Browsing Category

Gânduri

Gânduri Stil de viață

Opreşte-te. E rândul tău!

23 iunie 2018

Azi aș vrea să vă provoc să faceți ceva nou. Un lucru care cu siguranță va aduce multă bucurie multora, dar în același timp bucuria s-ar putea să se întoarcă la voi, la cei care o trimiteți în primul rând. S-ar putea să consolideze relații și să scoată la iveală sentimente ce ar trebui exprimate. S-ar putea să aducă mai multe beneficii decât ne putem imagina.

Sunt atâtea grupuri de sprijin pentru mămici, mii de mame care, teoretic, se adună pentru a se susține una pe alta, pentru a se încuraja în momente dificile, sau a se bucura de reușitele lor. Dar din păcate, grupurile acestea au devenit locuri lipsite de dragoste, toleranță și înțelegere. Parcă există un etalon pe care dacă nu îl atingi, ești pusă la perete și atacată de mii de străini care nu te cunosc, doar pentru că nu ești mama perfectă care, apropo, nu există. Din păcate, lucrul acesta nu se întâmplă doar între străini, ci și între prieteni, chiar între membrii familiei, mai ales când intră copiii în discuție. Parcă uităm să apreciem și să găsim valoare într-o persoană care își crește diferit copiii și ne trezim că stricăm și rupem relații doar pentru că uităm că diversitatea e frumoasă, inclusiv în creșterea copiilor.

Aşa că, vreau să vă propun să facem ceva împreună. Haideți să dăm drumul la un lanț al încurajărilor și al aprecierilor. Oare câte mame sunt în depresie azi? Câte mame sunt singure și au nevoie de un umăr pe care să plângă? Oare noi nu am avut nevoie niciodată de o vorbă bună, oare nu ne-am simțit singure în lupta aceasta constantă de a fi mame bune?

Azi aș vrea să ne oprim 5 minute și să ne gandim la o prietenă sau două care duc aceeași luptă ca și noi, apoi să ne gândim la un lucru specific pe care îl apreciem la ele, un lucru care poate ne inspiră… Sau poate prietene care trec acum printr-o încercare prin care am trecut și noi. Nici nu știți cât bine puteți face cu o simplă frază de genul: „Și eu am trecut pe-acolo. E normal. Nu te îngrijora, ești o mamă minunată. Sunt alături de tine.” Atât. Haideți să fim un exemplu pentru copiii noștri azi, să fim prietene adevărate, să lăsăm garda jos și să împrăștiem iubire. Voi începe eu…

Am o prietenă pe care o apreciez enorm, care e o mare încurajare pentru mine. Are 4 copii, doi toddleri și bebeluși gemeni de câteva luni. Nu o apreciez numai pentru faptul că are 4 copii mici și încă supraviețuiește, dar îi crește extraordinar de frumos. Zilnic sunt afară, le citește și le vorbește cu răbdare, îi învăță adevărata importanţă a vieții și îi lasă să se bucure de frumusețea copilăriei. Această mamă aș numi-o minunată, fie că ar avea unul sau 10 copii, pentru simplul fapt că așa e ea. Știu că probabil nu e atât de ușor să crești 4 copiii mici, dar ea nu s-a plâns niciodată. Aşa că mă înclin în fața ei și îi spun mulțumesc pentru exemplu! You’re my hero!

Altă mamă minunată pe care o îndrăgesc enorm are un băiețel de câțiva anișori. A trecut prin multe și în ciuda faptului că mulți din jurul ei au judecat-o pentru anumite decizii, ea și-a crescut copilașul aşa cum a știut ea că e mai bine. A ales să nu asculte de sfaturile din jur, ci să le refuze politicos, informându-se în primul rând din surse sigure și alegând ceea ce era mai bine pentru copilașul său. O apreciez pentru că nu a făcut nimic având un aer de superioritate, ci a luat în calcul orice părere, dar a fost fermă în deciziile pe care le-a luat și și-a asumat răspunderea pentru ele. Nu numai că a știut întotdeauna ce e mai bine pentru familia ei, dar rezultatele deciziilor ei se văd în educația și caracterul copilașului ei. Pe lângă asta, a gasit o modalitate de a lucra de-acasă, pentru a fi aproape de cel mic și a câștiga un bănuț în plus în același timp. Work-from-home moms are awesome! Love you!

Vă mai spun despre o altă mămică de băiat cuminte și educat. O mamă care, cât timp am fost dirijor al unui grup vocal dintr-un oraș apropiat, nu a lipsit niciodată la repetiții. A venit cu bebeluș micuț, săptămână de săptămână, ținându-se de cuvânt și făcând un efort uriaș pentru asta. Eram surprinsă de fiecare dată cu câtă responsabilitate participa și aș fi vrut să o iau în brațe și să îi spun că nu multe mame fac asta, ea oferind mult din puțina energie pe care o mamă proaspătă o mai are. Eu eram însărcinată cu Anna în acea vreme și Emma avea 2 anișori. De multe ori, ea era motivul de bază pentru care eu îmi adunam puterea pentru a face o treabă cât mai bună ca și dirijor, din respect pentru ea și efortul depus, cât și pentru ceilalți corişti în egală măsură, desigur. Dar eu fiind însărcinată și cu un copilaș mic după mine, ea a fost o maaaare încurajare pentru mine și are tot respectul meu și azi. Băiețelul ei e o comoară de copilaș, fiind un exemplu pentru cei care spun că băieții sunt „altfel” și că sunt imposibil de educat și stăpânit. Ei bine, uite a doua mămică de băiat care demonstrează că nu e așa. Mulțumesc! Îmi dai speranța că dacă voi avea vreodată un băiat, îl voi putea crește frumos și liniștit, așa ca tine.

 

Trei mame, trei eroine. Și mai sunt multe, dar nu vreau să vă ocup timpul. Vreau să vă încurajez să faceți același lucru, dar nu numai în mintea voastră. Trimiteți mai departe, puneţi câteva cuvinte împreună și faceți o faptă extraordinară azi. S-ar putea să însemne enorm pentru cealaltă persoană. Împrăștiaţi dragoste! Și se va întoarce fără măsură înapoi, vă promit.

Și făcând acest exercițiu s-ar putea să ne dăm seama ce oameni minunați sunt cei pe care poate i-am ignorat până acum. Să ne încărcăm și noi cu gânduri pozitive față de alții. Ne vom simți și noi mai bine. Vă promit. Schimbarea începe aici.

Opreşte-te. E rândul tău!

Fashion Gânduri

În grădină cu Monet

13 iunie 2018

Îmi pare rău că am lipsit mai mult decât ar fi trebuit, am avut multe lucruri noi de făcut și a durat puțin până m-am reorganizat. Voi posta în curând mai multe detalii despre asta, sunt sigură că vor fi lucruri interesante și pentru voi. Până atunci mai bine vă explic de ce am ales acest titlu pentru articol.

În adolescență am fost o tânără foarte neînțeleasă și am suferit pentru lucruri care defapt nu erau deloc negative. Un spirit artistic, un caracter melancolic și pasiuni diferite au fost lucrurile care fiind neînțelese de mulți, au determinat o antipatie din partea multora. Mama mi-a spus întotdeauna să fiu eu însămi și să fac ceea ce-mi place și doresc, doar să fac o fac bine și responsabil. Dar oamenii au luat acest lucru ca un act de superioritate și știți vorba aceea: „Dacă nu ești ca noi, ești împotriva noastră.” Aşa că am găsit lucruri care m-au ajutat să mă adăpostesc atunci de atacurile celor necunoscători. Printre ele s-a aflat muzica, desigur, dar și arta în general.

În timp ce îi povesteam Emmei acum câteva săptămâni despre picturile lui Monet, mi-am adus aminte de locul de refugiu din mintea mea de adolescentă. Nu am spus nimănui asta, dar când lucrurile deveneau prea gălăgioase în lumea adevărată, prea grele în inima mea, cuvintele prea dure și oamenii prea răi, găseam refugiu în grădina lui Claude Monet. Îmi imaginam că mă plimb pe proprietatea lui, găsindu-l într-un final în grădina de flori, pictând una din operele lui de artă. Ascultam păsările, priveam cerul, florile și pensula artistului plimbându-se pe pânză. Acesta era locul meu preferat pe care îl vizitam în adolescență, în imaginația mea, desigur.

Ei bine, după o vârstă mă gândeam că oamenii au destulă înțelepciune încât să nu mai judece pe cei care sunt diferiți și au altfel de principii și activități, doar pentru că nu înteleg, sau nu cunosc. Dar faptul că eu iau altfel de decizii în privința copiilor, sunt pasionată de altfel de lucruri, citesc altfel de cărți și decorez casa în alt stil, sunt lucruri pentru care sunt pusă la zid, lucruri care în esență nu numai că nu sunt rele, sunt chiar frumoase (din punctul meu de vedere 😊). Dar mă bucur că am binecuvântarea de a fi iubită și încurajată de cel mai minunat om din lume care îmi dă aripi și mă face să uit cuvintele triste ale celor din jur. Dar un alt lucru care m-a ajutat să îmi păstrez calmul și să îmi aduc aminte cine sunt și ce contează a fost să mă reîntorc în grădina lui Monet, cu o cană de ceai cald în mână. Deasemenea, am găsit o modalitate de a aduce puțin din imaginația mea și în realitate, prin această ținută, desigur. 😊

Această ținută mă face să mă simt eu însămi. Această ținută îmi aduce bucurie și mă ajută să aduc la viață o părticică din imaginația mea. În plus, e foarte confortabilă și ușor de purtat. Pantalonii sunt de la H&M, cămașa și papucii de la Asos și pălăria, desigur, de la magazinuldepalarii.ro . Aceste poze au fost făcute în unul din locurile mele preferate, hotel Hilton din Sibiu.

Voi aveți locuri imaginare pe care le folosiți în momente dificile, cum ar fi, când toddlerul decide să toarne zahăr în supa proaspăt terminată? M-aș bucura să citesc modalitățile voastre de a vă relaxa din punct de vedere psihic, am nevoie de inspirație. 😊

Fashion Gânduri

De ziua ei, noi două…

21 mai 2018

Îmi aduc aminte momentul în care m-a prins pentru prima dată de deget. Avea câteva minute de viață. Îmi aduc aminte greutatea ei pe pieptul meu, mirosul ei, chiar și temperatura corpului ei micuț, când am ținut-o în brațe prima dată. Nu pot explica de ce nu am uitat asemenea detalii. Am știut atunci că ea e definiția iubirii complete și că aș muta munții pentru ea. Au urmat zile și nopți întregi de ținut în brațe, de iubit și ocrotit. Nu eu pe ea, ci ea pe mine. Ea m-a ajutat să învăț fericirea, m-a ajutat să îmi depășesc limitele, să apreciez adevăratele valori. M-a vindecat de un caracter egocentric și superficial. M-a învățat să iubesc și să mă dăruiesc, nu să mă jertfesc. Da, am ales să mă dăruiesc, pentru că „a te jertfi” parcă sună prea dur când vorbim despre noi, mamele.

Azi e ziua ei. Emma mea împlinește 3 ani. 3 ani în care m-a copleșit. Nici nu știu exact cu ce m-a copleșit pentru că nu există o definiție clară, nu pot explica ce simt când mă ia de mână sau mă strânge în brațe, când își lipește căpuşorul ăla creț de fața mea. Nu pot explica ce se întâmplă cu mine când îmi zâmbește, când îmi spune „Te ador, mama!”. Când se uită fix la mine în timp ce îi citesc poveste seara, iar când o întreb la ce se gândește îmi spune „Mulțumesc, mama, că ai grijă de mine…” . Sau când suntem în oraș, îi cumpăr un covrig și mă întreabă „Dar de ce mi-ai cumpărat?” doar ca să audă răspunsul meu că o iubesc și că e minunată.

Mulți spun că e prea sensibilă, prea atașată de mine, prea matură, prea altfel pentru varsta ei. Dar eu nu cred că un „prea” așezat în fața unor calități, le transformă în defecte. E minunată exact aşa cum este. Emma va schimba lumea, cu siguranță. Știu asta pentru că a început deja, cu mine.

Am reușit pentru prima dată după a doua naștere să ieșim doar noi două. A fost scurt și a fost nevoie să o asigur de multe ori că tati nu se supără și că Anna nu e singură. Dar fiecare minut a fost minunat, pentru că am putut să savurez din nou fiecare gest al ei și fiecare cuvânt rostit. Bucuria a fost și mai mare pentru că nu a fost o ieșire oarecare. Am fost în grădina ascunsă și magică a prietenilor noștri de la City Flowers, cea mai apreciată florărie din Sibiu. Acolo ne-am servit una pe alta cu ceai și cafea, am mâncat o prăjitură extrem de gustoasă ( Emma s-a asigurat că apuc doar să gust din porția mea), învăluite de mirosul copleșitor al miilor de flori.

Dar știți ce ne-au făcut să ne simțim cu adevărat prinţese? Ați ghicit! Rochiile noastre superbe achiziționeze din Eliana mall. Rochia mea de balerină (cum îi spune Emma) este de la You & me fashion, evident. Detaliile ei sunt minunate, paietele ei fine îi dau o strălucire subtilă dar de efect. E foarte confortabilă și nu are nevoie de accesorii, în opinia mea, ea fiind o piesă în sine.

Rochiţa Emmei, pe de altă parte, a făcut furori. Are geantă asortată și cordeluţă. Greu am convins-o pe Emma să renunțe la ea la somnul de prânz. Toată ziua s-a învârtit și s-a admirat în oglindă. Are niște detalii foarte drăgălaşe și cu bun gust. Nu e nici prea încărcată, dar nici nu-i lipsește acel ceva care o diferențiază de toate celelalte rochițe. O doamnă foarte drăguță chiar m-a oprit pe stradă și m-a întrebat de unde e rochița ei și i-am spus bucuroasă că am găsit-o la AMB fashion în Eliana mall din Braşov. M-a și felicitat că am fost cu surioara mai mică la serbare, mi-a spus că e foarte frumos din partea mea. 😂

Astfel, în locul potrivit, la momentul potrivit și cu ținutele perfecte, am avut parte de o zi pe care nu o vom uita niciodată, nici eu, nici Emma. Le mulțumesc tuturor celor care au contribuit la bucuria noastră, de la fotograful nostru drag, la gazda minunată, dar nu în ultimul rând, celor de la Eliana mall care ne pun la dispoziție, an de an, colecţii minunate de haine pentru orice ocazie și cu ajutorul cărora noi ne-am transformat, de data asta, în prințese pentru o zi.

Pentru localizare, contact şi program:

Eliana mall – site oficial

Eliana mall – Facebook

Gânduri Parenting

Îţi crești copilul altfel decât mine? Super, hai să fim prietene!

9 mai 2018

Cred că nu există persoane care să critice și să se contrazică mai mult decât… noi mamele. Interesant este faptul că, în loc să dăm dovadă de mai multă dragoste și acceptare, în loc să încercăm să fim un exemplu pentru copiii noștri, ne transformăm exact în ceea ce sperăm ca cei mici să nu devină vreodată. Și da, folosesc pluralul pentru că și eu sunt mamă și îmi spun mie personal aceste lucruri, în primul rând.

De ce oare le cerem copiilor să nu le vorbească urât altora, când noi nu ne putem abține când vorbim la telefon și discutăm într-o manieră grosolană despre a III-a persoană care face lucrurile altfel?

De ce oare avem pretenţia ca cei mici să nu aibă un comportament egocentric, când noi nu putem accepta faptul că o mamă a găsit alte soluții în ceea ce privește creșterea copiilor?

De ce oare ne supără copiii când nu țin cont de cei din jur și ar face orice ca să-și îndeplinească scopul greșit de altfel, când noi suntem atât de plini de sine încât ajungem să ne credem experți în creșterea și dezvoltarea copiilor, criticînd din start orice altă variantă decât cea propusă de noi?

De ce oare le spunem copiilor să nu mai vorbească urât, când noi nu ne mai putem opri din jignit?

De ce oare avem pretenția ca odraslele noastre să fie pașnice, când noi nu împrăștiem decât frustrare și ocară?

De ce oare le spunem copiilor să aibă grijă ce vorbesc, dacă noi nu ne putem înfrâna limba?

De ce alergăm după lucruri care nu există? Mama perfectă e fiecare pentru copilașii ei. Nu există o singură rețetă, nu există un etalon. Și dacă ar exista, merită să ne încărcăm zilnic mintea și sufletul, doar pentru că o mamă procedează altfel decât noi? Nu vorbesc de cazurile extreme, în care poate copilașul e în pericol, sau este maltratat. Mă refer strict la diferențele de opinie minore, care provoacă adevărate avalanșe între noi, mamele.

Ce-ar fi să nu lăsăm individualismul să distrugă relații și să ne îndepărteze una de cealaltă? Acum când suntem mai sensibile și mai obosite ca niciodată, când doar noi știm cât de greu e să fim mame, haideți să lăsăm scutul judecății jos și să îmbrățișăm frumusețea diversității. Să nu ne mai ascundem după idea de perfecțiune și să realizăm că avem ce aprecia dar și învăța una de la cealaltă.

Îți crești copilul altfel decât mine? Super, hai să fim prietene!

 

 

Gânduri Stil de viață

Ce-mi doresc?

27 aprilie 2018

Ce-mi doresc de ziua mea?

Fericire? O am la tot pasul. În zâmbetul și îmbrățișarea celor dragi, în sărutul pe frunte al soțului meu, în atingerea fină a copilașilor, în mirosul florilor și adierea vântului, în verdele frunzelor și albastrul cerului. E fericire pură.

Sănătate? În fiecare dimineață văd gropiţele Annei când i se luminează fața și miros părul creţ al Emmei. Pot să merg desculță prin iarbă şi să îmi țin familia în brațe. Pot să râd și să plâng, pot să spun „te iubesc” și „mulțumesc”. Oh, am sănătate din belșug.

Dragoste? Am văzut-o acum 24 de ani, când m-a îmbrățișat pentru prima dată mama și m-a inundat cu dragostea ei de-atunci. O văd în soțul meu cu fiecare cafea găsită dimineața pe masă. O simt cum fierbe în mine ori de câte ori îmi țin copiii în brațe. Cu siguranță nu îmi lipsește dragoste.

Pace? O am dintotdeauna și mă însoțește mereu. O am în fiecare „mulțumesc” înălțat în rugăciune. Pacea aceasta nu mi-o poate lua și nu mi-o poate da nimeni.

Bogăție? Oh, câtă bogăție! Am scris-o pe toată mai sus. E-n fericire, dragoste și pace. Asta e bogăția mea și nu aș schimba-o pentru toată bogăția lumii acesteia. Comoara mea nu poate fi furată, nu îi scade valoarea niciodată și nu mă pot plictisi de ea vreodată.

Bogăția asta mi-o doresc astăzi și în toate zilele vieții mele, câte vor mai fi ele pe acest Pământ.

 

 

 

Gânduri Stil de viață

Romantism în căsnicie?

5 aprilie 2018

Deseori zâmbesc în momentul în care cineva spune că după o vreme nu mai este loc de romantism în căsnicie, mai ales după copii. Exprimarea dragostei e văzută ca fiind inutilă la un moment dat, ba mai mult, imposibilă după apariția copiilor. Ei bine, daţi-mi voie să nu fiu de acord.

În primul rând, am dovezi clare și ușor de observat în jurul meu. Părinții mei, părinții soțului meu… oh, de-am avea și noi o fărâmă din înțelepciunea și dragostea pe care am observat-o în viața lor de cuplu.

În al doilea rând, ce e mai romantic decât să găsești pe masă cana de cafea făcută exact așa cum îți place să o bei, special pentru tine, în fiecare dimineață fără greșeală? Ce e mai romantic decât să îl găsești pe soțul tău la ora 3 noaptea, sforăind întins în pat cu bebelușul grasun pe pieptul lui? Ce e mai romantic decât zâmbetul lui cald în fiecare seară când intră pe ușă, ținând în mână mâncarea ta preferată, adusă la pachet? Ce e mai romantic decât acel mesaj scurt format din două cuvinte, trimis fără motiv în mijlocul zilei? Ce e mai romantic decât să îl auzi cum încearcă să îți negocieze cu prințesa de 2 ani, încă 10 minute de stat în pat dimineața?

Nu cred că romantismul dispare. Cred că începem noi să nu îl mai vedem uneori pentru că prinde alte forme, se transformă în ceva mult mai real, puternic și statornic. Cred că romantismul adevărat acesta e. Și dacă îmi veți spune că în 10 ani lucrurile vor sta altfel, am să spun că mă bucur! Mă uit din nou la părinții mei și mă rog să putem ajunge și noi cândva să ne bucurăm de acel nivel de romantism.

Gânduri

Respect pentru femei

28 martie 2018

Respect pentru femeile din întreaga lume…

Respect pentru toate mamele care își cresc copiii cât pot ele de bine. Pentru mamele care n-au dormit mai mult de 2 ore legate în ani de zile. Care se trezesc în fiecare dimineață epuizate, dar respiră adânc și își pun pe faţă cel mai mare zâmbet pentru familia lor. Pentru mamele care lucrează dar găsesc putere în fiecare seară să se joace cu cei mici și să îi pună la culcare. Pentru toate mamele casnice care nu au mai ieșit în oraș de atâta timp.

Respect pentru femeile care au demonstrat că pot trage cot la cot cu un bărbat. Că își merită locul de muncă și că pot duce la capăt sarcina încredințată. Că sunt vrednice de a fi iubite, că sunt libere să vorbească și să aibă un punct de vedere.

Respect pentru femeile care suferă. Care suferă mult mai mult decât îmi pot imagina eu. Care se trezesc în fiecare dimineață gândindu-se că s-ar putea să fie ultimul răsărit din viața lor. Care își privesc copiii și se întreabă dacă vor apuca să-i vadă crescând. Care nu-și arată durerea şi povara pe care o poartă.

Respect pentru femeile care se gândesc mai mult la alții decât la ele însele. Pentru cele care renunță cu bucurie la ultima bucată de pâine pentru a hrăni un alt suflet. Pentru cele care oferă fără saă aștepte ceva în schimb. Pentru cele care iubesc necondiționat.

Respect pentru femeile care au pierdut atât de multe la viața lor. Care au pierdut oameni dragi. Care şi-au pierdut părul, sănătatea și averea. Care şi-au pierdut speranța și visele. Pentru femei care și-au pierdut lucrurile materiale în favoarea vieții veșnice.

Respect pentru femeile care împrăștie atâta dragoste în jurul lor, trăind o viață simplă.

Respect pentru femei.

Respect pentru voi. Sunteți eroi, născute din eroi, care creșteţi eroi.

Sunteți îndeajuns exact așa cum vă aflați acum. Puteți schimba lumea și deja o faceți doar pentru că sunteți.

Aşa că, femei din întreaga lume, vă mulțumesc pentru că sunteți.

Gânduri Parenting

Cu mâna asta mică…

28 martie 2018

Cu mâna asta mică îmi gâdileai cândva pântecul și nu mă lăsai să dorm cât timp am fost însărcinată.

Cu mâna asta mică m-ai prins de deget când abia ai văzut lumina și a fost un moment feeric.

Cu mâna asta mică îți zgâriai fața atât de rău din cauza intoleranțelor tale.

Cu mâna asta mică mă zgâriai pe mine la 3 dimineața când tot ce îți doreai era să fi atașată trupului meu, cum am fost odată.

Cu mâna asta mică prinzi totul, de la jucării, la șosetele Emmei, draperiile și părul meu, chiar dacă nu mai am foarte mult.

Cu mâna asta mică vei învăța să cânți la un instrument și îmi vei încânta urechea și sufletul.

Cu mâna asta mică în palma mea îți voi explica lucrurile legate de problemele și încercările inimii, când vei fi mai mare.

Cu mâna asta mică îți vei ridica diploma când vei absolvi facultatea, iar eu voi fi acolo să aplaud cât pot de tare și să plâng.

Pe mâna asta mică poate vei purta un inel într-o zi, când vei fi destul de mare și înțeleaptă pentru a-ți lega viața de altă mână care să te merite.

Cu mâna asta mică mă vei saluta când vei pleca la casa ta, plină de bucurie, iar eu voi zâmbi în timp ce inima mi se rupe în bucăți.

Cu mâna asta mică, draga mea Anna, spui o poveste extraordinară, povestea noastră.

Cu mâna asta mică…

 

 

Gânduri Parenting

Inimile noastre bat împreună

21 martie 2018

Inimile noastre bat împreună. Simțim împreună, iubim la fel de mult și gândim în aceeași direcție. Dacă Emma se rănește și plânge, Anna plânge împreună cu ea. Dacă Anna plânge, Emma fuge la ea cu o jucărie sau una din  eșarfele mele (știind că Anna are o pasiune pentru ele). Dacă eu sunt tristă, Emma mă ia în brațe, dacă Anna e tristă, sora ei mai mare o smotocește și pe ea.

Dacă voi, amândouă, aveți nevoie de îmbrățișarea mea, vă strâng la pieptul meu oricât aveți nevoie pentru că aveți aceleași drepturi. Aici nu se măsoară cât oferim, cât iubim.

Suntem una. Tot ce fac pentru voi, fac pentru mine. Durerea voastră e și durerea mea și să vă păstrez fericite e tot ce am nevoie pentru a fi și eu o mamă fericită.

Vă iubesc mai mult decât mă iubesc pe mine cu siguranță. Și nu am nevoie de nimic în schimb. Sunt oricum atât de binecuvântată să fiu mama voastră. Nu am nevoie de nimic, doar să vă iubesc. Viața cu voi e ca un basm, e feerică. Extenuantă, dar feerică.