All Posts By

Amy Hozat

Fashion

Lookbook primăvară 2019 – part 3 – strop de culoare

13 April 2019

De data aceasta este doar un mini lookbook pentru că am vrut să vă prezint o parte din ținute așa cum îmi place mie, în mijlocul naturii care-mi cântă în armonie perfectă și unde mă simt cel mai aproape de mine însămi, ceea ce nu se întâmplă prea des, mintea mea de mamă lucrând doar în avantajul și beneficiul copiilor.

Așa că, aici sunt, încărcându-mi bateriile cu energia primăverii, lucru absolut necesar sufletului meu.

Prima ținută e monocrom, lucru neobișnuit pentru mine, dar care a început să îmi placă mult de tot sezonul acesta. Asocierea hainelor de aceeași culoare m-a speriat întotdeauna, mi-a fost teamă să nu dau în ridicol sau aparentă lipsă de inspirație. Dar fusta aceasta verde, satinată, de la H&M, merge atât de bine cu topul de aceeași culoare și textură, de la Poema. Chiar dacă sunt nuanțe ușor diferite, îmi place tare mult asocierea lor. Pantofii cu flori de la Zara îi port destul de rar pentru că sunt “prea mult” în majoritatea cazurilor, dar de data aceasta sunt exact doza de “mult” de care avea nevoie ținuta. Eșarfa din păr este un vintage și am ales-o pentru a echilibra toată povestea pe care o port.

Mă simt foarte bine în ținutele monocrom, n-aș fi zis 😅 Dar uneori e bine să încerci lucruri noi; în cazul meu și în multe altele a meritat părăsirea zonei de comfort. Plănuiesc să mai încerc și alte lucruri de care am stat departe până acum și să îmi pun amprenta pe ele, în stilul meu pe care îl știți deja prea bine.

Următoarea ținută e întruchiparea primăverii, surprinsă la timpul și în locul potrivit. Este formată dintr-o cămașă roz pal cu fundă și perlă la baza gâtului, un sacou de aceeași culoare și cei mai comozi pantaloni cu buline, toate fiind de la Zara ( trăiască Zara și cumpărăturile online, iubite de toate mămicile din lume 😅). Pantofii îi vedeți mai bine aici, sunt cei maro de la Reserved.

Culorile pastelate sunt atât de frumoase și ușor de purtat, mai ales pentru cei care nu sunt fanii culorilor puternice (eu numărându-mă printre ei). Elasticul de păr din catifea al copilăriei este doza de drăgălășenie care confirmă ceea ce vor să spună pantalonii largi cu buline.

Girls who wear scrunchies lead colorful lives.

Cam atât pentru acest mini Lookbook.

Vreau să mă opresc puțin să vă mulțumesc pentru mesajele trimise și încurajările voastre, sunt minunate! Sunt ceea ce mă motivează să fac asta în continuare, să fac tot posibilul să vă ofer ceva frumos de fiecare dată. Nu reușesc tot timpul, dar vă mulțumesc că rămâneți prin preajmă și atunci. Am cunoscut atât de mulți oameni minunați prin intermediul blogului și sunt foarte recunoscătoare pentru fiecare dintre voi. Vă prețuiesc. Atât am vrut să spun. 💛

Ah, și o zi de poveste vă doresc, ca de fiecare dată!

 

Camera Emmei Decor interior

Camera Emmei – Tapetul și montarea lui

8 April 2019

Am reușit! Am montat singuri tapetul în camera Emmei, noi doi, oameni fără experiență, care n-au pus mâna vreodată să lipească un tapet din hârtie. A fost ușor? Nu. A meritat? Absolut! Și am să vă povestesc în detaliu cum am procedat și toate lucrurile pe care aș fi vrut să le știu de la început, în speranța că vor fi de folos celor care plănuiesc să facă asta.

În primul rând, vreau să vă spun că pentru mine tapetul e cel mai important lucru dintr-o cameră. Am o pasiune uriașă pentru imprimeuri florale, clasice, antichizate, etc. și sunt foarte, foarte pretențioasă. Tapetul este o operă de artă, este un tablou întins pe tot peretele și cum o pictură superbă îți schimbă starea de spirit, un tapet ca acesta de la Maison Romantique schimbă total ambianța unei camere. Ce-ar însemna să îmbraci toată camera într-un tapet care nu-ți comunică nimic? Timpul petrecut în acea cameră e instant neprielnic. Din acest motiv, am petrecut luni întregi pe site-uri și prin magazine, căutând un tapet de calitate care să ofere camerei Emmei un aer de Château d’Haroué.

Probabil dacă îmi arată cineva acum un model, știu din ce magazin este. Atât de mult timp am petrecut în căutarea tapetului perfect. Nu îl găsisem, până în momentul în care am avut încredere totală în Monica de la Maison Romantique, care m-a asigurat că nu voi găsi nicăieri un model asemănătoar, care să-mi îndeplinească în detaliu toate dorințele. Și vai, câtă dreptate a avut! Nu pot surprinde cu aparatul frumusețea lui, exact ca în cazul picturilor celebre, dovada clară că este ATÂT de frumos. Nu-l mai laud, că vă veți sătura oricum de el de-acum încolo. Eu, niciodată. 🙆

  1. Pregătiți pereții. În funcție de caz, îndepărtați tapetul vechi, șlefuiți, dați cu amorsă, etc.
  2. Cumpărați adezivul potrivit. La fel cum există diferite tipuri de tapet, există și diferite tipuri de adezivi. Noi am optat pentru cea mai bună variantă de adeziv pentru tapet de hârtie, de la Leroy Merlin.
  3. Trasați o linie verticală pe perete, cu ajutorul unui boloboc în locul în care veți lipi prima fâșie de tapet.
  4. Măsurați înălțimea peretelui și lăsați o marjă de 5 cm fâșiei, atât sus, cât și jos.
  5. Tăiați prima fâșie de tapet și foarte important (aici noi am greșit) tăiați și a doua fâșie, potrivind modelul, înainte să aplicați adezivul, după instrucțiunile de pe ambalaj.
  6. După ce ați găsit poziția perfectă a fâșiilor împreună, faceți un semn cu un creion la îmbinarea lor, apoi aplicați adezivul pe prima fâșie.
  7. Împăturiți fâșia aducând ambele capete la mijloc și așteptați 10 minute înainte să o aplicați pe perete.
  8. Dezlipiți partea de sus a tapetului și lipiți-l pe perete folosind o spatulă.
  9. Apoi, înainte să aplicați adezivul pe fâșia nr. 2, potriviți a 3-a fâșie, ținând cont de model și NU UITAȚI să faceți semn cu un creion peste ambele bucăți.

Și tot așa, până ajungeți la final.

Acum urmează partea cea mai importantă, din care veți înțelege ce-am greșit noi și ce-am fi putut face mai bine.😅 Sfaturi:

  • Cumpărați tapetul, apoi alegeți culoarea tavanului sau a pereților fără tapet, nu invers. Mă bucur mult că am făcut asta! Dacă tapetul e o nuanță mai caldă decât restul pereților sau are un subton cald și tavanul e rece, arată pus cu mâna, neintegrat.
  • Petreceți cel puțin 10-15 minute după tăierea primei fâșii, studiind imprimeul în detaliu, căutând lucruri mărunte, poziția lor, mici pete, etc. care să vă ajute să lipiți corect tapetul. Noi am ales unul dintre cele mai dificile modele, fără repere mari cum ar fi frunze, flori, linii, etc. doar detaliile “petelor”. Numai după câteva fâșii am găsit ca reper 3 pete de câțiva milimetri, care trebuiau să se așeze la o anumită distanță. 🤦 Până atunci, neavând repere sigure, ne lua foarte mult timp să găsim îmbinarea perfectă.
  • Nu puneți prea mult adeziv! Urmând sfaturile de pe cutie, am pus adeziv atât pe perete, cât și pe tapet, dar a fost muuult prea mult și fiind din hârtie, aproape se rupea din cauza îmbibării cu prea mult adeziv. La restul am pus adeziv doar pe tapet și a fost perfect. Țineți cont de ceea ce vă “spune” peretele, tapetul și nu vă fie teamă să schimbați puțin tactica folosită.
  • Nu montați seara sau noaptea, mai ales dacă trebuie să vă concentrați asupra detaliilor de pe tapet. Avem 2 copii. Soțul ajunge după ora 22:00 acasă. De la 23:00, până la 02:00-03:00 noaptea, pentru o săptămână, noi montam tapetul. La un moment dat, ochii nu te mai ajută, oboseala își spune cuvântul și faci greșeli majore. Mai bine lăsam copiii la bunici o sâmbătă, două și stăteam toată ziua la montat. Ar fi mers mult mai repede, mai bine și probabil cu mai puține erori. 😅
  • Nu vă grăbiți. Soțul lucrează în domeniul medical, deci atenția și răbdarea sunt unele din punctele sale forte. El a făcut 70% din treabă, eu eram mai mult cu partea de entertaining la 01:00 noaptea. Dacă nu era el, nu m-aș fi descurcat singură având rezultatul pe care îl avem acum. Deci e nevoie de timp, atenție și răbdare.
  • Nu subestimați frumusețea tapetul din hârtie. Toată lumea alege acum tapetul din vinil pentru că e mult mai ușor de montat și manevrat. Și eu am căutat doar vinil și îmi pare rău că am judecat tapetul din hârtie înainte să văd cum arată și ce presupune. Dar când am văzut și am simțit diferența, tapetul din hârtie se potrivește muuult mai bine stilului și pretențiilor mele.

Rezultatul e extraordinar. Nu-l pot surprinde în fotografii, îmi pare tare rău. Dar poate în videoul de prezentare pe care îl voi posta în curând, lucrurile vor fi mai clare.

Pasul următor în camera Emmei este parchetul, ușa și lampa. Ca Zâna cea bună, voi transforma ușor, ușor camera Emmei într-o cameră demnă de “la Princesse de la Provence”. ✨

Shop the look

Fashion

Lookbook primăvară 2019 – part 2 – alb negru

28 March 2019

Am revenit cu a doua parte a seriei de articole cu ținute pentru primăvară, de data aceasta cu o garderobă capsulă în alb negru. Ținutele acestea sunt ceva mai business, clasice, dar cu aceeași doză de vintage pe care nu am cum să o scot din mine. 🙆

Cred că Audrey Hepburn ar aproba aceste ținute, sper eu. Și dacă nu ea, măcar femeile care apelează la nonculori și au nevoie de puțină inspirație la capitolul acesta. Am pregătit câteva ținute care să demonstreze că alb-negru nu înseamnă neapărat trist, simplu și posomorât. Alb-negru poate fi elegant, rafinat și diferit, mai ales dacă accesoriile potrivite sunt prezente.

Blugii negri

Port destul de rar blugi. Mi se par incomozi, inestetici și nepotriviți caracterului meu. Dar când mă grăbesc, blugii sunt o alegere bună dacă țin cont de câteva reguli:

  • Nu combin blugii cu tricouri sau bluze basic, ci cu bluze fine, cămăși sau pulovere elegante. Pentru mine, combinația cu tricouri e prea casual, nu mă reprezintă. Nu mă deranjează să o văd la alte persoane, dar personal mă simt mai bine când sunt puțin mai “put together”. Folosesc des și broșe pe pulovere cu același scop.
  • Pot blugii cu pantofi oxford, retro sau cu toc mediu (în funcție de ocazie), nu pantofi sport. Din nou, e o alegere făcută strict pentru stilul meu personal, pentru a evita o ținută banală în care nu mă simt bine.
  • În loc de geacă parka sau altceva de genul, optez pentru un sacou tip Chanel sau Balmain (spun “tip” pentru că unul autentic costă cât o mașină pe care nu o am 😂) Sacoul meu tweed e de la Zara și îl port foarte des pentru că dă o notă de eleganță unei ținute casual.

 

Pantalonii chino negri

Aparent banali, pantalonii chino sunt mult mai comozi și eleganți, mult mai pe placul meu, mai ales în combinație cu pantofi oxford (aceștia sunt de la Massimo Dutti). O eșarfă de mătase completează lookul și e perfectă pentru primăvară.

Pentru diminețile friguroase de primăvară, un sacou gros cu lână în compoziție e perfect. Eșarfa poate fi prinsă cu un accesoriu vintage special pentru asta cum e al meu, sau poate fi lăsată liberă. Eu prefer un accesoriu la vedere, fie o broșă sau pin pe sacou, fie un accesoriu pentru eșarfă.

 

Fusta tweed tip Chanel

Fusta aceasta e de la Baden 11 și e una din preferatele mele, nu doar pentru calitatea materialelor și felul în care e construită, dar și pentru că e făcută în România și știți că am o plăcere enormă de a promova branduri de pe meleagurile noastre, mai ales când aduc cinste țării prin calitatea produselor aduse pe piață. Fiind un material gros, am ales să o port cu un pulover foarte fin, cu mânecă scurtă, având astfel o ținută perfectă pentru primăvară.

Pantofi negri cu vârf pătrat și accesoriu în piept, o geantă bine structurată, o pălărie neagră și am plecat la piață. Glumesc. Oarecum. Că aș merge așa la piață după ridichi.

 

Pantalonii scurți în carouri

Ca să iau și elemente din anotimpul verii, v-am aranjat și o ținută mai elegantă cu pantaloni scurți, asemănătoare cu aceasta. Dresurile de lână de la Hiphip.ro fac purtarea pantalonilor scurți și a fustelor în zilele reci mult mai ușoară. Am păstrat pantofii cu toc gros și puloverul fin, dar ținuta asta merge și cu un top sau o cămașă neagră simplă. Mie îmi place să combin și imprimeuri, de data aceasta carouri cu buline, dar mai multe despre imprimeuri cu altă ocazie.

 

Cămașă și rochie

Dacă ai o rochie fără mâneci pe care ai vrea să o porți și în sezonul rece, o cămașă albă, cambrată sub ea e soluția perfectă. Pentru mulți, imaginea asta de profesoară sau bibliotecară este învechită, dar evident, mie îmi place. 😄 Pantofii aurii de la Musette sunt nelipsiți într-o astfel de ținută.

Data viitoare mă îmbrac în imprimeuri colorate și vesele, în mod special pentru cei care nu gustă stilul în alb și negru.

Sper că vă plac lookbook-urile astea de primăvară și sper că v-am adus în filmul meu. Ne revedem în partea a 3-a unde culoarea va fi în rolul principal.

O zi de poveste vă doresc! 💛

Decor interior Stil de viață

Vintage Paint Starter Kit – un cadou cu personalitate

13 March 2019

“Eu posed cu adevărat doar ceea ce am dăruit.” spunea Seneca, cuvinte extraordinare din care învățăm cum putem avea parte, în realitate, de fericire, afecțiune și atenție din partea celor dragi: oferindu-le.

Eu sunt un om al cadourilor. Nu e limbajul meu principal de dragoste, dar cu siguranță e unul important. Îmi place să primesc cadouri, orice lucru mic înseamnă enorm pentru mine, îmi dă o stare de mulțumire uriașă, în primul rând pentru cel care mi-l oferă. Dar de la cele mai mari surprize la simple îmbrățișări, le consider pe toate minunate daruri. Țin minte că mergeam cu mama prin mall, în adolescență și îmi cumpăra câte ceva, nu pentru că aveam neapărat nevoie, ci pentru că i se părea mamei mele că mi-ar sta bine și că mi se potrivește. Și simplul fapt că mama s-a gândit la mine în momentul în care a văzut un lucru mi se părea o dovadă reală de dragoste și eram extrem de mulțumitoare pentru gestul și dragostea ei. Și poate acesta este și unul din motivele pentru care iubesc să dăruiesc și eu la rândul meu: vreau să îmi arăt afecțiunea, dăruind ceva palpabil care să ofere o amintire plăcută celui care primește darul, un lucru care să spună “Ești special, ești unic pentru mine. Te iubesc pentru ceea ce ești și vreau să vezi cât de mult te prețuiesc.” Și din acest motiv, am petrecut ore în șir căutând cadoul “acela”, cadoul care să aibă impact asupra persoanei dragi. Și pentru că știu că nu sunt singura persoană care pune trup și suflet în darurile pe care le face, vreau să vă ‘ofer’ soluția perfectă pentru a le arăta celor dragi că îi prețuiți cu adevărat.

Vintage Paint Starter Kit este cadoul perfect pentru orice persoană iubitoare de frumos, orice persoană dornică de a da un suflu nou lucrurilor din casă, sau care pur simplu vrea să încerce ceva nou, să descopere o nouă pasiune. Îl găsiți exclusiv AICI, la Maison Romantique. De asemenea, acest Starter Kit este perfect pentru orice persoană care vrea să descopere lumea aceasta a obiectelor vechi și neapreciate, transformate în adevărate opere de artă.

Vopseaua Vintage Paint este foarte ușor de folosit: suprafețele nu au nevoie de pregătire în prealabil, nici chiar cele fine, deci puteți uita de șlefuire și mizerie. Puteți vopsi orice, de la lemn, sticlă și metale, la diferite țesături. Vine din Danemarca și este o vopsea pe bază de apă, fără miros, care se usucă foarte repede. Nu trebuie să așteptați zile călduroase pentru a vopsi afară, puteți vopsi în casă, fără probleme, inclusiv mobila și jucăriile copiilor, vopseaua având certificat pentru asta. Textura e foarte fină, îți dă o satisfacție maximă să o plimbi cu pensula. Culorile sunt cu adevărat spectaculoase! Nu mai găsești nicăieri astfel de nuanțe, iar paletarul de culori care este inclus în Kit vă va demonstra lucrul acesta.

Și dacă tot am revenit la Kit, să vă spun ce conține:

  • 2 cutii vopsea Vintage Paint 100 ml
  • 1 cutie ceară transparentă
  • Paletarul de culori Vintage Paint
  • 1 spatulă pentru amestecarea vopselei
  • 1 burete patină
  • 1 decorațiune
  • 1 scrisoare personalizată adresată celui care primește cadoul
  • Revista Vintage Paint în care găsești tot ce ai nevoie să știi despre cum se utilizează vopseaua, cum se obține patina vintage, despre folosirea șabloanelor și vopsirea textilelor.

V-am mai scris acum ceva vreme despre experiența noastră cu Vintage Paint aici și vreau să vă spun că turnurile fetelor încă arată impecabil și ne bucurăm maxim de ele. Deci dacă am putut eu, o mamă a doi copii fără strop de experiență, care nu a vopsit în viața ei ceva, cu siguranță poate oricine. 😊

Îmi doresc foarte mult ca și în România oamenii să înceapă să aprecieze mai mult lucrurile vechi, cu istorie și personalitate. Să vadă perfectul din lucrurile imperfecte. Să caute frumosul în ceea ce, la prima vedere, pare urât… Și de ce nu, să ne orientăm mai des către reciclare, inclusiv în categoria aceasta a pieselor de mobilier și a decorațiunilor. Haideți să îi învățăm pe copiii noștri să respecte și lucrurile, nu doar oamenii. Să îi învățăm că o jucărie veche, revopsită, e la fel de valoroasă ca una nouă. Aș vrea ca Emma și Anna să se bucure și dacă primesc o carte ponosită sau o mașinuță de lemn uzată, îmi doresc să le învăț că noi dăm viață și valoare lucrurilor, nu invers. Și ca mamă, pot face asta doar fiindu-le exemplu. Și mă bucur că am descoperit vopseaua Vintage Paint care mă ajută să fac asta.

Dacă și tu ești de acord cu aceste lucruri, sau dacă vrei să faci un cadou special cuiva și să îi transmiți în scris toată aprecierea ta, nu îți rămâne decât să dai click aici.

O zi de poveste vă doresc!

 

Shop the look

Decor interior

Idei de amenajare a holului în stilul vintage

5 March 2019

Am început seria de postări din categoria “decorul casei noastre” cu amenajarea primului lucru pe care îl vedeți când intrați în căminul nostru. Consola. Momentan este locul meu preferat din casă, doar pentru că e primul terminat. 😄 În câteva săptămâni lucrurile se vor schimba, vom ajunge la partea de decor și în camerele fetelor și abia aștept să împărtășesc cu voi evoluția lor și produsele folosite. Sunt absolut superbe. Dar până atunci, las pentru iubitorii de vintage câteva idei de amenajare a holului de la intrare, idei ce sper să vă placă și să vă inspire:

Candelabru vintage, cristale și cărți vechi

Prima variantă pune în evidență piesa de rezistență din holul nostru, candelabrul pentru lumânări de la Maison Romantique pe care pur și simplu îl ador. L-am decorat cu flori artificiale, doar pentru a mai umple din spațiu și a completa nuanța comodei pe care am dat-o cu un strat de ceară transparentă din același loc, pentru a nu risca să se păteze, având în vedere faptul că nu e lăcuită, nici măcar vopsită. La sfârșitul articolului la “shop the look” puteți vedea exact produsele folosite, inclusiv vopseaua pe care am folosit-o pentru a da un aer vintage cămășii mele din poza de mai sus.

În partea de jos a consolei am așezat câteva cărți vechi din biblioteca noastră pentru a continua ideea de vechi, romantic și primitor. Am fost niște lumânări și o mică vază cu lavandă pentru a susține teancul de cărți. În partea dreaptă am așezat o pernă cu dantelă încrețită pe care am făcut-o eu acum 5-6 ani pentru decorul nunții noastre. Îmi trezește amintiri plăcute și mă bucur să o văd acolo. Pentru mine, e foarte important să am în casă lucruri care să îmi spună ceva, care să-mi de-a o anumită emoție și un sentiment plăcut.

 

 

Inspirație din filmul Cenușăreasa

Pentru varianta aceasta m-am inspirat din filmul Cenușăreasa din anul 2015, unde am văzut astfel de cupole de sticlă în care se aflau crengi și fluturi. Este unul din filmele mele preferate, strict pentru decorul casei Cenușăresei. Am pus pauză de zeci de ori în timpul vizionării, spre disperarea soțului meu, doar pentru a vedea detalii precum pereții pictați, mobilierul și elementele de decor. Mă bucur că am reușit să reproduc imaginea, oferind holului un aer și mai romantic.

Între cupolele de sticlă am așezat o vază din alamă în care am aranjat flori uscate pe care le-am primit din partea soțului în diferite momente ale relației noastre, de la simpla prietenie, la nașterea copiilor noștri. Un alt lucru cu o importanță deosebită pentru mine, un lucru pe care îl iubesc.

 

 

Un vintage mai clasic și elegant

Pentru look-ul acesta am folosit elemente puține dar cu efect. În partea de jos am așezat vioara mea pentru a adăuga o pată de culoare și a crea un punct central. Sus am lăsat candelabrul simplu și cupolele de sticlă în care am așezat un buchet de lavandă (pe care l-am avut la cununie, iar un element cu încărcătură emoțională, nu pot altfel 😄) și parfumul meu preferat Chanel pentru un aer mai sofisticat.

 

Ultima variantă este o combinație dintre cele de mai sus și este varianta actuală și finală. Nu pot renunța la candelabru, flori uscate și nici la cupole. Și în opinia mea merg foarte bine împreună. Cristalele candelabrului, lumânările de ceară și cărțile vechi cu poeziile lui Shakespeare formează imaginea perfectă a decorului vintage, romantic, ușor provincial francez pe care îl iubesc.

Care este varianta ta preferată?

 

Shop the look

Fashion

Lookbook primăvară 2019 – part 1 – vintage

28 February 2019

Hello dragilor,

Mă bucur să vă găsesc din nou aici, în povestea mea de viață, așa vintage și de modă veche, cum e ea. 😊

Odată cu venirea primăverii, v-am pregătit o serie de lookbook-uri (pe limba noastră, albume cu ținute) pentru primăvară și evident, am început cu cele mai vintage și purtabile look-uri din garderoba mea, ținute comode, ușor de stilizat și adaptat la vremea aceasta schimbătoare.

Încep cu ceva drag mie, o cămașă roz pal pe care nu am mai purta-o pentru că a fost distrusă în mașina de spălat, dar pe care am păstrat-o cu gândul că o voi putea salva cumva. Am incercat să scot petele albastre de pe ea cu toate produsele posibile, dar nimic nu a funcționat. Dar apoi am descoperit vopseaua vintage de la Maison Romantique și fiind compatibilă și cu textilele, m-am gândit să o vopsesc. Vă voi explica tot procesul vopsirii textilelor cu altă ocazie, dar ideea e că mi-am salvat cămașa preferată și i-am dat un aer vintage în 15 minute.

Ghetele mele le cunoașteți, v-am scris acum ceva vreme mai multe detalii despre ele aici. Încă merg cu orice din garderoba mea și după atâta timp le port cu același drag. Până la urmă cam asta ar vrea să conțină o garderobă capsulă: lucruri de calitate pe care le porți cu drag un timp îndelungat. Și care rezistă. Și care îți dau o stare de bine când le îmbraci/încalți.

Primăvara e ca o adolescentă cu modificări dese ale dispoziției, știți ce spun, nu se poate hotărî dacă e caldă sau rece. Așa că primăvara e despre straturi: multe dimineața, puține la prânz și iar multe seara. Și ca să nu mor de frig dimineața sau de cald la prânz, prefer straturile, în principiu un sacou și o capă subțire de lână peste o cămașă, ca în cazul de față.

Un alt lucru folositor și foarte chic în această perioadă este pălăria. Nu de lână, nici de paie, ceva de mijloc, un fetru frumos de la Magazinul de pălării. Oricând mă vedeți cu o pălărie, de-acolo este, sigur. Le ador pe toate, pur și simplu. În viitorul nostru dressing vor avea un loc special gândit pentru ele, atât de dragi îmi sunt, dar deja știți asta.

O pereche de blugi preferată, de calitate, ar trebui să aibă toată lumea în garderobă. Eu am o pasiune în ultima vreme pentru pantalonii evazați sau culotte (dar despre ei în alt lookbook😉). Aceștia sunt de la Massimo Dutti și mă bucur că am ales să investesc în ei. Îi am de multă vreme și încă se prezintă excelent, spre deosebire de alte perechi care s-au decolorat și s-au întins după 5 purtări.

Pentru tricouri de bumbac subțire e încă prea frig, dar un pulover tricotat cu mânecă scurtă merge perfect. Acesta este cel pe care tind să-l port PREA des, motiv pentru care am cumpărat și unul alb. Sunt de la H&M. Îmi place gulerul și faptul că mânecile sunt ușor încrețite și este ușor de purtat cu absolut orice.

O geacă de piele crem e mult mai elegantă și frumoasă decât cea tipic neagră. În plus, o poți purta peste ținute casual dar și smart, fără a le “masculiniza” prea mult, păstrând un aer romantic și feminin. O geantă de paie și o eșarfă în păr obligă vara să vină mai repede, zic eu. Așa că, de ce nu?

Schimbând ghetele cu ceva mai ascuțit și blugii cu o fustă cloș, am intrat în zona mea cum a intrat Alice în țara minunilor. Aș putea purta ținuta asta și la 80 de ani, ce să zic, sunt suflet bătrân. Dar trăim vremuri de libertate (din fericire sau din păcate?) în care fiecare se îmbracă așa cum dorește, ca în anii 30-40, vintage ca mine, fie pin-up ca în anii 50, disco fosforescent ca în anii 90, avangardist ca în anii 3000, sau o combinație între cele de mai sus. Pantofii aceștia de mamaie modernă sunt de la Reserved și momentan sunt preferații mei.

Pentru încă un strop de căldură și mămăism, am adăugat un pulover în culoarea anului 2019, măcar culoarea să fie în trend, dacă nu eu. 😂

Și dacă tot am scos geanta de paie din cutie, zic să scoatem și rochiile de vară înflorate. Dar ca să nu înghețăm de frig până se decide primăvara să devină caldă, putem arunca proverul acela mare și călduros peste noi.

Și cam atât pe partea de vintage. Săptămâna viitoare urmează partea a doua cu ceva mai modern, lady like, Chanel like, chiar. Ceva diferit față de ce v-am arătat până acum, dar care îmi place foarte mult și nici nu mi-am dat seama că am început să port foarte des. Vedeți în curând despre ce este vorba…

Până atunci, zile și inimi calde vă doresc!☀️ 💛

Gânduri Parenting

Societatea vs. creșterea copiilor

6 February 2019

Trăim vremuri bune. Extraordinare chiar. Evoluăm cu mare viteză în toate domeniile, dar devenim tot mai lipsiți de înțelepciune. Totul se întâmplă foarte repede, totul e eficient, comod și tot ce ne dorim este să ne creștem doza de confort. Pentru asta muncim, nu? Pentru o mașină mai bună, mai silențioasă, mai spațioasă, că vai de mine, ne sufocăm în BMW-ul pe care îl avem. Vrem iPhone XS pentru că e cu o milisecundă mai rapid decât cel pe care îl avem acum (zic și eu, nu mă pricep la telefoane). Vrem farfuria pe masă 15 minute după ce am făcut comanda în restaurant și dacă nu se întâmplă asta, săracul chelner se teme că îi tăiem din bacșiș după cum ne uităm la el, de parcă e vina lui că bucătarul nu e la fel de rapid precum noul tău iPhone. Doamne ferește să stăm în trafic după ce ieșim de la lucru. Orice, dar nu trafic. Ne învârtim 30 de minute în parcare la Kaufland și asta pentru a prinde un loc de parcare în fața intrării, chiar dacă sunt 70 de locuri libere la 10 metri distanță. Nu cumva să facem câțiva pași, doar de ce ne-am luat mașină confortabilă? Să parcăm acolo, pe locurile oamenilor care n-au ce face cu timpul lor? Nuuu, noi ne învârtim jumătate de oră, că nu avem timp să mergem pe jos 10 metri.

Am uitat ce e răbdarea. Așteptăm concediul all inclusive la 5* ca să ne bucurăm de familie pentru că în restul anului nu reușim ca măcar o dată pe săptămână să mergem în pădure, pe munte, la plimbare, să respirăm aer curat și să ne bucurăm de natură. Doamne ferește să nu fim eficienți și sâmbăta…

Și devenim părinți. Și avem pretenția ca și copiii noștri să fie așa “evoluați” ca noi și societatea în care trăim. Când plânge bebelușul în prima noapte acasă, mama îi spune “Ce-i cu tine, copil de 3 zile? Nu ști că suntem în anul 2019?! Am nevoie de confortul meu și e rușine să te trezești noaptea! Mâine când mă întreabă vecina Geta dacă ești bebeluș “cuminte” și dormi, eu ce-i zic? Vezi că te sleep training-uiesc imediat!” Și așa societatea, adică noi înșine, ne compromitem ca și părinți înainte chiar de a deveni. Totul pentru noi, pentru confortul nostru.

Știți ce e parenting-ul natural? Nu, nu ăla de tratezi copiii doar cu plante și incantații, e o altă denumire pentru attachment parenting, adică metoda de creștere a copiilor bazată pe atașament, răbdare, respect și compasiune, lucruri ce par a fi împotriva tendințelor societății actuale. Știți ce mai presupune parenting-ul natural? Să te întrebi ca părinte “de ce” și să cauți răspunsuri în cărți acreditate, nu la vecine și nu în blog-uri (printre care se află și al meu, nu luați de-a gata tot ce citiți aici, e posibil să greșesc. Citiți cărți veritabile dacă vă prinde o idee.)

În ziua de azi, este o lege nescrisă ca toți nou-născuții să aibă colici, iar copilașii tantumuri; la un moment dat un fel de “scuză” pentru anumite lucruri pe care copiii le fac în momentul în care au nevoi de bază neîmplinite, iar părinții sunt prea ocupați ca să se mai întrebe “de ce” și să citească o carte. Avem 3000 de prieteni pe Facebook, dar pe cei 100 pe care chiar îi cunoaștem, poate nici nu îi salutăm pe stradă. Avem ființa asta mică de 3 kg care nu știe altceva decât căldura corpului mamei și mirosul pielii ei, dar am prefera să știe că suntem în anul 2019 și un bebeluș cuminte și la zi cu ce vrem noi să fie și doarme 10 ore în pătuț. Și dacă plânge că nu o simte pe mama aproape, are colici, așa că dă-i cu ceai plin cu zahăr și sedative. Că așa zic reclamele și tanti Aurica de la etajul 3. Și dacă toddlerul se aruncă pe jos după ce a stat o oră în fața televizorului ca mama să curețe liniștită cartofii și e suprastimulat și agitat din cauza celor 2 ouă Kinder și 4 brioșe cu ciocolată, are un tantrum, nu are nevoie de afecțiune, îmbrățișarea părinților și dragoste. Lăsă-l să plângă, că îi trece. Ce contează că el nu înțelege de ce plânge sau de ce nu se poate opri.

Emma și Anna nu au avut colici. Nu cred în colici, așa cum îi știe tot poporul. Cred că bebelușii au dureri de burtă, cred că trecerea la mediul uscat, extrauterin, este foarte dificilă pentru ei, dar cred că alte lucruri cum ar fi teama, nesiguranța, epuizarea fizică, nevoia de mamă și lipsa celui de-al patrulea trimestru de sarcină sunt lucruri care contribuie la descărcarea emoțională care se întâmplă, foarte interesant, predominant seara. Cred în beneficiile respectării nevoilor copiilor, cred în atenție și atașament, cred în purtarea copiilor și contactul piele pe piele, cred în alăptarea la cerere, zi și noapte, nu cu program și cred în co-sleeping. Cred în respectarea programului și a ciclurilor de somn ale bebelușilor și a dorinței lor de a mânca sau nu, la un moment dat. Cred în răspunsul rapid și eficient la nevoile bebelușilor. Cred în capacitatea noastră de a ne respecta unii pe alții, la fel cum ne putem respecta copiii. Și respect nu este egal cu laxism. De exemplu, Emma se juca astăzi la nisip de-a prăjiturile și umplea niște forme. Era timpul să plecăm acasă. Mai avea de umplut 2 forme și mi-a spus “Hai să mai stăm!” și din respect pentru ea, nu am umilit-o spunându-i “X e ascultătoare, tu de ce nu ești așa?!” , nu i-am călcat stima de sine spunându-i “Hai o dată, dacă îți spun!”, nu am întărâtat-o la mânie spunând “Ba da. Plecăm!” și nici nu am mințit-o cu “Hai să vezi ceva interesant! E în camera ta sub plapumă, se ascunde. E somnul de prânz.” și foarte important, nu i-am oferit recompense pentru lucruri normale pe care trebuie să le facă, să o cumpăr cu promisiuni. I-am spus “Văd că mai ai două forme goale. Ce-ar fi să termini și prăjiturile alea, să le așezi frumos, cum îți place și apoi să mergem acasă?” A fost de acord și în momentul în care a terminat, a venit de bună voie, fără să fie nevoie să insist. Copiii sunt mai inteligenți și mai receptivi decât credem noi la un moment dat.

Tantumurile de asemeni sunt inexistente la noi, cel puțin până în momentul de față. Emma a avut o perioadă dificilă când a început grădinița, manifestată printr-un fel de somnambulism și descărcări emoționale acasă. Au trecut repede, în brațele mele. Dar puteau trece și mai repede, dacă acționam la timp. Ca părinți dăm examenul și abia apoi învățăm lecția. Deci tantumurile se pare că au o anumită cauză rezolvabilă și apar în general în urma unor lucruri negative, controlabile sau mai puțin controlabile. Însă și în cazul în care poate nu e vorba de lipsa somnului înainte de ora 20, de suprastimularea cu desene sau de lipsa timpului de calitate cu părinții, sau poate doar a început grădinița, a apărut un frățior sau mama a început lucrul, ca părinte ai datoria de a ajuta copilașul de doar 3 anișori (care habar n-are că Pământul e rotund) să treacă mai ușor peste anumite schimbări. De ce să depunem efort când e mai ușor să ne plângem pe Facebook că nu știm ce să mai facem? Dar în timp ce mama se uită ca o legumă în telefon, formulând textul, copilul o “sâcâie” să se joace cu el, apoi vrea să îi schimbe șosetele, apoi nu îi stă bine părul pe care nu-l are, doar pentru că vrea atenția ei. Dragostea ei. Înțelegerea ei și promisiunea că e acolo, disponibilă fizic și emoțional pentru nevoile lui.

Sursa Google

Și asta nu pentru că vrea să manipuleze. Crede-mă, nici bebelușul de 6 luni care nu știe să stea în fund, nu știe nici ce e manipularea și șantajul. Și un copil la care i se răspunde nevoilor emoționale nu devine dependent de mama lui și nici răsfățat. Rezultatele sunt exact opuse.

Un copil care știe că se poate baza pe tine ca părinte, un copil care nu a fost ignorat și subestimat, va prinde aripi, având bagajul emoțional plin de stimă de sine, încredere în propriile forțe și respect pentru cei din jur. Nu va sta lipit de tine. Pentru că știe că ești acolo să-l prinzi dacă se împiedică și cade.

Dar știi care e frumusețea parenting-ului natural? Nu dă o rețetă pe care dacă nu o respecți, eșuezi în creșterea copiilor. Ci îți aduce aminte de adevăratele valori în viața de familie: dragostea necondiționată, dăruirea, răbdarea, respectul și înțelepciunea necesară în deciziile pe care le luăm, cum le luăm și de unde. Fiecare familie e diferită, nu trebuie să fim toți la fel. Dar ar trebui să avem o listă de valori de pe urma cărora să beneficieze copiii noștri. Și să creștem, să învățăm și noi împreună cu ei, să întoarcem societatea la adevăratele valori.

Și să nu uităm că nu trebuie să ne îngrijorăm de ceea ce vor deveni copiii noștri. Ei deja sunt cineva, chiar și în pântec, la 3 luni sau 3 ani. Nouă ne revine sarcina să îi îndrumăm, să fim o autoritate plină de dragoste pentru ei, arătând răbdare, uneori chiar îndelungă răbdare. Atitudini pe care societatea actuală nu mai pune preț atât de mult. Pentru mine relația noastră cu cei mici și fericirea lor constantă în brațele noastre, nu e altceva decât răsplătirea tuturor eforturilor depuse până acum. Prefer oricând asta, decât să fiu și eu un părinte modern, al căror copii dorm toată noaptea după CIO, mănâncă tot terciul din farfurie cu ochii în desene și sunt lăsați singuri în timpul unei crize în magazin.

Nu intenționez să cert pe nimeni cu acest articol, mă mustru pe mine în primul rând pentru că mă simt vinovată de parte din lucrurile de mai sus. Am fost nemulțumită. Am fost stresată. Am pus presiune pe copii. M-am îngrijorat din nimicuri și m-am îndoit de convingerile mele și instinctul meu.

Îmi doresc nespus ca toate mamele din lumea asta, care doresc să iși crească copiii cu atașament și daruire să nu se împiedice de ceea ce gândește lumea și societatea despre ele. Alăptați-vă bebelușul de câte ori are nevoie și urcați cu el pe munte că nu îl trage curentul. Fiți voi ciudatele alea care nu mănâncă tot ce zboară și vă rog, citiți cărți. Citiți CĂRȚI, nu comentarii pe Facebook și nici articole slabe, poate ca acesta al unei mame care trece prin aceleași încercări ca și voi, în fiecare zi. Haideți să fim noi o influență pentru societatea în care traim și să nu o lăsăm să ne dicteze cum să ne creștem copiii. Haideți să încercăm împreună să facem lucrurile altfel și în același timp individual, fiecare în interesul familiei și a copiilor săi.

Oare putem face asta?

 

Stil de viață

De la casă la “acasă” cu Jysk Romania

26 January 2019

Întotdeauna am visat la casa mea, încă din copilărie. Mi-o imaginam într-un cartier liniștit, sau poate în afara orașului, un loc plin de verdeață, pomi, aer și intimitate. Îmi imaginam o curte maaaare, cu multă iarbă, tufe de trandafiri și salcâmi. O casă albă, înconjurată de verandă și un cățel care să se joace și să crească împreună cu fetele noastre. Îmi imaginam că stau pe balansoarul de pe verandă, savurând un ceai bun în timp ce admir apusul soarelui și ascult bătaia vântului în crengile salcâmului din spatele casei… Oh, șemineul din sufragerie și bucătăria uriașă… Nu mai spun de dressing-ul din dormitor și camera de lectură plină de cărți. Oh, visele tinereții 😊

Pentru mult timp am crezut că nu există alt loc pentru mine și familia mea decât în casa aceea pe care o visam. Dar, din fericire nu putem avea tot ce dorim. Și spun “din fericire” pentru că uneori trebuie să ne amintim să fim mulțumitori cu ce avem și trăim acum, în momentul acesta, în prezent. Uităm că fericirea nu stă în posesiunile noastre și uneori avem vise irealiste și care oricum nu ne împlinesc. Uităm să ne numărăm binecuvântările. Uităm să facem un cămin din casa noastră, doar pentru că visăm la altceva și uităm că nu locul fizic ar trebui să fie acasă pentru noi, ci oamenii dragi din viața noastră.

Când m-am căsătorit, am renunțat fără să îmi dau seama la visul meu, în momentul în care am ajuns să îmi doresc compania și prezența soțului meu, mai mult decât orice lucru material. Nu mai contau veranda și șemineul visate în momentul în care Emma a făcut primii pași în holul/sufrageria noastră în care se afla pe-atunci un singur scaun. Nu pentru că mi-am coborât standardele (dacă se pot numi așa…) ci pentru că am început să văd prezentul și viitorul cu alți ochi. Am început să prețuiesc oameni, momente, trăiri, mai mult decât lucruri și posesiuni. Visul meu nu mai era casa în sine, ci oamenii din ea. Și am decis împreună să facem din casă “acasă”, orice ne-ar rezerva viitorul la capitolul acesta și să ne bucurăm de locul pe care îl numim acasă, fie că vom trăi aici pentru totdeauna, sau ne vom stabili undeva pe plaiurile Italiei, într-o livadă de măslini 😊.

Pentru că avem copii, am decis să investim în lucruri de calitate, dar pe care să nu dăm o avere. Și ne-am găsit călcând destul de des pragul magazinului Jysk, oridecâteori am avut nevoie de ceva pentru casă: de la perdele, jaluzele, lenjerii de pat și perne pentru scaune, la mic mobilier, oglinzi, ceasuri de perete și decorațiuni în general. Zilele astea m-am uitat prin casă și mi-am dat seama că în fiecare cameră aveam câte ceva achiziționat de la Jysk acum o lună, un an, doi sau patru. Toate au rezistat foarte bine în timp și vorba aceea, avem doi copii liberi să exploreze toată casa, ceea ce spune multe despre calitatea produselor.

Jysk ne-a surprins plăcut întotdeauna când am achiziționat ceva și fiind în plină reamenajare a casei, deja am pus ochii pe atât de multe lucruri din magazin! Abia aștept să împărtășesc cu voi evoluția amenajărilor în stil provincial francez și să vedeți cum alegem și cum se așează lucrurile într-o casă veche, dar cu mult caracter și viață.

Până atunci vă las câteva poze făcute în magazinul Jysk din Eliana mall din Brașov, unde încă puteți găsi o parte din lucrurile pe care le avem și noi acasă. Enjoy!

Pentru locație, contact și program:

Eliana mall – site oficial

Eliana mall – pagina de Facebook

 

Shop the look

Fashion

Grăbește primăvara cu Flower Power

11 January 2019

“Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor,plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.”

Iubesc iarna asta din versurile lui Alecsandri. Iubesc frigul de afară, mai ales când stau la căldura șemineului. Iubesc zăpada și fericirea pe care o aduce ea pe chipul copiilor, dar și al meu. Iubesc gingășia fluturilor albi, a fulgilor de zăpadă și liniștea cu care se așează pe pământ. Iubesc magia iernii… Dar uneori mi-e dor de soare, de căldură, de culoare. Mi-e dor de parfumul florilor și frumusețea lor. Și ca să-mi treacă dorul mai ușor, uneori caut să dau viață primăverii altundeva dacă nu o găsesc afară, cum ar fi să ascult Vivaldi sau pur și simplu să o port. Flower Power din Eliana mall e magazinul perfect pentru cei care vor să poarte primăvara pentru că aici găsești haine colorate, comode, frumoase și simple, totul la un preț mai mic decât temperatura de afară.

Ce mi-a plăcut mult este că numele magazinul reprezintă foarte bine produsele pe care le găzduiește. Aici găsești rochii în toate culorile curcubeului, găsești imprimeuri și flori frumoase în toate colțurile magazinului. Găsești pantaloni în diferite culori, cămăși și fuste vesele. Flower Power e pata de culoare de care ai nevoie să treci mai ușor peste iarna de afară.

Dar pentru că nu e de ajuns să ai doar primăvara pe tine dacă sunt -10°C , ai nevoie și de o haină călduroasă pe care o găsești tot aici și crede-mă, merită să le încerci pe toate. Eu vă las două exemple și jumătate (ultima fiind un bolero):

  • Am găsit cel mai bine structurat palton pe care l-am îmbrăcat până acum, ceea ce a fost mare lucru pentru că sunt o persoană micuță și hainele de iarnă, în general, par că mă înghit.

 

  • Eu nu dețin o geacă de fâș, mi s-a părut întotdeauna lipsită de personalitate și… banală. Dar evident, nu e problema fâșului, ci nu am găsit una care să îmi placă… până acum. Haina aceasta care, în opinia mea, este un hibrid între palton și geacă, mi se pare foarte interesantă. Îmi place gulerul, asimetria ei și cred că ar arăta genial la o ținută casual cu blugi și pantofi sport. Și este ATÂT de călduroasă!

 

  • Boleroul acesta pufos e perfect pentru rochia aceea elegantă, fără mâneci, pe care ai purta-o și în sezonul rece. Accesoriul este detașabil și îl poți folosi și în alte ținute, sau îl poți schimba, în funcție de preferință.

În concluzie, nu aștepta primăvara dacă ți-e dor de ea; pune o pată de culoare pe tine și grăbește-i venirea cu hainele de la Flower Power 💐 .

Pentru locație, contact și program:

Eliana mall – site oficial

Eliana mall – pagina de Facebook

Gânduri

Lucruri pe care regret că le-am făcut de când sunt mamă

4 January 2019

În perioada aceasta, majoritatea oamenilor se gândesc la noul an. Își fac planuri, stabilesc anumite ținte, poate chiar își creează un nou tablou al planurilor și al dorințelor pentru 2019 (obișnuiam să fac asta în adolescență și era chiar eficient și motivațional).

Varianta aceasta cu uși mi se pare foarte frumoasă și poți păstra visele tale un “secret”. Abia aștept să crească fetele să facem lucruri de genul.

Dar sinceră să fiu, de când sunt mamă, am început să mă uit mai atent în urmă ca să îmi stabilesc țeluri corecte și relevante pentru viitor. De ce? Pentru că viitorul meu nu este doar despre mine, acum este și despre ele, fetele mele, în egală măsură. Deciziile mele nu mă mai afectează direct doar pe mine, ci și pe ființele astea mici care se bazează pe exemplul meu și pe acțiunile mele. Așa că, de acum încolo nu mă mai uit în viitor, plănuind lucruri superficiale și de scurtă durată, mă uit în trecut, gândindu-mă la ce-am greșit, unde să lucrez și ce pot schimba la mine pentru a îmbunătăți viitorul și calitatea vieții pentru mine și cei dragi.  Pentru cei care deja vă gândiți că viața trebuie trăită fără regrete, eu cred că nimeni nu poate face asta. Regrete avem cu toții, important este ce facem cu ele și cum le lăsăm să ne afecteze și influențeze viața.

Așa că, din dorința de a vă arăta și părțile mele negative, asigurându-vă că toți trecem prin astfel de lucruri și e în regulă, acestea sunt lucrurile pe care regret că le-am făcut de când sunt mamă:

  1.  M-am îngrijorat pentru lucruri mărunte și le-am lăsat să mă afecteze pe termen lung. De exemplu, dacă nu reușeam să fac tot ce mi-am propus într-o zi (chiar dacă erau lucruri imposibil de realizat la un moment dat), simțeam că am ratat o zi întreagă. Nu dormeam, eram supărată, distrasă și intram într-un cerc vicios în care din cauza stării în care mă aflam, nu mă puteam bucura de moment și nivelul de productivitate scădea considerabil.
  2. Am ridicat tonul, în loc să-l cobor. Știți, copiii nu înțeleg mai bine un lucru dacă strigăm la ei. Nu realizează că vorbim serios doar dacă le atacăm verbal persoana, făcându-i să se simtă incapabili și inutili. Bebelușii conștientizează tonul vocii noastre încă din pântec și nu numai că fac diferența dintre un ton cald și strigăt, reacționează cu teamă și anxietate la cel din urmă. Ei bine, un copilaș de 3 ani nu te ascultă PENTRU CĂ țipi la el, reacționează pentru că îi e frică. Nu te ascultă pentru că înțelege, nici nu mai ascultă ce spui, reacționează de frică. Și la un moment dat, când țipăm într-una, copiii devin imuni la noul mod de comunicare și noi intrăm în panică, simțim că pierdem controlul și țipăm tot mai tare. Și până la urmă acesta este motivul principal pentru care țipăm la copii: teama că pierdem controlul. Uneori oboseala și alte probleme amplifică starea noastră negativă. Și am experimentat asta și eu, ca orice părinte care greșește. Nu s-a întâmplat des, dar ar fi trebuit să nu se întâmple deloc. Mi-am cerut iertare, dar parcă prea des a trebuit să îmi cer iertare, mi-am dat seama că nu sunt atât de răbdătoare pe cât speram că voi fi cu doi copii. Extenuarea și-a spus cuvântul, dar am decis să schimb total lucrurile. Să întorc total foaia vieții și a comportamentului meu. Când am ceva important sau serios de spus copiilor, să cobor tonul. Să folosesc vocea autoritară și blajină în același timp. Are efect mult mai mare decât varianta opusă, de a ridica tonul, scoțând din mine exact ce nu vreau să văd că scot copiii mei. Ironic, nu? Țipăm la copii ca să nu mai țipe. Vorbim peste ei, spunându-le să ne asculte, când ei își doresc exact același lucru din partea noastră ca părinți.
  3. Am lăsat-o pe Anna să asiste și să acumuleze din stările mele negative. Fiind singură acasă, nu puteam să o las singură în timp ce eu discutam cu Emma, mai ales că înțelege mai multe decât conștientizăm noi la vârsta asta și plânge oridecâteori eu nu sunt în apele mele. Plânsul ei de “Unde e mama mea fericită și blândă? Pe tine nu te cunosc, nu am încredere în mama asta nervoasă!” încă mă bântuie. Și nu ar fi trebuit deloc să aibă de-a face cu mama aia care țipă sau bombăne supărată. E unul din lucrurile pe care le regret cel mai mult. Ea a preluat multe lucruri negative de la mine. A învățat să se enerveze când simte nevoia, nu am învățat-o să-și rezolve problemele într-un mod pașnic. E parte și din caracterul ei, mi-e clar că ea e total alt soi de copil 😂 Dar când eu sunt bine, fericită, răbdătoare, bucuroasă, copiii mei sunt la fel. Când am o stare rea, copiii preiau în totalitate starea mea, chiar o amplifică. În alte cazuri, mulți confundă lucrul acesta cu “seamănă cu mama sa”, un fel de “așa e copilul, nu ai ce face”, când de fapt copilul preia din caracterul părintelui nu pentru că îl moștenește, ci pentru că îl învață. Monkey see, monkey do.
  4. Nu m-am organizat deloc așa cum ar fi trebuit. Am trecut peste termene limită pentru diferite proiecte, am înghesuit prea multe lucruri în aceeași perioadă și nu le-am făcut față. M-am trezit că un bulgăre s-a transformat într-o avalanșă de lucruri neterminate și stresante. Am început să fușeresc lucruri și în loc să îmi iau timp să le organizez, mi-am folosit timpul stresându-mă că nu am timp. Și pentru că sunt perfecționistă, lucrurile făcute repede și prost m-au adus în depresie. Groaznică depresie, de unde și stările de anxietate, izolare și variații mari de dispoziție… Totul pentru că nu m-am organizat. Am avut prea multe scopuri irealiste, am vizualizat prea multe finaluri și prea puține călătorii. Anul acesta este doar despre pași mărunți, înțelepți și planificați. pla-ni-fi-cați.
  5. Am pierdut contactul cu prietenii și oamenii la care țin. M-am închis în bula mea de nesiguranță în ceea ce privește mămiceala asta și am pus creșterea copiilor pe locul 1 și celelalte nu pe 2, poate pe locul 200, lăsând o distanță considerabilă între mămiceală și restul lucrurilor care definesc o persoană, printre care și relațiile cu ceilalți. Am uitat cum să fiu o prietenă, cum să răspund la timp la mesaje, cum să țin minte detalii despre ceilalți și cum să întreb de sănătate. Am dezamăgit, distanțându-mă de oamenii pe care îi iubesc și îi apreciez. Și de rușine că am dezamăgit și că nu am oferit din timpul meu și celorlalți, m-am distanțat și mai mult, până la izolare completă. Regret lucrul acesta enorm, nu pentru că m-a afectat pe mine, ci pentru că a schimbat și opinia celorlalți despre mine și felul în care îi privesc. Mă pun în locul prietenilor de care m-am distanțat și îmi imaginez diferitele motive pentru care ei cred că eu nu comunic și îmi pare nespus de rău că am lăsat lucrurile să ajungă aici. Nu ar fi trebuit să fac asta, din respect pentru oamenii la care chiar țin și care au un impact major și pozitiv în viața mea, dar nu le-am scris măcar o dată un mesaj în ultimele luni…

Acestea sunt 5 lucruri majore pe care le regret dar la care mi-am promis că voi lucra. Am scris toate astea pentru a mă ajuta pe mine în primul rând să îmi și vizualizez greșelile, nu doar să le simt, să le citesc și să meditez asupra lor, să muncesc la ele și să le schimb. Dar am scris lucrurile acestea și pentru cei care poate au făcut același greșeli ca mine și să îi asigur că e în regulă. Prea mult citim despre lucrurile extraordinare pe care le fac ceilalți și prea puțin găsim cuvinte despre lucruri mai puțin bune pe care le facem și care au nevoie de soluții realiste.

Prea mult vedem și ne hrănim cu imagini ale perfecțiunii și din cauza asta ne e rușine să recunoaștem că greșim. Să nu ne mai comparăm cu ceva care nu există. Să căutăm să fim cea mai bună variantă a noastră, de dragul viitorului nostru atât fizic, cât și spiritual. Dar și de dragul celor din jur care nu merită să sufere pentru deciziile noastre greșite.

Anul acesta să fim mai buni, pentru noi, cu noi, dar și pentru cei din jur.