Browsing Category

Parenting

Gânduri Parenting

Îţi crești copilul altfel decât mine? Super, hai să fim prietene!

9 mai 2018

Cred că nu există persoane care să critice și să se contrazică mai mult decât… noi mamele. Interesant este faptul că, în loc să dăm dovadă de mai multă dragoste și acceptare, în loc să încercăm să fim un exemplu pentru copiii noștri, ne transformăm exact în ceea ce sperăm ca cei mici să nu devină vreodată. Și da, folosesc pluralul pentru că și eu sunt mamă și îmi spun mie personal aceste lucruri, în primul rând.

De ce oare le cerem copiilor să nu le vorbească urât altora, când noi nu ne putem abține când vorbim la telefon și discutăm într-o manieră grosolană despre a III-a persoană care face lucrurile altfel?

De ce oare avem pretenţia ca cei mici să nu aibă un comportament egocentric, când noi nu putem accepta faptul că o mamă a găsit alte soluții în ceea ce privește creșterea copiilor?

De ce oare ne supără copiii când nu țin cont de cei din jur și ar face orice ca să-și îndeplinească scopul greșit de altfel, când noi suntem atât de plini de sine încât ajungem să ne credem experți în creșterea și dezvoltarea copiilor, criticînd din start orice altă variantă decât cea propusă de noi?

De ce oare le spunem copiilor să nu mai vorbească urât, când noi nu ne mai putem opri din jignit?

De ce oare avem pretenția ca odraslele noastre să fie pașnice, când noi nu împrăștiem decât frustrare și ocară?

De ce oare le spunem copiilor să aibă grijă ce vorbesc, dacă noi nu ne putem înfrâna limba?

De ce alergăm după lucruri care nu există? Mama perfectă e fiecare pentru copilașii ei. Nu există o singură rețetă, nu există un etalon. Și dacă ar exista, merită să ne încărcăm zilnic mintea și sufletul, doar pentru că o mamă procedează altfel decât noi? Nu vorbesc de cazurile extreme, în care poate copilașul e în pericol, sau este maltratat. Mă refer strict la diferențele de opinie minore, care provoacă adevărate avalanșe între noi, mamele.

Ce-ar fi să nu lăsăm individualismul să distrugă relații și să ne îndepărteze una de cealaltă? Acum când suntem mai sensibile și mai obosite ca niciodată, când doar noi știm cât de greu e să fim mame, haideți să lăsăm scutul judecății jos și să îmbrățișăm frumusețea diversității. Să nu ne mai ascundem după idea de perfecțiune și să realizăm că avem ce aprecia dar și învăța una de la cealaltă.

Îți crești copilul altfel decât mine? Super, hai să fim prietene!

 

 

Parenting

Activităţi pentru copii 2+ ani | Ce și cum mai facem…

16 aprilie 2018

În sfârșit am reușit să pun împreună câteva activități pe care Emma (aproape 3 ani) le iubește și le solicită zilnic. Unele sunt vechi, începute pe la 1 an apoi adaptate vârstei, altele sunt mai recente dar apreciate în egală măsură.

În primul rând, aș vrea să repet un lucru important: copiii sunt diferiți, la fel și principiile și stilul de viață al fiecărei familii. Emma iubește timpul petrecut afară, fie că plouă, bate vântul sau fuge în grădina bunicii noaptea cu lanterna aprinsă. Iubește parcul, nisipul și bălțile adânci. Dar când suntem în casă, ori mă ajută pe mine la gătit, participă activ la programul administrativ, ori alege anumite activități pe care le îndrăgeşte. Proporția ar fi cam 40% joacă (puzzle, cuburi, păpușă, bucătărie), 60% program administrativ, „lecţii”, abilități practice, lucruri pe care ea oricum le consideră tot joacă. Un alt lucru important de menționat este că niciodată nu am forțat-o să facă ceva, dar nici nu i-am desconsiderat rezultatul, i-am apreciat întotdeauna efortul, îndrumând-o, desigur, către soluția corectă, fără să umbresc varianta gândită de ea, asta ca o mică paranteză. De exemplu, acum nu e interesată de plante, cât e interesată de animale, istorie și astronomie. Nu e atrasă de litere, cum e atrasă de cifre și forme geometrice. Preferă să picteze decât să scrie la tablă cu creta. Și fără alte introduceri, vă las activitățile preferate ale Emmei:

1. Activităţi Usborne

 

 

 

 

 

 

Cea mai bună prietenă a mea a devenit și cel mai bun și serios reprezentant Usborne, motiv pentru care în ultima perioadă nu am mai cumpărat cărți din altă parte. Recent am descoperit paleta extraordinară de activități propuse de Usborne și le ador, atât eu cât și Emma. Sunt atât de bine gândite și calitatea lor e extraordinară. Plus, prețul oferit de prietena noastră este foarte bun! Și pentru că ştiu că cititorii mei iubesc la fel de mult cărțile, până pe 1 Mai aveți 10% reducere folosind codul „AMY10” în momentul în care plasați comanda aici, la reprezentantul nostru Usborne, Andreea Adam.

 

 

2. Activități Montessori

Activitățile de tip Montessori au început de la naștere și încă le îndrăgim și cel mai important, le vedem rezultatele. Acum folosim atât cărți potrivite vârstei, dar și preluăm și adaptăm anumite idei descoperite în cărțile Mariei Montessori. De exemplu, Emmei încă îi place să aducă flori și frunze acasă, ca să le caute în cărţi originea și denumirea, ca mai apoi să le folosească în te miri ce jocuri inventate de ea, sau să creeze ceva lipindu-le și pictând pe ele. La un anumit interval de timp, mă asigur că aceste pietre, frunze și obiecte străine aduse în casă de Emma, dispar subtil. 😂

 

 

 

 

 

 

3. Cărţi în general

Emma iubeşte informaţiile noi, ca orice copil de altfel. Ar sta ore întregi să îi citesc despre animale, istorie, artă, astronomie, etc. Iubește istorisirile din Biblie, dar și Bunele maniere pentru copii, carte pe care și-a ales-o singură din magazin 😅. Interesant este că în ultima perioadă alege povești fără personaj negativ, mai ales de când a conștientizat ideea de rău și pericol și îi respect dorința.  Îi citesc aproximativ 4-5 cărți/povești pe zi și nu mi se pare mult, a devenit o rutină după atâția ani. Anna (7 luni) participă la lectură de fiecare dată și e foarte încântată.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

4. Program administrativ, implicarea în activitățile zilnice

Ca toți copilașii curioși, atât Emma cât și Anna își doresc să învețe cât mai multe despre mediul înconjurător, participând activ la treburile zilnice. Uneori e greu. Extrem de greu. Să lași un toddler de 2 ani să bată oul sau să împăturească hainele în felul lui și să îl lași să le așeze în dulap, fără să intervi ulterior, e extrem de dificil. Cred că aceasta e una din cele mai mari lupte prin care trec zilnic, ca mamă. Uneori greșesc, uneori pierd, dar nu mă las doborâtă de dorința de a face eu repede treaba, de a pune importanță mai mare casei (care oricum nu rămâne niciodată impecabilă) decât dorinței Emmei de a învăța. Știți ce am observat? Cei mai mulți părinți își ceartă copiii nu pentru lucruri rele făcute voit, ci pentru încercările lor eșuate de a face un lucru bun, ceea ce e trist. Uneori epuizarea și stresul zilnic nasc în noi, ca și părinți, reacții greșite, firești, dar nepotrivite, pe care trebuie să încercăm să le stăpânim, să le oprim, dar mai ales să le analizăm cauza. Astfel, mintea noastră intră într-o rutină de auto-analiză și control înainte de a lăsa trupul să se transforme în versiunea verde a lui Hulk. Reușim tot timpul? Nu, și e normal. Și adulții greșesc, iar cei mici trebuie să știe asta, contrar părerilor de acum ceva vreme. Să îți ceri iertare, să recunoști că ai greșit în fața unui copilaș de 2 ani necesită mai mult curaj decât să sari cu parașuta din avion. Dar beneficiile pe termen lung în relația părinte-copil sunt extraordinare și imediat vizibile. Încrederea celui mic în părinte crește considerabil. Și respectul aduce respect. Asta vă poate spune și mama mea de la care am învățat toate aceste lucruri (pe care le-am regăsit ulterior și în multe cărți de specialitate). Interesant este că mama era judecată acum 20 de ani pentru lucrurile care azi sunt considerate indispensabile unei relații sănătoase între părinte și copil, motiv pentru care apreciez enorm puterea mamei mele de a trece peste gândirea -limitată de circumstanțele specifice perioadei respective- a celor din jurul ei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mai nou se îmbracă 100% singură cu ce dorește. Rar intervin când trebuie să mergem în oraș și alegerile ei sunt total nepotrivite, chiar incomode pentru ceea urmează să facem. Înțelege, mai ales că am ”darul„ de a îi explica în detaliu unde mergem și ce facem, atât de mult încât e mai interesată de locul respectiv decât de costumul de baie pe care își dorea să-l îmbrace peste geaca de piele.

Iubește poeziile și cântările evident, îi place să le învețe, ca mai apoi să le folosească în jocurile ei de-a școala.

Încearcă să depășească limite? Absolut, și mă bucur! E important să mă testeze, învățând astfel și caracterul meu, nu doar regulile impuse, motiv pentru care doresc să respect în totalitate ceea ce spun. Îmi calculez bine vorbele și nu uit nicio afirmație. E absurd să avem pretenția ca cei mici să nu mintă sau să nu aibă anxietate de separare transformată în țipete, lipsă de încredere și nervi, dacă noi ca părinți le spunem că plecăm fără ei sau că le luăm lucrurile și le dăm la alții dacă nu lasă tot și vin în momentul în care NOI am decis, fără avertizare și explicații. Totul ca mai apoi ei să descopere că ceea ce spunem nu se întâmplă niciodată, sunt doar amenințări gratuite pentru a îi lovi acolo unde îi  doare, doar pentru că simțim că pierdem controlul în momentul în care copilul testează o limită. Dar nu insist pe acest subiect, am doar doi copilași, unul de 3 ani iar celălalt are doar câteva luni. Nu știu ce îmi rezervă viitorul în calitatea de mamă. Până acum, nu știu dacă am doi copii sau îngeri în casă. Mâine? Vedem ce va fi.

Până atunci, citesc, citesc și iar citesc cu ele, pentru ele, dar și pentru mine. Așa mai învăț și eu ce-a realizat Wernher von Braun și ce-a mai pictat Pablo Picasso. Mă bucur că am din nou ocazia perfectă pentru a mai pune câteva informații interesante în bagajul de cunoștințe.

 

Gânduri Parenting

Cu mâna asta mică…

28 martie 2018

Cu mâna asta mică îmi gâdileai cândva pântecul și nu mă lăsai să dorm cât timp am fost însărcinată.

Cu mâna asta mică m-ai prins de deget când abia ai văzut lumina și a fost un moment feeric.

Cu mâna asta mică îți zgâriai fața atât de rău din cauza intoleranțelor tale.

Cu mâna asta mică mă zgâriai pe mine la 3 dimineața când tot ce îți doreai era să fi atașată trupului meu, cum am fost odată.

Cu mâna asta mică prinzi totul, de la jucării, la șosetele Emmei, draperiile și părul meu, chiar dacă nu mai am foarte mult.

Cu mâna asta mică vei învăța să cânți la un instrument și îmi vei încânta urechea și sufletul.

Cu mâna asta mică în palma mea îți voi explica lucrurile legate de problemele și încercările inimii, când vei fi mai mare.

Cu mâna asta mică îți vei ridica diploma când vei absolvi facultatea, iar eu voi fi acolo să aplaud cât pot de tare și să plâng.

Pe mâna asta mică poate vei purta un inel într-o zi, când vei fi destul de mare și înțeleaptă pentru a-ți lega viața de altă mână care să te merite.

Cu mâna asta mică mă vei saluta când vei pleca la casa ta, plină de bucurie, iar eu voi zâmbi în timp ce inima mi se rupe în bucăți.

Cu mâna asta mică, draga mea Anna, spui o poveste extraordinară, povestea noastră.

Cu mâna asta mică…

 

 

Gânduri Parenting

Inimile noastre bat împreună

21 martie 2018

Inimile noastre bat împreună. Simțim împreună, iubim la fel de mult și gândim în aceeași direcție. Dacă Emma se rănește și plânge, Anna plânge împreună cu ea. Dacă Anna plânge, Emma fuge la ea cu o jucărie sau una din  eșarfele mele (știind că Anna are o pasiune pentru ele). Dacă eu sunt tristă, Emma mă ia în brațe, dacă Anna e tristă, sora ei mai mare o smotocește și pe ea.

Dacă voi, amândouă, aveți nevoie de îmbrățișarea mea, vă strâng la pieptul meu oricât aveți nevoie pentru că aveți aceleași drepturi. Aici nu se măsoară cât oferim, cât iubim.

Suntem una. Tot ce fac pentru voi, fac pentru mine. Durerea voastră e și durerea mea și să vă păstrez fericite e tot ce am nevoie pentru a fi și eu o mamă fericită.

Vă iubesc mai mult decât mă iubesc pe mine cu siguranță. Și nu am nevoie de nimic în schimb. Sunt oricum atât de binecuvântată să fiu mama voastră. Nu am nevoie de nimic, doar să vă iubesc. Viața cu voi e ca un basm, e feerică. Extenuantă, dar feerică.