Browsing Category

Parenting

Parenting Stil de viață

Activități de toamnă pentru copii

20 octombrie 2018

Un lucru e clar, nu există zi în care să nu facem împreună cel puțin o activitate de genul acesta. E ceva special în a strânge toamna frunze de toate culorile și formele, pietre interesante și pene moi. Sunt amintirile noastre împreună și mai mult de atât, în astfel de activități Emma și Anna au parte de timpul meu și toată atenția mea, lucru extrem de important pentru dezvoltarea lor armonioasă. În același timp, lucrul cu mâinile îi ajută pe copii să își dezvolte imaginația, răbdarea și evident, abilitățile practice. Nu vă fie teamă să puneți pensula în mâna unui copilaș de un an. Azi poate pictează mai mult masa decât pe foaie, dar peste o lună sigur va fi mai multă vopsea pe foaie.

Mizeria nu trebuie să vă sperie. Nu e sfârșitul lumii dacă se murdărește masa, există spray și cârpă pentru asta. Nu e sfârșitul lumii nici dacă se murdăresc hainele, există mașină de spălat și detergent și pentru asta. Sau puteți folosi folie de plastic pe masă și un rand de haine rele, special pentru astfel de activități. E bine să existe reguli, absolut, dar nu trebuie să ne folosim de poziția autoritară de părinte, spunând „nu” la orice lucru distractiv și educativ, doar pentru că nu avem răbdare sau chef să curățăm lucruri. De unde să învețe copiii disciplina și respectul pentru lucruri, dacă noi nu le dăm ocazia să facă asta, mai ales printr-o modalitate distractivă? În plus, toamna e anotimpul în care toate activitățile devin extrem de ieftine pentru că natura ne oferă cele mai bune și frumoase materiale de lucru.

Prima activitate este cea mai simplă, rapidă și curată, fiind perfectă pentru a ține ocupați copilașii în timp ce tu pregătești cina. Ai nevoie doar de:

  • Un borcan sau pahar
  • Pietre
  • Câteva crenguțe subțiri
  • Mărgele sau nasturi mari

Dacă nu aveți pietre sau un borcan la dispoziție, copiii pot înfinge crenguțele în plastilină. Tot ce rămâne este să decoreze micul pom improvizat cu mărgele colorate. Vă asigur că cele mai banale lucruri de genul aduc cea mai mare bucurie celor mici.

A doua activitate este preferata Emmei, dar și a mea. Am pictat deja zeci de frunze toamna asta, presimt că până se așează zăpada golim grădina 😊. Pe lângă disponibilitate, răbdare, toleranță la murdărie și imaginație, aveți nevoie de:

  • Foi albe
  • Tempera și pensule
  • Frunze
  • (Lipici)

Pictați frunzele și folosiți-le ca stampile. Lipiți frunzele pictate. Pictați frunzele lipite. Distrați-vă. Punct. 😊

Pentru ultima activitate aveți nevoie de ceva mai mult timp, obiecte și cuvinte la purtător. Copiii sunt fascinați de orice fenomen chimic. Așa că, fiți pregătiți să explicați de ce uleiul stă deasupra apei și de ce nu se colorează. Aveți nevoie de:

  • Borcan
  • Apă
  • Ulei
  • Colorat alimentar
  • Frunze, ghinde, petale, pietre, etc.
  • Lanternă

Lăsați copilașii să toarne uleiul, apoi apa și să observe cum se ridică uleiul deasupra apei. Puneți 2-3 picături de colorat alimentar și amestecați. Adăugați toate minunile pe care le-au strâns cei mici de afară și lăsați-i să se joace cu lanterna, să urmărească lumina colorată, să caute picături de ulei ascunse printre frunzele îndesate în borcan. Inventați povești despre o lume subacvatică. Despre o zână care se ridică deasupra apei ținându-se de un strop de ulei. Agitați borcanul și plimbați lanterna pe el. Intrați în mintea copiilor și faceți orice moment magic. Momentele speciale  nu se întâmplă de fiecare dată din senin, trebuie să le creem noi. 😊

Și dacă tot vorbim de momente speciale, Masha şi Ursul vin pentru prima oară la Braşov, în Eliana mall! Din 26 octombrie şi până în 4 noiembrie cei mici vor avea ocazia să se întâlnească cu fetiţa zglobie Masha şi cu prietenul ei, Ursul , faimoasele personaje din desenul animat Masha şi Ursul.
În cadrul întâlnirii, copiii se vor bucura de multe activităţi:
* vor putea sări pe trambulina floarea-soarelui din grădina Ursului;
* fetiţele vor putea proba rochiţele din dulapul Mashei;
* la Copacul distractiv vor învăţa să deosebească fructele printr-un joc captivant;
* vor urmări filme interesante cu Masha şi Ursul;
* se vor fotografia cu aceştia şi vor se vor bucura de multe alte surprize.
Intrarea în expoziţie este liberă şi durează aproximativ 45 minute şi începe la fiecare oră fixă a programului (începând cu ora 10.00, 11.00, 12.00 … ultima intrare se va face începand cu ora 19.00). Expoziţia este recomandată copiilor cu vârste cuprinse între 3 şi 8 ani.

Petreceți timp de calitate cu cei mici. Peste ani, nu își vor aminti ce ordine a fost în casă și câte feluri de mâncare ai făcut în fiecare zi. Își vor aminti momente, râsete, îmbrățișări. Așa că uită de programul administrativ măcar un weekend și mergeți la Masha și Ursul în Brașov. Merită! 

Parenting Stil de viață

Principii de bază pentru stabilirea unei relații sănătoase între mamă și copil

8 iulie 2018

Un titlu prea lung pentru câteva sfaturi din partea unei simple mame, știu, îmi pare rău. 😁

Nu voi pretinde niciodată că dețin cheia succesului în educație sau că principiile noastre funcționează la fel de bine în orice familie. Dar doresc să vă împărtășesc 5 lucruri importante în relația noastră cu cei mici, poate vor fi de folos cuiva aflat într-o situație similară.

În primul rând, totul începe din timpul sarcinii. Realitatea este că, atunci când vine vorba de copii, prima dată dai examenul şi abia apoi înveți și lecția. Totuși, sunt câteva lucruri pe care le poți face din timp, ca să nu te trezeşti în totală necunoștință de cauză la un moment dat.

 

1. Citeşte, citeşte şi iar citește

Am citit multe cărți și articole, multe fiind în zadar, până am realizat că doar persoanele autorizate și medicii specialiști mă pot învăța adevărul despre dezvoltarea bebelușului, alăptare, sau schimbările prin care trece o femeie în timpul sarcinii și după. Experienţele altora pot fi de mare ajutor, desigur, dar când vine vorba de copii, este foarte important să căutăm informații corecte, care nu au fost interpretate greșit, din cărți veridice.

De asemenea, cred că toți cunoaștem beneficiile timpului petrecut citind bebelușului, chiar de la naștere: dezvoltă imaginația, memoria și vocabularul, îmbunătățește capacitatea de concentrare, crează un mediu liniștit și un ritual sănătos, atât pentru bebeluș cât și pentru părinte, lucruri care pot influența viitorul copilașului. Pentru mine e extraordinar să văd cât de pasionată e Emma (3 ani) de cărți, nu doar de povești, ci și cărți despre matematică, biologie, astronomie, etc. potrivite vârstei ei, desigur. De obicei facem „lecții” zilnic, întotdeauna subiectul fiind ales de ea, eu oferindu-i doar variante, dar de foarte multe ori trebuie să o refuz pentru că asta vrea să facem toată ziua. Uneori povestim despre zimbru, care e pe cale de dispariție, în timp ce curăț cartofi cu Anna legată de mine în spate. Dar dacă nu e loc pentru cărți, întotdeauna găsim altceva interesant de făcut în casă. Asta mă aduce mai aproape de punctul doi…

 

2. Implică-i pe cei mici în rutina zilnică și în treburile casnice, oricând se poate și doresc

Emma avea cam 6 luni când am început să îi dau de lucru în concordanță cu activitățile mele. De exemplu, o lăsăm să scoată și să așeze la loc șosetele din sertar, în timp ce eu asezam restul rufelor în dulap, timp în care îi explicam de ce și ce facem. Înțelegea? La 6 luni, cu siguranță nu. Dar undeva pe drum a înțeles idea ordinii și a curățeniei, a înțeles că fiecare lucru are locul lui. Asta nu înseamnă că își face ordine în cameră toată ziua, de cele mai multe ori e dezastru, mai ales de când se joacă împreună cu surioara ei, Anna. Dar știe că ordinea trebuie făcută și nu refuză când îi aduc aminte lucrul acesta. Acum iubesc să văd cum face treabă aşa cum poate și știe, iar eu încerc să nu o întrerup. Uneori găsește soluții mai bune decât mine și mă bucur să văd cum lucrează mintea ei.

 

 

 

3. Respectă dacă vrei să fii respectat

Voi fi respectată de către copilul meu, dacă eu îi arăt respect în primul rând, păstrându-mi autoritatea de părinte, dar luând în considerare dorința și personalitatea lui și inclusiv alți factori externi, în funcție de caz.

Până acum nu am întâlnit vestitul tantrum incontrolabil, dar hey, nu știu ce ne rezervă viitorul. Totuși, cred că tratând-o pe Emma cu respectul pe care îl merită a contribuit la dezvoltarea minunatului caracter pe care îl are acum. Întotdeauna îi spun mulţumesc după ce face un lucru pe care am rugat-o să îl facă, fără falsitate îi spun „te rog” sau „pardon” când trec pe lângă ea. Al lucru important pentru mine este să nu îi spun doar „Nu!” fără să îi dau o explicație. De exemplu, dacă îmi mai cere o gustare nu îi spun un simplu „Nu”, continui cu povestea despre sănătate, despre ce efecte negative pot avea gustările în exces, pe înțelesul ei. O țin în brațe oricât și oricând își dorește. Îi explic de ce facem ce trebuie și nu doar ce ne dorim și de ce uneori lucrurile atrăgătoare s-ar putea să nu fie deloc bune pentru noi. Și tot așa, până când comunicarea constantă, dragostea exprimată și respectul arătat, devin cei trei stâlpi de bază în relația noastră.

 

4. Da-ul tău să fie Da, și Nu să fie Nu.

Acesta e un principiu biblic, dar crede-mă, e un lucru atât de important în relația cu cei mici! Emma încă îmi cere voie să facă un lucru cu o simplă privire, iar eu îi răspund la fel. Uneori ascultă din prima, șoptește argumente de la distanță (ceea ce ador) sau trece peste cuvântul meu, asumându-și consecințele. Folosesc destul de rar acel ‘Nu’ ferm dar blând (nu se exclud cele două), dar mai des decât înainte, desigur, limitele sunt puse ca să fie testate zilnic de copii, nu? 😅

Dar ascultă și are încredere în mine pentru că mă țin de cuvânt (sper eu 🙈) și a văzut de multe ori pe pielea ei acel lucru numit cauză/efect pe care îl menționez zilnic. Pentru mine acesta e cel mai dificil lucru în relația cu un toddler. De exemplu, dacă gătim și îi cade ceva pe jos, o rog politicos să coboare din turnul ei și să ia obiectul respectiv. Când avea 12-18 luni trebuia să o ajut eu, coborând la nivelul ei și explicându-i de ce trebuie să ridicăm lucrurile care cad. Totul cu o voce blândă și calmă. Nu ridic eu în locul ei decât dacă mă roagă să o ajut pentru că e prinsă într-o anumită activitate și are argumente plauzibile. 😊 E greu, dar merită din plin! Acum curăță și adună după ea, nu pentru că o forțez eu să facă asta, ci pentru că a devenit o rutină și poate, cine știe, a înțeles importanța acestui lucru.

 

5. Golește casa de lucruri inutile, reorganizează și lasă bebelușul să exploreze toată casa, nu doar pătuţul

Eh, alt lucru greu.  😅 E ușor să uităm dreptul bebelușului de a explora și a învăța despre lumea înconjurătoare, sau măcar casa în care locuiește. E greu să oferim posibilitatea bebelușului de a învăța ce e permis în baie, în bucătărie sau hol. E greu să fim acolo constant să explicăm de ce nu e permis să atingă sau să tragă de anumite lucruri, când piticul ăsta mic pare că nu înțelege mai nimic. Să nu mă înțelegeți greșit, viața mea nu constă în ore petrecute în patru labe lângă Anna, explicându-i de ce nu băgăm degetele în priză. 😅 Avantajul principal este că după ce explici același lucru de câteva (sute de) ori, bebelușul nu va mai fi interesat de același obiect. În curând cel mic va cunoaște fiecare colţişor al casei și va observa repede dacă apare ceva nou. Emma doarme în pat la nivelul solului de la 4 luni, iar Anna nu a avut pătuţ de la început. Acum dorm în aceeași cameră, fiecare în patul ei la sol. Astfel, când se trezesc, încep să se joace, beau apă, se bucură de libertate, nu țipă ca să le dau jos din pătuţ. E atât de ușor, mai ales alăptatul în timpul nopții.

 

Sunt atât de multe lucruri pe care aș putea să le povestesc, dar mă opresc aici. Esența este că trebuie să depunem un efort pentru a avea o relație sănătoasă cu cei mici, lucrurile nu vin de la sine. Poate e greu să renunțăm la confortul nostru uneori, dar e important să investim în relațiile noastre. E extraordinar să vedem cum cei mici învață și își dezvoltă caracterul. Suntem parțial responsabili de ce fel de adulți vor deveni și lucrul acesta e uriaș!

Știți, unele lucruri funcționează, altele nu. Dar să ne vedem copilașii fericiți și liniștiți mă ajută să realizez ce mare binecuvântare avem să ne putem documenta oricând, la orice oră, despre orice. Nu e ușor, știm cât de epuizaţi suntem noi părinții în general… dar nu vreau ca mai târziu să mă uit la anii care au trecut și să spun „Puteam să fac mai mult pentru ele atunci…” . Vreau să mă uit în urmă și să spun „Am făcut tot ce am putut, măcar am încercat. Am încercat să fiu o mamă bună. Nu știu dacă am reușit, dar măcar am încercat.”

Gânduri Parenting

Îţi crești copilul altfel decât mine? Super, hai să fim prietene!

9 mai 2018

Cred că nu există persoane care să critice și să se contrazică mai mult decât… noi mamele. Interesant este faptul că, în loc să dăm dovadă de mai multă dragoste și acceptare, în loc să încercăm să fim un exemplu pentru copiii noștri, ne transformăm exact în ceea ce sperăm ca cei mici să nu devină vreodată. Și da, folosesc pluralul pentru că și eu sunt mamă și îmi spun mie personal aceste lucruri, în primul rând.

De ce oare le cerem copiilor să nu le vorbească urât altora, când noi nu ne putem abține când vorbim la telefon și discutăm într-o manieră grosolană despre a III-a persoană care face lucrurile altfel?

De ce oare avem pretenţia ca cei mici să nu aibă un comportament egocentric, când noi nu putem accepta faptul că o mamă a găsit alte soluții în ceea ce privește creșterea copiilor?

De ce oare ne supără copiii când nu țin cont de cei din jur și ar face orice ca să-și îndeplinească scopul greșit de altfel, când noi suntem atât de plini de sine încât ajungem să ne credem experți în creșterea și dezvoltarea copiilor, criticînd din start orice altă variantă decât cea propusă de noi?

De ce oare le spunem copiilor să nu mai vorbească urât, când noi nu ne mai putem opri din jignit?

De ce oare avem pretenția ca odraslele noastre să fie pașnice, când noi nu împrăștiem decât frustrare și ocară?

De ce oare le spunem copiilor să aibă grijă ce vorbesc, dacă noi nu ne putem înfrâna limba?

De ce alergăm după lucruri care nu există? Mama perfectă e fiecare pentru copilașii ei. Nu există o singură rețetă, nu există un etalon. Și dacă ar exista, merită să ne încărcăm zilnic mintea și sufletul, doar pentru că o mamă procedează altfel decât noi? Nu vorbesc de cazurile extreme, în care poate copilașul e în pericol, sau este maltratat. Mă refer strict la diferențele de opinie minore, care provoacă adevărate avalanșe între noi, mamele.

Ce-ar fi să nu lăsăm individualismul să distrugă relații și să ne îndepărteze una de cealaltă? Acum când suntem mai sensibile și mai obosite ca niciodată, când doar noi știm cât de greu e să fim mame, haideți să lăsăm scutul judecății jos și să îmbrățișăm frumusețea diversității. Să nu ne mai ascundem după idea de perfecțiune și să realizăm că avem ce aprecia dar și învăța una de la cealaltă.

Îți crești copilul altfel decât mine? Super, hai să fim prietene!

 

 

Parenting

Activităţi pentru copii 2+ ani | Ce și cum mai facem…

16 aprilie 2018

În sfârșit am reușit să pun împreună câteva activități pe care Emma (aproape 3 ani) le iubește și le solicită zilnic. Unele sunt vechi, începute pe la 1 an apoi adaptate vârstei, altele sunt mai recente dar apreciate în egală măsură.

În primul rând, aș vrea să repet un lucru important: copiii sunt diferiți, la fel și principiile și stilul de viață al fiecărei familii. Emma iubește timpul petrecut afară, fie că plouă, bate vântul sau fuge în grădina bunicii noaptea cu lanterna aprinsă. Iubește parcul, nisipul și bălțile adânci. Dar când suntem în casă, ori mă ajută pe mine la gătit, participă activ la programul administrativ, ori alege anumite activități pe care le îndrăgeşte. Proporția ar fi cam 40% joacă (puzzle, cuburi, păpușă, bucătărie), 60% program administrativ, „lecţii”, abilități practice, lucruri pe care ea oricum le consideră tot joacă. Un alt lucru important de menționat este că niciodată nu am forțat-o să facă ceva, dar nici nu i-am desconsiderat rezultatul, i-am apreciat întotdeauna efortul, îndrumând-o, desigur, către soluția corectă, fără să umbresc varianta gândită de ea, asta ca o mică paranteză. De exemplu, acum nu e interesată de plante, cât e interesată de animale, istorie și astronomie. Nu e atrasă de litere, cum e atrasă de cifre și forme geometrice. Preferă să picteze decât să scrie la tablă cu creta. Și fără alte introduceri, vă las activitățile preferate ale Emmei:

1. Activităţi Usborne

 

 

 

 

 

 

Cea mai bună prietenă a mea a devenit și cel mai bun și serios reprezentant Usborne, motiv pentru care în ultima perioadă nu am mai cumpărat cărți din altă parte. Recent am descoperit paleta extraordinară de activități propuse de Usborne și le ador, atât eu cât și Emma. Sunt atât de bine gândite și calitatea lor e extraordinară. Plus, prețul oferit de prietena noastră este foarte bun! Și pentru că ştiu că cititorii mei iubesc la fel de mult cărțile, până pe 1 Mai aveți 10% reducere folosind codul „AMY10” în momentul în care plasați comanda aici, la reprezentantul nostru Usborne, Andreea Adam.

 

 

2. Activități Montessori

Activitățile de tip Montessori au început de la naștere și încă le îndrăgim și cel mai important, le vedem rezultatele. Acum folosim atât cărți potrivite vârstei, dar și preluăm și adaptăm anumite idei descoperite în cărțile Mariei Montessori. De exemplu, Emmei încă îi place să aducă flori și frunze acasă, ca să le caute în cărţi originea și denumirea, ca mai apoi să le folosească în te miri ce jocuri inventate de ea, sau să creeze ceva lipindu-le și pictând pe ele. La un anumit interval de timp, mă asigur că aceste pietre, frunze și obiecte străine aduse în casă de Emma, dispar subtil. 😂

 

 

 

 

 

 

3. Cărţi în general

Emma iubeşte informaţiile noi, ca orice copil de altfel. Ar sta ore întregi să îi citesc despre animale, istorie, artă, astronomie, etc. Iubește istorisirile din Biblie, dar și Bunele maniere pentru copii, carte pe care și-a ales-o singură din magazin 😅. Interesant este că în ultima perioadă alege povești fără personaj negativ, mai ales de când a conștientizat ideea de rău și pericol și îi respect dorința.  Îi citesc aproximativ 4-5 cărți/povești pe zi și nu mi se pare mult, a devenit o rutină după atâția ani. Anna (7 luni) participă la lectură de fiecare dată și e foarte încântată.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

4. Program administrativ, implicarea în activitățile zilnice

Ca toți copilașii curioși, atât Emma cât și Anna își doresc să învețe cât mai multe despre mediul înconjurător, participând activ la treburile zilnice. Uneori e greu. Extrem de greu. Să lași un toddler de 2 ani să bată oul sau să împăturească hainele în felul lui și să îl lași să le așeze în dulap, fără să intervi ulterior, e extrem de dificil. Cred că aceasta e una din cele mai mari lupte prin care trec zilnic, ca mamă. Uneori greșesc, uneori pierd, dar nu mă las doborâtă de dorința de a face eu repede treaba, de a pune importanță mai mare casei (care oricum nu rămâne niciodată impecabilă) decât dorinței Emmei de a învăța. Știți ce am observat? Cei mai mulți părinți își ceartă copiii nu pentru lucruri rele făcute voit, ci pentru încercările lor eșuate de a face un lucru bun, ceea ce e trist. Uneori epuizarea și stresul zilnic nasc în noi, ca și părinți, reacții greșite, firești, dar nepotrivite, pe care trebuie să încercăm să le stăpânim, să le oprim, dar mai ales să le analizăm cauza. Astfel, mintea noastră intră într-o rutină de auto-analiză și control înainte de a lăsa trupul să se transforme în versiunea verde a lui Hulk. Reușim tot timpul? Nu, și e normal. Și adulții greșesc, iar cei mici trebuie să știe asta, contrar părerilor de acum ceva vreme. Să îți ceri iertare, să recunoști că ai greșit în fața unui copilaș de 2 ani necesită mai mult curaj decât să sari cu parașuta din avion. Dar beneficiile pe termen lung în relația părinte-copil sunt extraordinare și imediat vizibile. Încrederea celui mic în părinte crește considerabil. Și respectul aduce respect. Asta vă poate spune și mama mea de la care am învățat toate aceste lucruri (pe care le-am regăsit ulterior și în multe cărți de specialitate). Interesant este că mama era judecată acum 20 de ani pentru lucrurile care azi sunt considerate indispensabile unei relații sănătoase între părinte și copil, motiv pentru care apreciez enorm puterea mamei mele de a trece peste gândirea -limitată de circumstanțele specifice perioadei respective- a celor din jurul ei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mai nou se îmbracă 100% singură cu ce dorește. Rar intervin când trebuie să mergem în oraș și alegerile ei sunt total nepotrivite, chiar incomode pentru ceea urmează să facem. Înțelege, mai ales că am ”darul„ de a îi explica în detaliu unde mergem și ce facem, atât de mult încât e mai interesată de locul respectiv decât de costumul de baie pe care își dorea să-l îmbrace peste geaca de piele.

Iubește poeziile și cântările evident, îi place să le învețe, ca mai apoi să le folosească în jocurile ei de-a școala.

Încearcă să depășească limite? Absolut, și mă bucur! E important să mă testeze, învățând astfel și caracterul meu, nu doar regulile impuse, motiv pentru care doresc să respect în totalitate ceea ce spun. Îmi calculez bine vorbele și nu uit nicio afirmație. E absurd să avem pretenția ca cei mici să nu mintă sau să nu aibă anxietate de separare transformată în țipete, lipsă de încredere și nervi, dacă noi ca părinți le spunem că plecăm fără ei sau că le luăm lucrurile și le dăm la alții dacă nu lasă tot și vin în momentul în care NOI am decis, fără avertizare și explicații. Totul ca mai apoi ei să descopere că ceea ce spunem nu se întâmplă niciodată, sunt doar amenințări gratuite pentru a îi lovi acolo unde îi  doare, doar pentru că simțim că pierdem controlul în momentul în care copilul testează o limită. Dar nu insist pe acest subiect, am doar doi copilași, unul de 3 ani iar celălalt are doar câteva luni. Nu știu ce îmi rezervă viitorul în calitatea de mamă. Până acum, nu știu dacă am doi copii sau îngeri în casă. Mâine? Vedem ce va fi.

Până atunci, citesc, citesc și iar citesc cu ele, pentru ele, dar și pentru mine. Așa mai învăț și eu ce-a realizat Wernher von Braun și ce-a mai pictat Pablo Picasso. Mă bucur că am din nou ocazia perfectă pentru a mai pune câteva informații interesante în bagajul de cunoștințe.

 

Gânduri Parenting

Cu mâna asta mică…

28 martie 2018

Cu mâna asta mică îmi gâdileai cândva pântecul și nu mă lăsai să dorm cât timp am fost însărcinată.

Cu mâna asta mică m-ai prins de deget când abia ai văzut lumina și a fost un moment feeric.

Cu mâna asta mică îți zgâriai fața atât de rău din cauza intoleranțelor tale.

Cu mâna asta mică mă zgâriai pe mine la 3 dimineața când tot ce îți doreai era să fi atașată trupului meu, cum am fost odată.

Cu mâna asta mică prinzi totul, de la jucării, la șosetele Emmei, draperiile și părul meu, chiar dacă nu mai am foarte mult.

Cu mâna asta mică vei învăța să cânți la un instrument și îmi vei încânta urechea și sufletul.

Cu mâna asta mică în palma mea îți voi explica lucrurile legate de problemele și încercările inimii, când vei fi mai mare.

Cu mâna asta mică îți vei ridica diploma când vei absolvi facultatea, iar eu voi fi acolo să aplaud cât pot de tare și să plâng.

Pe mâna asta mică poate vei purta un inel într-o zi, când vei fi destul de mare și înțeleaptă pentru a-ți lega viața de altă mână care să te merite.

Cu mâna asta mică mă vei saluta când vei pleca la casa ta, plină de bucurie, iar eu voi zâmbi în timp ce inima mi se rupe în bucăți.

Cu mâna asta mică, draga mea Anna, spui o poveste extraordinară, povestea noastră.

Cu mâna asta mică…

 

 

Gânduri Parenting

Inimile noastre bat împreună

21 martie 2018

Inimile noastre bat împreună. Simțim împreună, iubim la fel de mult și gândim în aceeași direcție. Dacă Emma se rănește și plânge, Anna plânge împreună cu ea. Dacă Anna plânge, Emma fuge la ea cu o jucărie sau una din  eșarfele mele (știind că Anna are o pasiune pentru ele). Dacă eu sunt tristă, Emma mă ia în brațe, dacă Anna e tristă, sora ei mai mare o smotocește și pe ea.

Dacă voi, amândouă, aveți nevoie de îmbrățișarea mea, vă strâng la pieptul meu oricât aveți nevoie pentru că aveți aceleași drepturi. Aici nu se măsoară cât oferim, cât iubim.

Suntem una. Tot ce fac pentru voi, fac pentru mine. Durerea voastră e și durerea mea și să vă păstrez fericite e tot ce am nevoie pentru a fi și eu o mamă fericită.

Vă iubesc mai mult decât mă iubesc pe mine cu siguranță. Și nu am nevoie de nimic în schimb. Sunt oricum atât de binecuvântată să fiu mama voastră. Nu am nevoie de nimic, doar să vă iubesc. Viața cu voi e ca un basm, e feerică. Extenuantă, dar feerică.