Fashion Gânduri

Draga mea, nu uita de tine!

20 august 2018

Draga mea,

Îți aduci aminte zilele în care te trezeai dimineața după o noapte bine dormită și te gândeai „Oh, ce are nevoie trupul meu acum? Să îl spăl, să îi dau o cafea și un mic dejun copios? Să îl aranjez și să îl îmbrac?” Iar acum, după zeci de treziri și 20 de minute legate de somn într-o noapte, te ridici din pat la 6 dimineața, trezită nu de cântecul păsărilor și razele soarelui, ci mai degrabă de plânsul ascuțit al unui copil (sau doi? sau patru?) și te gândești „Oh, ce au nevoie trupușoarele astea mici acum? De brațele mele? De lapte? Să fie schimbate? De mâncare? De cântecul pe care l-am cântat deja de 73 de ori noaptea asta?”. Și așa te tot întrebi până se face ora 17 și tu ești încă nespălată, nemâncată, constant alergând, alăptând, adormind copii, uitând că și tu, draga mea, nu ești doar mămică, ești o femeie.

Din clipa în care auzim pentru prima dată plânsul copilașului nostru, tot trupul, mintea și inima noastră intră într-o stare copleșitoare, o combinație între „aș muri înainte să las ceva să rănească bucata asta mică de carne” și „nu voi mai clipi niciodată, ca nu cumva să pierd o secundă din viața bebelușului meu”. Îți sună cunoscut? Din clipa aceea nu te mai trezești pentru că ai dormit destul, te trezești pentru că bebelușul tău are nevoie de tine. Nu faci de mâncare pentru că îți este foame, faci mâncare pentru copii. Nu te speli când vrei și ai nevoie, te speli pe jumătate în cele 34 de secunde, cât doarme cel mic. Nu mai mergi la cumpărături ca să te relaxezi și să vezi ce e nou, mergi la cumpărături ca la un maraton: iei pachetul de pamperși de pe raft și fugi, ca nu cumva să se trezească bebelușul sau să vadă toddlerul raftul de cărți pentru copii. Acum ești mămică, trăiești și respiri pentru altcineva, nu pentru tine. Nu-ți aduci aminte ultima oară în care te-ai tuns, ai savurat o prăjitură sau te-ai uitat la un film… Nu-ți aduci aminte ultima oară când ai purtat o conversație cu cineva despre altceva decât copiii, ce mănâncă și câte ore dorm. Te uiți în oglindă și vezi o urmă din tine, o mamă epuizată, disperată să se dăruiască total copiilor ei. Și toate lucrurile acestea sunt minunate și de apreciat și absolut indispensabile, dar draga mea, nu uita de tine.

În ziua de azi e aproape rușinos pentru o mamă să facă ceva pentru ea. Poate nu toate mamele experimentează asta, dar așa simt eu de fiecare dată când fac ceva fără copii sau care nu le aduce lor direct vreun beneficiu. Nu că aș fi judecată sau că mi-e teamă de ce spun oamenii, dar mintea mea e setată stric pe nevoiele copiilor și mă simt vinovată dacă mă gândesc la mine și nu la fete. Și așa mă trezesc că plâng și nu știu de ce plâng, că leșin și nu știu de ce leșin, dar eu de fapt sunt epuizată, înfometată, depășită psihic și fizic de responsabilitatea copiilor și a treburilor casnice, nu pentru că nu fac față, ci pentru că îmi pun eu ținte ireale și poveri în plus. De exemplu, în timp ce încerc să o adorm pe Anna în brațe, vreau să și gătesc și să îi citesc poveste Emmei. Și în timp ce fac simultan lucrurile acestea, mintea mea îmi spune că ar fi trebuit să o schimb pe Anna înainte să o adorm în sistem, sau că ar fi trebuit să pun la spălat înainte să încep să curăț cartofii, doar ca să termin toată treabă și să am timp să scriu și să răspund la emailuri seara după ce pun fetele în pat. Și nu numai că mă gândesc la asta, mă și simt extrem de vinovată că nu am casa în ordine, că mă așteaptă rufele în coș și că soțul se va împiedica de papucii de la intrare când va veni de la lucru. Mă simt vinovată dacă nu le citesc 5 povești fetelor seara. Mă simt vinovată că mi-e foarte rău și nu pot termina cântecelul pentru a mia oară. Mă simt vinovată că nu mai pot sta în picioare să legăn bebelușul de 11 kg (minim…) . Și nu e normal, nu e sănătos.

Zilnic mă întreabă câte o persoană cum reușesc să le fac pe toate, să cresc copiii, să mă ocup de casă, să lucrez și să scriu. Și de fiecare dată evit să dau sfaturi sau o rețetă a succesului, pentru că fac toate lucrurile acestea epuizându-mă și nu vreau să dau impresia că e în regulă. Nu voi înceta vreodată să spun că îmi recunosc defectele și greșelile, dar știu că și alte mame trec prin ce trec eu și aș vrea să recunoaștem mai des lucrul acesta. Am încetat să fim persoane cu nevoi. Am uitat să fim femei din dorința de a fi mame perfecte. Dar vrei să îți spun un secret, draga mea? Nu există mame perfecte. Și de ce să alergăm până la epuizare după ceva ce nu există?

Ce-ar fi ca dimineața după ce mănâncă cei mici să nu ne aruncăm direct la spălatul vaselor, ci să bem cafeaua aia cât timp e caldă. Vasele tot acolo sunt și după ce ne terminăm cafeaua, te asigur. Ce-ar fi să chemăm pe cineva să stea cu copiii o oră în timp ce noi dormim ca 🐷?

Nu cred că odraslele noastre au nevoie de mame și case perfecte. Cred că au nevoie de un cămin liniștit în care să găsească dragoste, bucurie, înțelegere și răbdare din partea noastră, iar dacă noi ne epuizăm în fiecare zi, nu avem cum să le oferim lucrurile acestea.

Ce-ar fi să mai facem și pentru noi ceva, uneori? Eu am început asta, scriindu-vă experiențele și trăirile mele aici, în speranța că va învăța cineva din greșelile mele și le va evita pe ale ei sau ale lui. Am început prin a mă bucura de momentele în care fetele dorm iar eu mă așez în pat și scriu. Am început prin a savura apa rece de munte și ploaia măruntă, în timp ce respir aerul curat și pășesc pe pietrele din lac, îmbrăcată cu o rochie frumoasă și catifelată. E sora celei mai fine rochii din lume  de la magazinul Class din Eliana mall din Brașov și o iubesc, e minunată.

Așa că, draga mea, nu uita de tine. Dacă îți iubești copiii și ai face orice pentru ei, adu-ți aminte și de nevoile tale, de la hrană la odihnă. Lasă treaba pentru 10 minute, ignoră copiii care se joacă cu plastilină pe covor și închide ochii, respiră adânc și imaginează-ți viața peste 5, 10 ani. Ce amintire vei lăsa copiilor tăi despre tine? Vor spune că ai fost stresată, agitată și nervoasă tot timpul sau că ai fost o femeie liniștită, puternică, răbdătoare și da, o mamă extraordinară? Nici ei, nici tu nu îți vei aduce aminte de cât de bine a fost șters praful și cât de ordonați au fost papucii la intrare. Îți vei aduce aminte de sentimente și trăiri, nu lucruri.

Așa că, draga mea, nu uita de tine!

 

Rochie: Clasa Collection – Eliana mall, Brașov.

 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply