Browsing Category

Gânduri

Fashion Gânduri

De ziua ei, noi două…

21 mai 2018

Îmi aduc aminte momentul în care m-a prins pentru prima dată de deget. Avea câteva minute de viață. Îmi aduc aminte greutatea ei pe pieptul meu, mirosul ei, chiar și temperatura corpului ei micuț, când am ținut-o în brațe prima dată. Nu pot explica de ce nu am uitat asemenea detalii. Am știut atunci că ea e definiția iubirii complete și că aș muta munții pentru ea. Au urmat zile și nopți întregi de ținut în brațe, de iubit și ocrotit. Nu eu pe ea, ci ea pe mine. Ea m-a ajutat să învăț fericirea, m-a ajutat să îmi depășesc limitele, să apreciez adevăratele valori. M-a vindecat de un caracter egocentric și superficial. M-a învățat să iubesc și să mă dăruiesc, nu să mă jertfesc. Da, am ales să mă dăruiesc, pentru că „a te jertfi” parcă sună prea dur când vorbim despre noi, mamele.

Azi e ziua ei. Emma mea împlinește 3 ani. 3 ani în care m-a copleșit. Nici nu știu exact cu ce m-a copleșit pentru că nu există o definiție clară, nu pot explica ce simt când mă ia de mână sau mă strânge în brațe, când își lipește căpuşorul ăla creț de fața mea. Nu pot explica ce se întâmplă cu mine când îmi zâmbește, când îmi spune „Te ador, mama!”. Când se uită fix la mine în timp ce îi citesc poveste seara, iar când o întreb la ce se gândește îmi spune „Mulțumesc, mama, că ai grijă de mine…” . Sau când suntem în oraș, îi cumpăr un covrig și mă întreabă „Dar de ce mi-ai cumpărat?” doar ca să audă răspunsul meu că o iubesc și că e minunată.

Mulți spun că e prea sensibilă, prea atașată de mine, prea matură, prea altfel pentru varsta ei. Dar eu nu cred că un „prea” așezat în fața unor calități, le transformă în defecte. E minunată exact aşa cum este. Emma va schimba lumea, cu siguranță. Știu asta pentru că a început deja, cu mine.

Am reușit pentru prima dată după a doua naștere să ieșim doar noi două. A fost scurt și a fost nevoie să o asigur de multe ori că tati nu se supără și că Anna nu e singură. Dar fiecare minut a fost minunat, pentru că am putut să savurez din nou fiecare gest al ei și fiecare cuvânt rostit. Bucuria a fost și mai mare pentru că nu a fost o ieșire oarecare. Am fost în grădina ascunsă și magică a prietenilor noștri de la City Flowers, cea mai apreciată florărie din Sibiu. Acolo ne-am servit una pe alta cu ceai și cafea, am mâncat o prăjitură extrem de gustoasă ( Emma s-a asigurat că apuc doar să gust din porția mea), învăluite de mirosul copleșitor al miilor de flori.

Dar știți ce ne-au făcut să ne simțim cu adevărat prinţese? Ați ghicit! Rochiile noastre superbe achiziționeze din Eliana mall. Rochia mea de balerină (cum îi spune Emma) este de la You & me fashion, evident. Detaliile ei sunt minunate, paietele ei fine îi dau o strălucire subtilă dar de efect. E foarte confortabilă și nu are nevoie de accesorii, în opinia mea, ea fiind o piesă în sine.

Rochiţa Emmei, pe de altă parte, a făcut furori. Are geantă asortată și cordeluţă. Greu am convins-o pe Emma să renunțe la ea la somnul de prânz. Toată ziua s-a învârtit și s-a admirat în oglindă. Are niște detalii foarte drăgălaşe și cu bun gust. Nu e nici prea încărcată, dar nici nu-i lipsește acel ceva care o diferențiază de toate celelalte rochițe. O doamnă foarte drăguță chiar m-a oprit pe stradă și m-a întrebat de unde e rochița ei și i-am spus bucuroasă că am găsit-o la AMB fashion în Eliana mall din Braşov. M-a și felicitat că am fost cu surioara mai mică la serbare, mi-a spus că e foarte frumos din partea mea. 😂

Astfel, în locul potrivit, la momentul potrivit și cu ținutele perfecte, am avut parte de o zi pe care nu o vom uita niciodată, nici eu, nici Emma. Le mulțumesc tuturor celor care au contribuit la bucuria noastră, de la fotograful nostru drag, la gazda minunată, dar nu în ultimul rând, celor de la Eliana mall care ne pun la dispoziție, an de an, colecţii minunate de haine pentru orice ocazie și cu ajutorul cărora noi ne-am transformat, de data asta, în prințese pentru o zi.

Pentru localizare, contact şi program:

Eliana mall – site oficial

Eliana mall – Facebook

Gânduri Parenting

Îţi crești copilul altfel decât mine? Super, hai să fim prietene!

9 mai 2018

Cred că nu există persoane care să critice și să se contrazică mai mult decât… noi mamele. Interesant este faptul că, în loc să dăm dovadă de mai multă dragoste și acceptare, în loc să încercăm să fim un exemplu pentru copiii noștri, ne transformăm exact în ceea ce sperăm ca cei mici să nu devină vreodată. Și da, folosesc pluralul pentru că și eu sunt mamă și îmi spun mie personal aceste lucruri, în primul rând.

De ce oare le cerem copiilor să nu le vorbească urât altora, când noi nu ne putem abține când vorbim la telefon și discutăm într-o manieră grosolană despre a III-a persoană care face lucrurile altfel?

De ce oare avem pretenţia ca cei mici să nu aibă un comportament egocentric, când noi nu putem accepta faptul că o mamă a găsit alte soluții în ceea ce privește creșterea copiilor?

De ce oare ne supără copiii când nu țin cont de cei din jur și ar face orice ca să-și îndeplinească scopul greșit de altfel, când noi suntem atât de plini de sine încât ajungem să ne credem experți în creșterea și dezvoltarea copiilor, criticînd din start orice altă variantă decât cea propusă de noi?

De ce oare le spunem copiilor să nu mai vorbească urât, când noi nu ne mai putem opri din jignit?

De ce oare avem pretenția ca odraslele noastre să fie pașnice, când noi nu împrăștiem decât frustrare și ocară?

De ce oare le spunem copiilor să aibă grijă ce vorbesc, dacă noi nu ne putem înfrâna limba?

De ce alergăm după lucruri care nu există? Mama perfectă e fiecare pentru copilașii ei. Nu există o singură rețetă, nu există un etalon. Și dacă ar exista, merită să ne încărcăm zilnic mintea și sufletul, doar pentru că o mamă procedează altfel decât noi? Nu vorbesc de cazurile extreme, în care poate copilașul e în pericol, sau este maltratat. Mă refer strict la diferențele de opinie minore, care provoacă adevărate avalanșe între noi, mamele.

Ce-ar fi să nu lăsăm individualismul să distrugă relații și să ne îndepărteze una de cealaltă? Acum când suntem mai sensibile și mai obosite ca niciodată, când doar noi știm cât de greu e să fim mame, haideți să lăsăm scutul judecății jos și să îmbrățișăm frumusețea diversității. Să nu ne mai ascundem după idea de perfecțiune și să realizăm că avem ce aprecia dar și învăța una de la cealaltă.

Îți crești copilul altfel decât mine? Super, hai să fim prietene!

 

 

Gânduri Stil de viață

Ce-mi doresc?

27 aprilie 2018

Ce-mi doresc de ziua mea?

Fericire? O am la tot pasul. În zâmbetul și îmbrățișarea celor dragi, în sărutul pe frunte al soțului meu, în atingerea fină a copilașilor, în mirosul florilor și adierea vântului, în verdele frunzelor și albastrul cerului. E fericire pură.

Sănătate? În fiecare dimineață văd gropiţele Annei când i se luminează fața și miros părul creţ al Emmei. Pot să merg desculță prin iarbă şi să îmi țin familia în brațe. Pot să râd și să plâng, pot să spun „te iubesc” și „mulțumesc”. Oh, am sănătate din belșug.

Dragoste? Am văzut-o acum 24 de ani, când m-a îmbrățișat pentru prima dată mama și m-a inundat cu dragostea ei de-atunci. O văd în soțul meu cu fiecare cafea găsită dimineața pe masă. O simt cum fierbe în mine ori de câte ori îmi țin copiii în brațe. Cu siguranță nu îmi lipsește dragoste.

Pace? O am dintotdeauna și mă însoțește mereu. O am în fiecare „mulțumesc” înălțat în rugăciune. Pacea aceasta nu mi-o poate lua și nu mi-o poate da nimeni.

Bogăție? Oh, câtă bogăție! Am scris-o pe toată mai sus. E-n fericire, dragoste și pace. Asta e bogăția mea și nu aș schimba-o pentru toată bogăția lumii acesteia. Comoara mea nu poate fi furată, nu îi scade valoarea niciodată și nu mă pot plictisi de ea vreodată.

Bogăția asta mi-o doresc astăzi și în toate zilele vieții mele, câte vor mai fi ele pe acest Pământ.

 

 

 

Gânduri Stil de viață

Romantism în căsnicie?

5 aprilie 2018

Deseori zâmbesc în momentul în care cineva spune că după o vreme nu mai este loc de romantism în căsnicie, mai ales după copii. Exprimarea dragostei e văzută ca fiind inutilă la un moment dat, ba mai mult, imposibilă după apariția copiilor. Ei bine, daţi-mi voie să nu fiu de acord.

În primul rând, am dovezi clare și ușor de observat în jurul meu. Părinții mei, părinții soțului meu… oh, de-am avea și noi o fărâmă din înțelepciunea și dragostea pe care am observat-o în viața lor de cuplu.

În al doilea rând, ce e mai romantic decât să găsești pe masă cana de cafea făcută exact așa cum îți place să o bei, special pentru tine, în fiecare dimineață fără greșeală? Ce e mai romantic decât să îl găsești pe soțul tău la ora 3 noaptea, sforăind întins în pat cu bebelușul grasun pe pieptul lui? Ce e mai romantic decât zâmbetul lui cald în fiecare seară când intră pe ușă, ținând în mână mâncarea ta preferată, adusă la pachet? Ce e mai romantic decât acel mesaj scurt format din două cuvinte, trimis fără motiv în mijlocul zilei? Ce e mai romantic decât să îl auzi cum încearcă să îți negocieze cu prințesa de 2 ani, încă 10 minute de stat în pat dimineața?

Nu cred că romantismul dispare. Cred că începem noi să nu îl mai vedem uneori pentru că prinde alte forme, se transformă în ceva mult mai real, puternic și statornic. Cred că romantismul adevărat acesta e. Și dacă îmi veți spune că în 10 ani lucrurile vor sta altfel, am să spun că mă bucur! Mă uit din nou la părinții mei și mă rog să putem ajunge și noi cândva să ne bucurăm de acel nivel de romantism.

Gânduri

Respect pentru femei

28 martie 2018

Respect pentru femeile din întreaga lume…

Respect pentru toate mamele care își cresc copiii cât pot ele de bine. Pentru mamele care n-au dormit mai mult de 2 ore legate în ani de zile. Care se trezesc în fiecare dimineață epuizate, dar respiră adânc și își pun pe faţă cel mai mare zâmbet pentru familia lor. Pentru mamele care lucrează dar găsesc putere în fiecare seară să se joace cu cei mici și să îi pună la culcare. Pentru toate mamele casnice care nu au mai ieșit în oraș de atâta timp.

Respect pentru femeile care au demonstrat că pot trage cot la cot cu un bărbat. Că își merită locul de muncă și că pot duce la capăt sarcina încredințată. Că sunt vrednice de a fi iubite, că sunt libere să vorbească și să aibă un punct de vedere.

Respect pentru femeile care suferă. Care suferă mult mai mult decât îmi pot imagina eu. Care se trezesc în fiecare dimineață gândindu-se că s-ar putea să fie ultimul răsărit din viața lor. Care își privesc copiii și se întreabă dacă vor apuca să-i vadă crescând. Care nu-și arată durerea şi povara pe care o poartă.

Respect pentru femeile care se gândesc mai mult la alții decât la ele însele. Pentru cele care renunță cu bucurie la ultima bucată de pâine pentru a hrăni un alt suflet. Pentru cele care oferă fără saă aștepte ceva în schimb. Pentru cele care iubesc necondiționat.

Respect pentru femeile care au pierdut atât de multe la viața lor. Care au pierdut oameni dragi. Care şi-au pierdut părul, sănătatea și averea. Care şi-au pierdut speranța și visele. Pentru femei care și-au pierdut lucrurile materiale în favoarea vieții veșnice.

Respect pentru femeile care împrăștie atâta dragoste în jurul lor, trăind o viață simplă.

Respect pentru femei.

Respect pentru voi. Sunteți eroi, născute din eroi, care creșteţi eroi.

Sunteți îndeajuns exact așa cum vă aflați acum. Puteți schimba lumea și deja o faceți doar pentru că sunteți.

Aşa că, femei din întreaga lume, vă mulțumesc pentru că sunteți.

Gânduri Parenting

Cu mâna asta mică…

28 martie 2018

Cu mâna asta mică îmi gâdileai cândva pântecul și nu mă lăsai să dorm cât timp am fost însărcinată.

Cu mâna asta mică m-ai prins de deget când abia ai văzut lumina și a fost un moment feeric.

Cu mâna asta mică îți zgâriai fața atât de rău din cauza intoleranțelor tale.

Cu mâna asta mică mă zgâriai pe mine la 3 dimineața când tot ce îți doreai era să fi atașată trupului meu, cum am fost odată.

Cu mâna asta mică prinzi totul, de la jucării, la șosetele Emmei, draperiile și părul meu, chiar dacă nu mai am foarte mult.

Cu mâna asta mică vei învăța să cânți la un instrument și îmi vei încânta urechea și sufletul.

Cu mâna asta mică în palma mea îți voi explica lucrurile legate de problemele și încercările inimii, când vei fi mai mare.

Cu mâna asta mică îți vei ridica diploma când vei absolvi facultatea, iar eu voi fi acolo să aplaud cât pot de tare și să plâng.

Pe mâna asta mică poate vei purta un inel într-o zi, când vei fi destul de mare și înțeleaptă pentru a-ți lega viața de altă mână care să te merite.

Cu mâna asta mică mă vei saluta când vei pleca la casa ta, plină de bucurie, iar eu voi zâmbi în timp ce inima mi se rupe în bucăți.

Cu mâna asta mică, draga mea Anna, spui o poveste extraordinară, povestea noastră.

Cu mâna asta mică…

 

 

Gânduri Parenting

Inimile noastre bat împreună

21 martie 2018

Inimile noastre bat împreună. Simțim împreună, iubim la fel de mult și gândim în aceeași direcție. Dacă Emma se rănește și plânge, Anna plânge împreună cu ea. Dacă Anna plânge, Emma fuge la ea cu o jucărie sau una din  eșarfele mele (știind că Anna are o pasiune pentru ele). Dacă eu sunt tristă, Emma mă ia în brațe, dacă Anna e tristă, sora ei mai mare o smotocește și pe ea.

Dacă voi, amândouă, aveți nevoie de îmbrățișarea mea, vă strâng la pieptul meu oricât aveți nevoie pentru că aveți aceleași drepturi. Aici nu se măsoară cât oferim, cât iubim.

Suntem una. Tot ce fac pentru voi, fac pentru mine. Durerea voastră e și durerea mea și să vă păstrez fericite e tot ce am nevoie pentru a fi și eu o mamă fericită.

Vă iubesc mai mult decât mă iubesc pe mine cu siguranță. Și nu am nevoie de nimic în schimb. Sunt oricum atât de binecuvântată să fiu mama voastră. Nu am nevoie de nimic, doar să vă iubesc. Viața cu voi e ca un basm, e feerică. Extenuantă, dar feerică.