Gânduri

Depresia postnatală există

14 May 2019

Emma avea 2 săptămâni și într-o seară încercam să o adorm. Era liniște. Îi cântam, o legănam și savuram trupușorul ei cald și sensibil, care se lăsase moale și liniștit în brațele mele. Când într-un final, a adormit. O priveam cu drag, îi analizam cu privirea fiecare detaliu al trupușorul ei… Dar când am clipit, pentru o fracțiune de secundă am vizualizat cum o trântesc de ușa dormitorului, cu toată forța mea. Da. Ați citit bine. Și a fost atât de real. M-am pus în genunchi, cu ea în brațe, pentru că mi se făcuse rău. În timp ce repetam în șoaptă “Îmi pare rău! Îmi pare rău! Te rog, iartă-mă!” eram cuprinsă de un sentiment uriaș de vinovăție pentru ceea ce mi-a trecut prin minte. Și încercam să-mi dau seama de ce am vizualizat un asemenea lucru, când eu îmi ador bebelușul și nu mi-ar trece prin cap într-un milion de ani să îi fac rău. Toate simptomele pe care le-am avut până în momentul acela, le-am pus pe seama oboselii, crezând că e normal să nu am poftă de mâncare, să plâng des sau să am modificări severe de dispoziție, pur și simplu să nu am control asupra minții și a emoțiilor mele. Dar după șocul din acea seară am început să caut informații despre depresia postnatală. Citind diferite lucruri, am găsit o listă de simptome ale depresiei severe. Ultimile 3 puncte erau:
•sentimente de vinovăție, rușine sau lipsa de valoare;
•insomniile:
•ganduri că îți vei răni copilul.
Și aș fi putut să încerc să “trec peste” cum mulți sugerează, să nu mai vorbesc despre asta. Dar dacă vă rog să rețineți un lucru din ce scriu aici este că DEPRESIA NU O POȚI TRATA SINGUR. Depresia nu este o alegere, o decizie, un moft. Depresia nu o poți controla, nu o poți preveni. Depresia e o boală care te lovește fără să o “vezi” venind și când lovește, lovește tare.

În România nu se vorbește despre depresia postnatală. Este un subiect tabu, este rușinos. Depresia postnatală este considerată o slăbiciune de caracter a mamei, o lipsă de înțelepciune sau de maturitate. Când o femeie spune că trece prin depresie în timp ce-și leagănă bebelușul de 2 luni în brațe, i se spune să tacă, să nu mai spună asta, să doarmă mai mult, că e doar obosită și că va trece de la sine. Dar depresia nu trece dacă dormi mai mult și vorbești mai puțin despre asta. Depresia nu trece dacă o ignori!

Nu vreau să ofer sfaturi, tratamente și soluții pentru că fiecare caz în parte este diferit, unic, influențat de foarte mulți factori. Am doar două rugăminți.
Pentru proaspăta mămică, care nu știe ce se întâmplă cu ea, cu mintea și cu sentimentele ei,
8 din 10 femei suferă de baby blues sau depresie după naștere. 8 din 10! Și celelalte 2 nu recunosc, vorba cuiva. Nu ești singură. Nu trebuie să-ți fie rușine, nu e vina ta. Caută ajutor specializat.

Pentru cei care sunt foarte sensibili la cuvântul depresie,
înainte de a judeca, de a trage concluzii pripite, înainte de a pune la punct o femeie care vorbește despre asta, informați-vă despre fenomen. Citiți, întrebați un medic. Și dacă ești o mamă care n-a trecut prin asta, nu judeca în funcție de experiența ta. Și dacă ești un bărbat a cărui soție nu s-a plâns de asta, nu înseamnă că celelalte femei “depresive” exagerează sau chiar nu a trecut soția ta prin asta pentru că nu ți-a spus.

Dacă ești însărcinată, dacă tocmai ai născut sau ai 3 copilași deja, ți se poate întâmpla și ție. Cum te pregătești pentru schimbările fizice ce apar în viața ta după nașterea unui copil, trebuie să te pregătești, să te informezi și despre schimbările emoționale, chiar mintale.

Dacă ai o prietenă care tocmai a născut, o soție sau o soră proaspătă mămică, nu o întreba doar despre bebeluș, cât doarme, cât mănâncă, câte zeci de grame în plus a luat de la ultima întâlnire. Întreabă femeia CUM SE SIMTE EA, nu doar fizic, ci și emoțional. Dacă are nevoie să vorbească cu cineva, dacă e totul în regulă. Spune-i că te poate suna oricând… Nu e nimic mai rău pentru o proaspătă mămică decât să aibă un episod ca al meu și să nu aibă o persoană care să-i ofere sprijin.

Așa că, drag om care citești, dacă nu treci prin asta dar cunoști o proaspătă mămică, dă-i un telefon. Spune-i că îi ești alături, că îți poate spune orice, fie că experimentează depresia sau nu.
Și dacă treci acum prin asta și nimeni nu te înțelege, te rog trimite-mi un mesaj. Și te rog, crede-mă că nu e vina ta. Nu e vina ta! Nu ai greșit tu cu nimic, nu ești o mamă rea! Ai doar nevoie de puțin ajutor, sprijin și înțelegere.

Vreau să-ți fiu alături.

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply Tapai Gabriela 14 May 2019 at 20:24

    Nici nu puteam descrie mai bine ce am trait si eu de la al doilea copil🙄spot on sa sti!!
    Esti o femeie cu greutate,ma bucur sa iti citesc articolele si ma incurajezi!!Keep up the good work gourgess mama🤗😚

  • Reply Diana Stefu 16 May 2019 at 8:00

    Frumos scris și spus, Ami Hozat! Cred că la primul copilul am trecut și eu printre o depresie, însă atunci nu mi am dat seama, și Slava Domnului a trecut după aproape 2 luni. Plângeam de fiecare data când era miercuri ( pt că într o zi de miercuri am născut o pe Daria) , era ceva nu puteam controla, și în alte zile se întâmpla, dar miercurea eram profund afectata. Eu cred că există depresie, și este f important sa ai pe cineva alaturi, in cel mai fericit caz este soțul, sa te ajute, sa te întărească, etc! Felicitări pentru curajul de a ne împărtăși experiența ta!

  • Leave a Reply

    You have successfully subscribed to the newsletter

    There was an error while trying to send your request. Please try again.

    Amy Hozat will use the information you provide on this form to be in touch with you and to provide updates and marketing.