcă să își încheie nasturii de la haină, înseamnă să te lași cucerit de privirea lor când îi speli pe dinți și să pui vasul pe masă, să te ștergi pe mâini și să pui genunchiul jos ca să te conectezi cu ei, atât cât au nevoie.  Cel puțin pentru mine. Așa că da, anii aceștia am ales să-i încetinesc și nu regret o secundă.

Mă uit la Anna și văd fiecare moment, fiecare decizie și fiecare detaliu care au contribuit la șlefuirea caracterului ei în acești doi ani. Văd fericire, văd răbdare, văd multă dragoste și compasiune pentru cei din jur. Văd și frustrare, șmecherie și tentative drăgălașe de a trece limite, dar neapărat drăgălașe, să se asigure că nu mă pot abține să nu zâmbesc după ce testează apele. Văd dorința ei de a deveni independentă și o susțin în totalitate, prefer să stau să mă uit la ea 10 minute cum își ia singură șosetele și papucii, decât să fac eu asta pentru ea în 10 secunde. Prefer să văd cum mănâncă și își ia sigură cu lingurița picătura de supă de pe barbă. Prefer să o văd uitându-se la mine cum curăț legume în timp ce îi răspund la toate ‘de ce’-urile ei și nu stă cu ochii și mintea într-un telefon. Prefer să testeze limitele și să-mi spună șmecher “Pale lău, doamnă.” cum a făcut astăzi, de m-a bufnit râsul, chiar dacă m-am chinuit să nu o fac. Prefer să o aud strigându-mă din bucătărie “Adelina! Hai un pic, te log!” cu glăsciorul ăla mic, ca să-i dau stafide.

Deci, da, au trecut douăzeci de ani în doi ani perfecți și extraordinari în care încă un copilaș mi-a demonstrat că prea des adulții îi subestimează și nu își aleg bătăliile cu înțelepciune, ci le aleg pe principiul “Eu sunt mare, tu ești mic, eu te controlez și te rănesc pentru că vârsta și poziția îmi oferă putere asupra ta.” Nu e ceașca mea de ceai. 🤷

Și pentru că îmi place să încetinesc lucrurile și să mă bucur de momente care altă dată zburau pe lângă mine, dar mai ales pentru că susțin independența Annei și dorința ei de a își exersa abilitățile, jucăriile pe care le-a primit de ziua ei au beneficii exact în aceleași direcții: exercițiu, răbdare și îndemânare. Evident, jucăriile sunt de la mult iubitul nostru brand Jucării altfel, brandul jucăriilor ecologice, premium, vopsite doar cu coloranți naturali pe bază de apă, non-toxici. Pe lângă acestea toate, jucăriile sunt gândite în detaliu, fiecare având un scop bine definit, contribuind la dezvoltarea abilităților motorii și intelectuale ale copiilor.

Vă las mai jos câteva din jucăriile Annei (împreună cu mici detalii despre ele, preluate de pe site) care apropo, ne-au făcut și drumul cu mașina până în Viena surprinzător de plăcut și liniștit:

Binoclul caleidoscop

Jucăria este special dimensionată pentru mânuțele copiilor, are un design atrăgător, cu finisaje frumoase și detalii viu colorate, la care se adaugă și cele două lentile de tip caleidoscopic. Este fabricat din lemnul arborelui de cauciuc, vopsit cu coloranți vegetali pe bază de apă, non-toxici.

Anna a râs în hohote când s-a uitat pentru prima dată la mine cu binoclul. Ne-a prins foarte bine și în mașină, fetele au privit pomii, mașinile, oamenii și clădirile cu binoclul caleidoscopic și s-au distrat de minune.

Păpuși de înșiruit, joc de îndemânare

Setul conține 12 piese din lemn masiv de paltin, o sfoară cu un capăt de lemn, iar celălalt capăt tip ac și 10 cartonașe cu imagini a unor înșiruiri de piese, pe care copiii să le refacă.

Jocul e potrivit atât pentru copilașii micuți ca Anna, cât și pentru preșcolarii care se pot folosi de carduri pentru a le memora și a le reface ulterior.

 

Joc magnetic, trupa animăluțelor

Jocul acesta a fost și este preferatul Annei și o înțeleg. 🙆 Iubim jucăriile Petit Collage, sunt fabricate atât de bine și de frumos! Setul acesta conține o cutie metalică, ușoară și 24 de magneți din hârtie reciclată așezați pe 4 planșe reutilizabile. Cutia este scena pe care copiii așează și crează animăluțe care cântă la diferite instrumente, având posibilitatea de a face nenumărate combinații. Jocul a fost hit în mașină, în drum spre Austria și este perfect pentru orice călătorie sau vizită la doctor.

Majoritatea lucrurilor pe care le avem de la Jucării altfel sunt de la brand-ul Petit Collage, fiind și singur loc din Romania în care le putem găsi. Ne-am îndrăgostit de Petit Collage inițial fără să ne dăm seama, în primul rând datorită materialelor folosite; sunt materiale reciclate de foarte bună calitate, materiale pe care nu le-am mai văzut în altă parte. Și în al doilea rând, datorită simplului fapt că nu sunt deloc niște jucării banale, sunt jucării ‘inteligente’ și atractive, jucării care contribuie la dezvoltarea copilașilor.

Data trecută, de ziua Emmei, v-ați îndrăgostit și voi împreună cu noi de jocul Ce sunt eu? și încă primesc întrebări legate de el. Așa că, împreună cu oamenii minunați de la Jucării altfel, ne-am gândit să oferim un joc într-un GIVEAWAY pe Instagram! Așa că, dacă vreți să câștigați jocul acesta minunat de care vă puteți bucura cu toată familia, dați click aici. Vă aștept cu drag! 💛

 

Lifestyle Parenting Parenting . Stil de viață

Idei de activități pentru copii în mașină

6 September 2019

Iubim călătoriile. Iubim să descoperim locuri și oameni noi. Iubim să fim împreună pe drumuri, fie că mergem repede la Păltiniș cu mașina sau în alte țări cu avionul. Timpul petrecut împreună este una din cele mai mari bucurii ale vieții noastre de familie. Dar să fim sinceri, nu e și cel mai ușor lucru, având în vedere că avem doi copilași de 4, respectiv 2 ani. Evident, suntem nevoiți să căutăm soluții pentru a evita (pe cât posibil) să se plictisească până ajungem la destinație, precum în poza următoare 😂.

Până acum am evitat drumurile lungi cu mașina, am preferat avionul pentru aventurile dincolo de graniță, pentru că Anna, pitica noastră, nu a fost prietenă cu mașina de când s-a născut. În primele 6-9 luni începea să plângă înainte să ieșim pe poartă cu mașina. Am exclus toate motivele posibile, de la probleme medicale la cele emoționale și legate de confortul ei în scaun. Nimic nu a funcționat, decât pauzele lungi și dese 😂. Dar după un an, când a început să fie interesată de anumite activități lungi, când a început să stea mai mult într-un loc să meșterească la ceva, am găsit soluții pentru a îi face șederea în scaunul de mașină mai plăcută, atât pentru ea, cât și pentru sora ei mai mare, Emma.

În câteva zile plecăm la Viena să petrecem timp cu niște prieteni tare dragi și am decis să mergem cu mașina. Și pentru că avem câteva lucruri testate și care funcționează foarte bine pentru noi, m-am gândit să vi le împărtășesc, poate vă sunt de folos.

1. Masa pentru scaunul de mașină

Am fost tare sceptică în privința acestor măsuțe, m-am gândit că sunt incomode, periculoase și greu de manevrat. Dar am găsit un model din întâmplare la Kosmos Kids și pe lângă faptul că sunt mai ieftine decât altele, sunt mult mai bine gândite și organizate. Nu mă așteptam să fie calitatea asta, motiv pentru care vă și spun de ele, fără ca ei să-mi ceară opinia.

Mesele au săculețul lor special unde puteți pune și lucrurile pe care le vor copiii în mașină; se instalează foarte ușor și se dau jos la fel de ușor. Când copiii nu sunt în scaune sau pur și simplu ne le vor, le închidem “capacul”, le desfacem cataramele și le punem pe jos, la picioare.

În pozele de pe site, apar culori așezate în spațiul special destinat pentru ele, dar vreau să menționez că nu recomand culori normale în mașină, mai ales lungi și subțiri. Riscul este prea mare. Nu e nevoie de un accident, e nevoie doar de o frână mai puternică sau o groapă, ca cei mici să se accidenteze cu ele. Așa că, recomand în mașină culorile tip pietricele Crayon Rocks, sau cele de lemn, groase și mici.

2. Cărti de toate felurile

Având masa aceasta în mașină, le este mult mai ușor să coloreze, să scrie sau să facă “lecții”, cum numește Emma cărțile cu exerciții. Cărțile cu stickere de la Usborne sunt foarte apreciate momentan, le țin ocupate zeci de minute. Au deja cel puțin 6-7 modele epuizate și le rotesc între ele, în funcție de preferință, stickerele fiind reutilizabile. Our book lady în Sibiu este Andreea Adam, în caz că sunteți din zonă și vă interesează.

3. Jucăriile noastre altfel

 

Emma încă își iubește maxim jucăriile primite de ziua ei de la Jucării altfel (le puteți vedea aici) și cu siguranță le vom lua cu noi, mai ales cutiile de la activitățile DIY unde își pun ele lucrurile când plecăm în călătorie sau la supermarket (fiind tot o aventură pentru ele). O activitate nouă pentru ea este scrisul de “scrisori” și coloratul în acest carnețel adorabil, lucruri care au venit în noua ei cutie preferată, roz cu model drăgălaș, pe care o găsiți tot la Jucării altfel.

(Un mic disclaimer, culorile care vin în pachet sunt perfecte pentru restaurante și unde vom mai merge, fiind cu două capete și tare drăgălașe, dar în mașină va avea culori de ceară 😉 . Și evident, pozele sunt făcut în curte, cu mașina oprită, motiv pentru care centurile nu sunt puse corespunzător.)

Anna împlinește 2 ani săptămâna viitoare și a primit de curând cadouri minunate de la Jucării altfel, jucării despre care vă voi spune da multe detalii în curând, acum v-am lăsat doar un sneak peek cu ele în mașină.

4.Quiet book de la Mukibooks 

Ultima dar nu cea din urmă, cartea lor cu activități de la Mukibooks este piesa de rezistență, oriunde mergem. De la restaurante, la picnic și vizite la doctor, cartea cu activități e ideală pentru cei mici. Paginile sunt gândite pentru vârste de la 6 luni până la toddleri mărișori și avantajul uriaș este că paginile sunt prinse între ele cu scai, deci pot fi scoase, împărțite și așezate după placul celor mici. Emma și Anna își împart activitățile în mașină și își pun pe masă doar pagina pe care și-o doresc, deci joaca e mult mai ușoară în scaun.

Vă las mai jos câteva din activitățile lor preferate și dacă dați click aici, veți găsi detalii pentru fiecare activitate, direct de pe site-ul celor de la Mukibooks.

Porcușorul cu portofel și bănuți

Fă o pizza și folosește tacâmurile

Pescuiește peștișorii magnetici (preferata Annei)

Pom cu anotimpuri

Fetița și rufele (preferata Emmei)

Memory și găsește perechea

 

Ca îmbrăcăminte, evităm total straturile de haine, chiar dacă este frig. Iarna, mai bine încălzim mașina și le așezăm direct fără geacă, jachetă sau palton, îmbrăcate cu un strat subțire de lână cu mătase și bluză din lână merinos. Asta nu doar din motive de confort, ci și de siguranță, asigurându-ne că centurile sunt bine strânse și aproape de piele, lucru imposibil dacă au haine voluminoase. Dar în general, hainele din materiale naturale, în special lâna, le ajută să nu transpire, să nu se supraîncălzească (da, lâna ajută la asta) sau evident, să nu le fie frig. În plus, sunt foarte ușoare, elastice și comode. Știți deja, v-am vorbit despre lână destul aici, aici și aici. 🙈 Sursa noastră pentru haine din materiale naturale este și va fi întotdeauna Hiphip.ro .

 

Luăm și gustări sănătoase cu grămada, de la cele făcute de casă (turtă “dulce” cu miere, biscuiți pufoși cu cocos, sărățele, etc.) la stafide și batoane de la Organix și fructe. Sticluțele cu apă sunt nelipsite și încap perfect în spațiul din față a mesei.

Un alt lucru de nelipsit în mașină este olița portabilă, nu doar la drumuri lungi. Fie că mergem în parc, la munte sau la picnic în pădure, luăm olița cu noi. Vrem să-i învățăm pe cei mici să respecte natura dar și oamenii care trec pe unde am trecut noi, să lase în urmă un loc așa cum ne-ar plăcea nouă să găsim. E o regulă sfântă. Nu există argumente pentru a nu folosi toaleta sau olița portabilă, oricare ar fi locația sau momentul. Olițele se găsesc peste tot în magazine, sunt zeci de modele pe eMag, le recomand tuturor părinților cu toddleri. Și bunicii au una în mașina lor, e un principiu pe care vrem să-l transmitem din generație în generație, pentru a asigura supraviețuirea bunului simț.

Cam atât despre idei și sugestii pentru drumurile cu cei mici. Dacă mai plecați și voi pe undeva în perioada asta sau în weekend, vă urez zile liniștite, dormite și odihnite, pe cât se poate dacă aveți copii 😅, dar neapărat pline de amintiri minunate și râsete bogate.

P.S. Mi-a fost dor de voi. Mulțumesc că ați rămas alături de mine și în micile pauze pe care, ca mamă a doi copii cu multe planuri și responsabilități, trebuie să le iau din când în când. Vă iubesc.

Gânduri Parenting

Cei mai neînțeleși dintre pământeni – actorie sau caracter?

5 August 2019

Cu ceva timp în urmă, am fost toți patru la oftalmolog. Afară erau 30°C și a trebuit să așteptăm într-o încăpere de 3m² fără aerisire, împreună cu două doamne care își povesteau cele mai dramatice momente din viața lor și doi domni, unul tăcut, iar celălalt mai bine făcut, cu pantaloni scurți, tricou negru și lanț gros la gât, se uita la videoclipuri cu fail-uri pe telefon. Emma s-a așezat direct lângă cele două doamne (nu că ar fi avut și altă variantă în camera tip lift) și a ascultat zeci de minute poveștile interesante despre viață, în timp ce eu și soțul meu ne zâmbeam pe ascuns, știind amândoi că Emma va reține și ne va povesti entuziasmată tot ce a auzit. La un moment dat, Emma m-a rugat să îi explic ce e pe o planșă care detalia ce este și cum funcționează colesterolul. Având în vedere că eram 8 străini lipiți unul de celălalt, în liniște deplină, am considerat că o lecție despre colesterol nu este binevenită în momentul acela, așa că i-am promis că îi explic acasă din atlasul ei al corpului uman. După ce s-a plictisit de poveștile doamnelor și de analizat singură colesterolul, și-a scos 3 stikeez din gentuța ei roz și a început să se joace pe faianța din spatele scaunului.

În timp ce eu caut disperată o foaie în geantă ca să-mi fac puțin aer, domnul musculos, cu lanț de aur la gât, îmi spune cu o voce groasă și puternică:

-Doamnă! Vreau să vă felicit.

-Pentru ce? întreb eu ușor speriată și crezând că este ironic.

-Că v-ați crescut copiii așa frumos. N-am mai văzut de mult copii așa mici care să vorbească în șoaptă și să stea cuminți pe căldura asta.

Se referea la Anna care repeta constant în șoaptă “Aple, dog mos!” adică “Lapte, te rog frumos!” și la Emma care a rezistat eroic atâta timp pe un scaun, în căldura aia.

I-am spus că îi mulțumesc mult și că nu am făcut noi ceva special, ne bucurăm că așa sunt ele, minunate (pentru că e adevărul, dar și doream ca Emma să se simtă responsabilă pentru complimentele primite😉). El a insistat mult asupra subiectului, ne-a spus că se bucură că am început o astfel de generație, că vor fi mame și ele și își vor crește la fel copiii, și așa mai departe. Nu mă așteptam, chiar deloc, mai ales din partea unui bărbat care nu pare interesat de astfel de lucruri. Când am ieșit din cabinet, domnul a venit după soțul meu să de-a mâna cu el și să-l felicite din nou.

M-am gândit toată ziua la asta, la motivul pentru care unii copii “par” mai cuminți, sau mai “buni” decât ceilalți. Și urmează din nou, o părere personală, nespecializată, a unei mămici care nu se consideră deloc un talent în creșterea copiilor, și am să vă spun și de ce, unde am greșit și ce am învățat.

Nu cred că există copii răi. Fără alte explicații sau detalii tehnice. Nu există copii răi. Cred că există doar copii neînțeleși.

Până la urmă, în funcție de ce este analizată bunătatea sau cumințenia unui copil? Cu ce este comparat caracterul lui, ca să se determine pe ce listă a lui Moș Crăciun se află? Cu cel al unui adult? Cu cel al unui bibelou care nu mișcă și strălucește? Cu ce au nevoie adulții ca ei să fie? Există o listă de criterii pe care un copil trebuie să le îndeplinească pentru a se numi cuminte, criterii generale care nu țin cont de dorințele și nevoile lui?

Oamenii văd doar lucrurile de suprafață ale copiilor noștri. Efectele unor cauze, efectele unor nevoi împlinite sau nu, în momentul respectiv. Dacă era ora lor de somn, dacă erau înfometate sau suprasolicitate în momentul respectiv, probabil domnul din sala de așteptare nu ar mai fi avut motive să ne felicite.

Cred că toddlerii sunt cei mai neînțeleși dintre pământeni. Ei nu își pot ascunde trăirile, sentimentele și stările. Ei nu știu să facă asta și nu există o carte care să-i învețe să facă asta într-o lună, ca un antrenament la oliță. Spunea un specialist că durează undeva la 25 de ani, chiar mai mult în cazul băieților😆, să înveți să-ți controlezi emoțiile. Eu am 25 de ani și nu văd să-mi fi terminat studiile. Încă mă găsesc cerându-le copiilor niște lucruri de suprafață, care chiar dacă nu sunt rele, nu sunt lucrurile importante care au efecte pozitive asupra copiilor pe termen lung. Cel mai clar și evident exemplu este lucrul cu care ne-am luptat în ultimul timp, o luptă inutilă și fără beneficii pe termen lung, ba chiar a afectat-o mult pe Emma și mi-am cerut scuze de nenumărate ori pentru deciziile greșite pe care le-am luat în privința ei.

Emma este independentă. Așa am învățat-o să fie, așa am încurajat-o și este o calitate pe care i-o apreciez zilnic. Ei nu trebuie să-i spun să se îmbrace, se îmbracă singură dimineața, înainte să iasă din cameră, își face singură felia cu gem, mănâncă singură de când a început diversificarea, merge singură la baie și și-a cerut dreptul la intimitate de la 2 ani. Așa e ea și o apreciez enorm! Nu simt deloc nevoia să intervin peste acțiunile ei legate de ceea ce face, ce are, ce este, pentru că vreau să o învăț să ia decizii bune singură, nu doar să răspundă ca un robot. O las singură în parametrii corecți de siguranță, moralitate și de bun simț, dar vreau să crească învățând să fie autonomă. Dar sunt oameni care au dorința de a controla copiii, de a-i manevra ca pe niște păpuși, oameni care preferă să mute fizic un copil de 4 ani în loc să-l roage să facă loc, sau să spună “pardon”. Oameni care consideră că un copil e inferior, deci nu trebuie respectat sau tratat ca pe o ființă umană cu drepturi egale, nevoi și spațiu personal, oameni care consideră că toți copiii sunt răi. Și Emma nu suportă asta. Nu acceptă ca o persoană să pună mâna pe ea, sau să încerce să o controleze verbal când ea nu face nimic rău. Și nu mai respectă nici ea la rândul ei. Efectiv nu își mai controlează tonul, nu mai investește “timp” și atenție în felul în care îi răspunde persoanei respective și am dus o luptă constantă cu ea pe tema asta. Și întotdeauna ea mi-a spus la fel: “Eu de ce să respect un adult care nu mă respectă pe mine?” Și un copil care taie scurt o conversație cu un adult este considerat rău și aduce rușine părinților. Și așa am simțit, că vor zice oamenii că nu o educ. Dar pe mine mă deranja doar efectul! Și cât timp am fost concentrată asupra efectului, nu mi-am dat seama că… are o doză de dreptate și Emma. Nu este obligată să facă frumos în fața unei persoane care o tratează urât, doar ca să mă mulțumească pe mine și să mă simt eu bine. Cât timp nu vorbește urât, nu trece limita bunului simt, ci doar îi este antipatică o persoană și o evită subtil, nu ar trebui să o forțez să dea dovadă sau să dea naștere unor afecțiuni false.

Și după ce m-a luminat o prietenă bună care mi-a spus cât de mult greșesc că mă tot supăr pe atitudinea rece a Emmei, după ce m-am pus și eu în locul ei și mi-am dat seama cât de umilitoare și deranjante pot fi unele lucruri pentru copii, mi-am dat seama că m-am blocat la lucrurile de suprafață și că e în regulă ca un copil să nu zâmbească dacă este tras, împins și umilit verbal de un adult. Până la urmă, dacă cineva ar striga la mine toată ziua că nu fac lucrurile bine, că sunt căpoasă și că vreau doar ca mine, cel mai probabil aș evita total contactul cu persoana respectivă.

De ce să facem unui copil ceva ce nu ne permitem să facem unui adult? De ce să suporte un copil asta? Doar pentru că e mic și nu se poate apăra? Nu sunt de acord. Și am decis să am grijă ca Emma să își păstreze bunul simț față de toți oamenii, dar să nu o mai forțez să falsifice sentimente.

Și până la urmă, ce ne dorim din partea copiilor noștri? Să fie actori buni, care să vorbească, să acționeze la comandă, așa cum le dictăm noi pe moment? Sau ne dorim să dezvolte un caracter frumos, să devină autonomi și să ia singuri decizii bune? Dar mai ales, să învețe să respecte și adulții care se comportă altfel, să accepte, nu să judece și să umilească pe alții la rândul lor.

Adevărata întrebare este căutăm să investim pe termen lung în copiii noștri, sau vrem să controlăm momente? Riscând astfel ca peste 20 de ani să devină adulți care nu reușeasc să-și controleze emoțiile, care să creadă la rândul lor că au dreptul să-i controleze pe ceilalți, să îi judece, să fie lipsiți de respect și limite în relațiile cu cei din jur, să creadă că tot ce nu-i ca ei e rău, tot ce-i diferit trebuie lovit și dărâmat, în loc de iubit și acceptat?

Nu există copii buni sau copii răi. Există doar copii neînțeleși. Copii ai căror părinți, printre care mă număr și eu de multe ori, cer momente de actorie și nu depun efort pentru a modela caracterul lor, ascultându-i, respectându-i și fiind disponibili emoțional pentru ei.

Dacă am dreptate, nu știu. Dacă procedez cum trebuie ca mamă, nu știu. Dacă vor fi copiii mei adulți echilibrați, cu siguranță nu știu… Nu știu ce voi mânca mâine, evident nici alte lucruri mai importante nu le pot cunoaște și controla. Dar exact asta e ideea. Am renunțat la a mai controla. Mă bucur de identitatea fiecăruia, inclusiv a mea și a copiilor mei. Mă bucur și că nu suntem pe placul tuturor, ar fi grav asta oricum😁. Dar mă simt liberă să iubesc pe oricine, inclusiv pe cei care nu mă iubesc pe mine. Și îmi doresc din toată inima să rămân așa, cu riscul de a fi călcată în picioare. Bunătatea e pe cale de dispariție, dar deține mai multă putere decât răutatea care, din păcate, e atât de vizibilă peste tot. Și asta aș vrea să transmit și copiilor, mai departe:

Nu sunt de dorit zâmbete false cu frustrări ascunse, e esențial să îți păstrezi principiile și să fii plin de bunătate reală, simțită și trăită.

Dacă nu înțelege asta acum la 4 ani, nu e problemă. Nu pot decât să sper că va ține minte momentele acestea și că la timpul potrivit își va aminti de ele și va avea înțelepciunea necesară pentru a lua ce e bun din ele.

Dar mai mult decât toate, știind că educația verbală nu se compară cu cea a exemplului personal, îmi doresc să trăiesc eu ceea ce încerc să-i învăț pe copii. Să nu fiu actor bun și să ascund sentimente negative, nici față de ei, nici față de cei din jur. Îmi doresc să am eu un caracter frumos, înainte să pretind asta de la niște omuleți de jumătate de metru, care se bazează pe mine să le arăt cum trebuie să trăiască în lumea asta.

 

Decor interior Stil de viață

Banca bârfelor – bucățică de istorie în casa noastră

6 July 2019

Gossip bench, în traducere liberă ‘banca bârfelor’😆, era un scaun cu o măsuță lipită de el, de multe ori cu un raft mic inclus, pentru reviste. A apărut imediat după invenția telefonului în anul 1876 și pentru că primele telefoane erau uriașe în comparație cu cele actuale, aveau nevoie de un loc special unde să fie așezate. A devenit popular după anii 30’, indispensabil celor care aveau telefon în casă.

Îmi imaginez ce impact uriaș au avut telefoanele pentru femeile din acea vreme, probabil au simțit că sunt obiectele de care aveau nevoie ca viața lor să fie completă. ÎN SFÂRȘIT puteau trimite o “informație” imediat prietenelor și nu era nevoie să aștepte câteva zile ca să primească răspunsul prin poștă. În plus, puteau discuta ore întregi fără să fie nevoie să se deplaseze.

Cred că inventarea telefonului a avut un impact major și în viața cercetătorilor britanici, când au înregistrat explozia de cuvinte rostite pe zi de către femei. După numele băncii, tind să cred că ori a inventat-o o femeie, ori a inventat-o un bărbat pentru soția lui, când a găsit-o petrecând prea mult timp cu telefonul lipit de ureche.😅 Evident, este o glumă. Și probabil și persoana care a dat nume băncii era foarte bine dispusă în ziua respectivă. Dar pentru că telefonul fix nu mai este o necesitate de ceva vreme, banca bârfelor și-a pierdut și ea scopul în casele oamenilor.

Eleanor Roosevelt spunea că

Mințile luminate discută idei, mințile mediocre discută evenimente, iar mințile mici discută oamenii.

Și pentru că după numele ei, banca era aparent destinată minților mici 🙊 eu cred că putem readuce în actualitate, putem da viață, dar mai ales îi putem da altă întrebuințare unei piese de mobilier atât de frumoasă. Uite câteva idei:

1.Un loc extra în sufragerie

Când vrem să mai adăugăm locuri pentru musafiri în sufragerie, de obicei ne gândim la o canapea mai mare sau fotolii. Dar de multe ori trebuie să renunțăm la alte piese de mobilier, o măsuță, o lampă, etcetera, ca să facem loc pentru încă un fotoliu. Dar cu această băncuță nu putem doar crea un loc extra în sufragerie, ci unul care să contribuie la aspectul elegant al camerei. În plus, putem depozita diferite lucruri necesare în sertar, cum ar fi șervețele, mici fețe de masă și traverse, lucruri de care avem nevoie în sufragerie. Punând o veioză sau un candelabru cu lumânări pe polița băncuței și o pernă cu imprimeu pentru șezut, adăugăm elemente de decor care pot face diferența în designul sufrageriei noastre.  Și așa combinăm utilul cu plăcutul, economisind și spațiu în același timp.

Apropo, candelabrul nostru și tapetul sunt de la Maison Romantique unde Monica mă ajută de fiecare dată când vreau să transform ceva banal într-o piesă magică, fie că e vorba de mobilier, piese de decor sau tapet.

2. Loc pentru încălțat în hol

De cele mai multe ori, holul de la intrare este destul de mic, dar este un spațiu pe care îl folosim zilnic. Holul necesită anumite lucruri practice care să ne facă viața mai ușoară, unul din ele ar fi un scaun pe care să ne așezăm ca să ne încălțăm/descălțăm, un spațiu unde să depozităm pantofii, dar și un loc pentru a depozita periile, cremele și accesoriile pentru încălțăminte. Băncuța aceasta este perfectă pentru holul de la intrare. Are înălțimea perfectă, iar sertarul este ideal pentru creme și accesorii. Soțul este foarte atent la pantofii lui, îi curată cu peria, folosește cremă și spray pentru protecție de fiecare dată când iese din casă, fără excepție. Dacă nu ar avea un loc unde să se așeze și un sertar cu toate accesoriile la îndemână, i-ar fi cam dificil să își facă rutina de fiecare dată.

3. Loc pentru citit în dormitor

Oh, întotdeauna mi-am dorit un loc al meu, un colț intim doar pentru mine și cărțile mele. Dar m-am gândit că este totuși o investiție să cumperi un fotoliu, o mică bibliotecă, poate și o măsuță pentru cana de ceai. Dar din nou, băncuța aceasta răspunde tuturor cerințelor, inclusiv cea a bugetului redus pentru un colț intim, așa cum mi-am dorit.

Și dacă tot vorbim de buget și băncuța mea, să vă spun și unde am gasit minunăția asta. Magazinul Mavis este exact ce caut la un magazin de mobilă: diversitate, calitate și detalii, la un preț pentru oameni normali. Pentru români, mai exact 😅. Nu avem noi salarii ca să ne permitem să cheltuim mii de euro pe mobilă din lemn masiv, cu finisajul dorit și dimensiunile preferate, chiar dacă teoretic merită. Așa că, mă bucur că am găsit un loc unde sunt grămadă cei mai buni producători de mobilă din lemn masiv din România, cum ar fi Sarmex, Ardudana, Mobex, Reserar M, Mobiladalin. Iar în colecțiile de mobilier se regăsesc modele într-o diversitate de stiluri, de la nemuritorul stil clasic, la stilurile arte povero, retro, vintage și rustic. Mavis este o afacere de familie cu experiență de peste 20 de ani în comerțul de mobilă din lemn masiv și lucrul acesta contează și se vede! Sunt oameni pasionați, oameni care înțeleg cerințele clienților și oferă o grămadă de variante și detalii despre produsele lor, cu drag și cu răbdare. Vom apela la serviciile lor destul de des în viitorul apropiat, având în vedere că renovăm și construim, din simplul motiv că atât produsele lor cât și ei ca oameni îl au pe acel vino-ncoa’ pe care îl ador.

Ce credeți că am ales noi să facem cu băncuța, din cele 3 variante de mai sus? 😊

 

 

Shop the look

Lifestyle Stil de viață

Ziua Emmei, bucurii și jucării

21 June 2019

Acum câteva săptămâni Emma a împlinit 4 ani. M-am trezit cu noaptea în cap și am făcut clătite pufoase, roz și mov. Am aranjat masa, am așezat cadourile, am pus clătitele în farfurie, amenajate cu inimioare colorate, miere, marshmallows și 4 lumânări. Vai, ce satisfacție am avut! Am crezut că o voi impresiona maxim pe Emma, că va mânca turnul de clătite ca pe turta dulce pe care am pregătit-o cu o seară înainte, tot pentru ziua ei.

După ce am pupăcit-o toată și și-a luat rochița preferată, am chemat-o să vadă surpriza pregătită. A oftat, a spus woow, s-a urcat repede pe scaun și a spus că e ca la un Crăciun în bucătăria noastră 😂 A suflat în lumânări, a cules toate inimioarele și le-a mâncat, a mușcat dintr-o clătită, a stat puțin, apoi a spus politicos “Mama? Te superi dacă nu mănânc clătite? Sunt puțin ciudate așa colorate…”. Am început să râd, i-am spus că nu-i nimic, ea m-a luat în brațe, surprinsă fiind de răspunsul meu și mi-a mulțumit.

Defapt mi-am amintit că Emma nu e impresionată niciodată de astfel de lucruri, ea vrea doar lucruri simple, timpul, afecțiunea și dragostea mea. De câte ori am întrebat-o ce își dorește, răspunsul ei a fost o acțiune, o activitate cu toată familia, nu un lucru, nu o jucărie. Ea vrea să dormim odată toți la buni Bety și la Costy acasă. Ea vrea să mergem toți la piscină. Ar vrea să mai mergem în Turcia, la mare, dar să fim toți. Neapărat toți. Și mă topește, dar mi-a fost destul de greu și să-i caut cadouri în situația asta… 😅

Dar locul unde găsesc întotdeauna jucării și cadouri speciale care să bucure și să impresioneze și un copilaș care nu vrea neapărat ceva anume, este magazinul online Jucării altfel. Vaaaai, cât ador jucăriile lor! Am petrecut zile întregi pe site, am urmărit ce e nou, am adăugat și am scos din coș întruna. Și cu ocazia asta i-am cunoscut și pe cei din spatele magazinului, care spre copleșirea maximă a inimii mele cu sentimente de bucurie, mă urmăreau și ei pe mine.

Emma a primit de ziua ei nu doar niște jucării în plus de care să te împiedici prin casă, ci jucării ecologice, premium, vopsite cu, coloranți naturali pe bază de apă, non-toxice, prietene cu mediul și sănătoase pentru copii. Și nu sunt orice fel de jucării, sunt foarte interesante, cu un rol bine definit în stimularea abilităților motorii și intelectuale, menite să încurajeze și să stimuleze creativitatea copiilor. M-aș juca și eu cu ele. Și sinceră să fiu, o și fac. 😄

Preferatul Emmei este puzzle-ul de podea cu harta lumii pe care îl face zilnic. Este realizat din hârtie reciclată, impregnată cu cerneală vegetală, un material foarte rezistent, cu un aspect mat foarte plăcut. Puzzle-ul vine într-o cutie frumoasă cu mâner, făcându-l ușor de transportat și de utilizat de către copii.

Următoarea pe listă este Sticker art, cutia cu prăjituri, brioșe și torturi, toate pregătite pentru a fi ornate cu cele peste 1000 de stickere. Frumos colorate, realizate din aceleași materiale ecologice, prietene cu mediul, dezvoltă abilitățile motorii ale copiilor și imaginația, pun la test răbdarea și perseverența lor. Și Emma, și Anna petrec zeci de minute cu aceste prăjiturele frumoase, care vin tot într-o cutie cu mâner, lucru mult apreciat în casa noastră. 😁

Mini-aparatul foto e atât de drăgălaș și ușor de luat peste tot, în parc, la plimbare, în explorarea pădurilor și a grădinilor. Încape în buzunarul celor mici, le dă ceva de făcut când se plictisesc, sau face explorarea mediului mult mai interesantă pentru pitici. Când privești prin el, imaginea rămâne neschimbată în mijloc, dar se repetă în cerc, pe margini, un fel de filtru offline pentru joaca celor mici. 😁

Fluierele în formă de balenă și delfin sunt adorabile și chiar imită perfect sunetele pe care le fac balenele și delfinii. Le-am luat special să mă scoată pe mine din bucluc, când nu știu exact cum să le imit la cererea copiilor. 😂

Gentuța în formă de vulpe a venit în caserola aceasta extrem de drăguță din tablă, cu floricele și mâner textil. A fost un proiect do-it-yourself și a venit cu instrucțiuni de asamblare și toate materialele necesare pentru a putea fi cusută și de cei mici, acul fiind din plastic și cu vârf rotund. Dar Emma m-a pus pe mine la treabă, a preferat să stea și să analizeze procesul, evident. Acum, caserola joacă rolul de bagaj sau geantă de voiaj în care își pun fetele lucrurile de care au nevoie când se joacă de-a vacanța. Este perfectă și pentru pachetul de mâncare la grădiniță sau școală, este foarte încăpătoare, rezistentă și chic.

Dacă nu am dat-o pe spate pe Emma cu minunatele clătite colorate, cu siguranță jucăriile și-au făcut treaba în locul meu. Și nu doar atunci; sunt intens folosite și apreciate în fiecare zi pentru că și pentru cei mici, jucăriile acestea sunt într-adevăr, jucării altfel.

Shop the look

Fashion Gânduri

Gânduri despre gala Digital Divas by Avon, frumusețe și comunitate

30 May 2019

Îmi aduc aminte primul produs cumpărat de la Avon, de parcă ar fi fost ieri. Aveam în jur de 12 ani și a venit o colegă la școală cu revista mamei ei care, evident, era reprezentat. Am mai văzut fete prin școală cu revista Avon și cum notau cu pixul pe ea cine și ce comandă, în pauze, pe holuri. Mi se părea extrem de chic, așa că am strâns mărunțișurile de prin buzunare și chiar înainte de terminarea anului școlar, mi-am comandat o cremă de corp cu ambalaj roz și portocaliu, care mirosea a portocale și a vară. Nu pot explica sentimentul pe care l-am avut. A fost primul produs de îngrijire cumpărat singură, pentru mine a fost momentul în care am trecut de la purtatul hainelor fratelui meu și săritul din pomi în grădină, la dorința imediată de a fi o domnișoară.

Iar 13 de ani mai târziu, am participat la conferințele și la gala Digital Divas organizate de Avon (a se insera aici sentimente copleșitoare). M-am trezit la 4 dimineața, mi-am făcut niște bucle retro și un cat eye, mi-am luat rochia în A, black and white, mi-am pus pantofii preferați cu buline pe toc și inimioară roșie pe talpă și în timp ce savuram cafeaua, mi-am adus aminte de momentul acela în care s-a născut în mine dorința de a fi feminină, de a fi frumoasă, răsfoind revista Avon pe banca școlii. Începusem atunci să caut adevărata frumusețe și pentru o perioadă am căutat-o în alte locuri, la alte persoane, în trenduri și șabloane, doar nu în mine. Dar când m-am oprit și m-am uitat la ce sunt, la caracterul meu și la ce vreau să devin, am decis să fiu eu. Să am încredere în mine, chiar dacă nu-s în trend sau pe placul tuturor.

S-au schimbat multe de atunci. Dar tristețea mea cea mai mare este că nu s-au schimbat neapărat în bine. Frumusețea a fost întotdeauna un lucru relativ și e foarte bine să înveți să apreciezi, chiar și fără să înțelegi neapărat, o idee de frumusețe care nu te reprezintă. Pentru că frumusețea nu o găsești unde a pus-o cineva cu atenție, frumusețea apare acolo unde decizi tu să o vezi. Dar din păcate, trendurile și societatea au reușit să elimine subtil anumite lucruri ce ar putea fi considerate frumoase, cum ar fi modestia, delicatețea, gingășia și da, simplitatea. Voltaire spunea că “adevărata frumusețe izvorăște din sublim și simplitate”, lucruri pe cale de dispariție, dar în care eu cred din toată inima.

Cred că, în timp, am uitat că nu e nevoie să ne modelăm după trenduri ca să fim frumoși. Frumusețea este în fiecare, trebuie doar lăsată să înflorească fără să încercăm să o ajustăm într-o direcție artificială, neapărat actuală. Dacă ești un trandafir, nu încerca să devi liliac, doar pentru că liliecii sunt la modă. Fii trandafir, fii ceea ce ești. Be yourself, everybody else is taken.

La Gala Digital Divas am fost eu, într-o rochie autentică din anii 60 de la Venus Vintage Store, purtând o pereche de sandale cu bareta în T de la CCC Romania. Și a fost o onoare să învăț de la cei mai buni oameni din domeniu, să simt atmosfera celor mai activi oameni din social media puși împreună pentru o zi întreagă. Și sinceră să fiu, am avut o plăcere uriașă să aud din partea oamenilor pe care îi admir de ani de zile că sunt o prezență surprinzătoare și o gură de aer curat și rafinat pe piața influencerilor din Romania. 🙌

Dar să fim serioși, influencer nu voi fi vreodată, cel mai probabil, pentru că nu acesta este scopul meu. Nu vreau să influențez pe nimeni, vreau să încurajez. Să încurajez femeile să se bucure de feminitatea lor și de frumusețea lor unică.

Mă bucur enorm de mica noastră comunitate și sunt extrem de bucuroasă să cunosc femei care se regăsesc în principiile mele și în stilul meu. Sunt și mai bucuroasă să pot fi alături de femei care au nevoie de cineva care să le asculte și ador, pur și simplu ador să vă fiu de folos. Am decis să nu mai consider un defect faptul că vreau să fac oamenii fericiți, ci să-l îmbrățișez și să mă bucur de el, la fel de mult cât mă bucur să am o relație cu voi în afara acestui blog.

Vă mulțumesc și pentru susținere, pentru voturi și pentru că m-ați împins de la spate (vă știți voi care 😉I love you). Nu vă merit. Dar voi încerca să vă merit. Acesta este scopul meu.

O zi de poveste vă doresc, ca de fiecare dată.

You have successfully subscribed to the newsletter

There was an error while trying to send your request. Please try again.

Amy Hozat will use the information you provide on this form to be in touch with you and to provide updates and marketing.