Parenting

Activităţi pentru copii 2+ ani | Ce și cum mai facem…

16 aprilie 2018

În sfârșit am reușit să pun împreună câteva activități pe care Emma (aproape 3 ani) le iubește și le solicită zilnic. Unele sunt vechi, începute pe la 1 an apoi adaptate vârstei, altele sunt mai recente dar apreciate în egală măsură.

În primul rând, aș vrea să repet un lucru important: copiii sunt diferiți, la fel și principiile și stilul de viață al fiecărei familii. Emma iubește timpul petrecut afară, fie că plouă, bate vântul sau fuge în grădina bunicii noaptea cu lanterna aprinsă. Iubește parcul, nisipul și bălțile adânci. Dar când suntem în casă, ori mă ajută pe mine la gătit, participă activ la programul administrativ, ori alege anumite activități pe care le îndrăgeşte. Proporția ar fi cam 40% joacă (puzzle, cuburi, păpușă, bucătărie), 60% program administrativ, „lecţii”, abilități practice, lucruri pe care ea oricum le consideră tot joacă. Un alt lucru important de menționat este că niciodată nu am forțat-o să facă ceva, dar nici nu i-am desconsiderat rezultatul, i-am apreciat întotdeauna efortul, îndrumând-o, desigur, către soluția corectă, fără să umbresc varianta gândită de ea, asta ca o mică paranteză. De exemplu, acum nu e interesată de plante, cât e interesată de animale, istorie și astronomie. Nu e atrasă de litere, cum e atrasă de cifre și forme geometrice. Preferă să picteze decât să scrie la tablă cu creta. Și fără alte introduceri, vă las activitățile preferate ale Emmei:

1. Activităţi Usborne

 

 

 

 

 

 

Cea mai bună prietenă a mea a devenit și cel mai bun și serios reprezentant Usborne, motiv pentru care în ultima perioadă nu am mai cumpărat cărți din altă parte. Recent am descoperit paleta extraordinară de activități propuse de Usborne și le ador, atât eu cât și Emma. Sunt atât de bine gândite și calitatea lor e extraordinară. Plus, prețul oferit de prietena noastră este foarte bun! Și pentru că ştiu că cititorii mei iubesc la fel de mult cărțile, până pe 1 Mai aveți 10% reducere folosind codul „AMY10” în momentul în care plasați comanda aici, la reprezentantul nostru Usborne, Andreea Adam.

 

 

2. Activități Montessori

Activitățile de tip Montessori au început de la naștere și încă le îndrăgim și cel mai important, le vedem rezultatele. Acum folosim atât cărți potrivite vârstei, dar și preluăm și adaptăm anumite idei descoperite în cărțile Mariei Montessori. De exemplu, Emmei încă îi place să aducă flori și frunze acasă, ca să le caute în cărţi originea și denumirea, ca mai apoi să le folosească în te miri ce jocuri inventate de ea, sau să creeze ceva lipindu-le și pictând pe ele. La un anumit interval de timp, mă asigur că aceste pietre, frunze și obiecte străine aduse în casă de Emma, dispar subtil. 😂

 

 

 

 

 

 

3. Cărţi în general

Emma iubeşte informaţiile noi, ca orice copil de altfel. Ar sta ore întregi să îi citesc despre animale, istorie, artă, astronomie, etc. Iubește istorisirile din Biblie, dar și Bunele maniere pentru copii, carte pe care și-a ales-o singură din magazin 😅. Interesant este că în ultima perioadă alege povești fără personaj negativ, mai ales de când a conștientizat ideea de rău și pericol și îi respect dorința.  Îi citesc aproximativ 4-5 cărți/povești pe zi și nu mi se pare mult, a devenit o rutină după atâția ani. Anna (7 luni) participă la lectură de fiecare dată și e foarte încântată.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

4. Program administrativ, implicarea în activitățile zilnice

Ca toți copilașii curioși, atât Emma cât și Anna își doresc să învețe cât mai multe despre mediul înconjurător, participând activ la treburile zilnice. Uneori e greu. Extrem de greu. Să lași un toddler de 2 ani să bată oul sau să împăturească hainele în felul lui și să îl lași să le așeze în dulap, fără să intervi ulterior, e extrem de dificil. Cred că aceasta e una din cele mai mari lupte prin care trec zilnic, ca mamă. Uneori greșesc, uneori pierd, dar nu mă las doborâtă de dorința de a face eu repede treaba, de a pune importanță mai mare casei (care oricum nu rămâne niciodată impecabilă) decât dorinței Emmei de a învăța. Știți ce am observat? Cei mai mulți părinți își ceartă copiii nu pentru lucruri rele făcute voit, ci pentru încercările lor eșuate de a face un lucru bun, ceea ce e trist. Uneori epuizarea și stresul zilnic nasc în noi, ca și părinți, reacții greșite, firești, dar nepotrivite, pe care trebuie să încercăm să le stăpânim, să le oprim, dar mai ales să le analizăm cauza. Astfel, mintea noastră intră într-o rutină de auto-analiză și control înainte de a lăsa trupul să se transforme în versiunea verde a lui Hulk. Reușim tot timpul? Nu, și e normal. Și adulții greșesc, iar cei mici trebuie să știe asta, contrar părerilor de acum ceva vreme. Să îți ceri iertare, să recunoști că ai greșit în fața unui copilaș de 2 ani necesită mai mult curaj decât să sari cu parașuta din avion. Dar beneficiile pe termen lung în relația părinte-copil sunt extraordinare și imediat vizibile. Încrederea celui mic în părinte crește considerabil. Și respectul aduce respect. Asta vă poate spune și mama mea de la care am învățat toate aceste lucruri (pe care le-am regăsit ulterior și în multe cărți de specialitate). Interesant este că mama era judecată acum 20 de ani pentru lucrurile care azi sunt considerate indispensabile unei relații sănătoase între părinte și copil, motiv pentru care apreciez enorm puterea mamei mele de a trece peste gândirea -limitată de circumstanțele specifice perioadei respective- a celor din jurul ei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mai nou se îmbracă 100% singură cu ce dorește. Rar intervin când trebuie să mergem în oraș și alegerile ei sunt total nepotrivite, chiar incomode pentru ceea urmează să facem. Înțelege, mai ales că am ”darul„ de a îi explica în detaliu unde mergem și ce facem, atât de mult încât e mai interesată de locul respectiv decât de costumul de baie pe care își dorea să-l îmbrace peste geaca de piele.

Iubește poeziile și cântările evident, îi place să le învețe, ca mai apoi să le folosească în jocurile ei de-a școala.

Încearcă să depășească limite? Absolut, și mă bucur! E important să mă testeze, învățând astfel și caracterul meu, nu doar regulile impuse, motiv pentru care doresc să respect în totalitate ceea ce spun. Îmi calculez bine vorbele și nu uit nicio afirmație. E absurd să avem pretenția ca cei mici să nu mintă sau să nu aibă anxietate de separare transformată în țipete, lipsă de încredere și nervi, dacă noi ca părinți le spunem că plecăm fără ei sau că le luăm lucrurile și le dăm la alții dacă nu lasă tot și vin în momentul în care NOI am decis, fără avertizare și explicații. Totul ca mai apoi ei să descopere că ceea ce spunem nu se întâmplă niciodată, sunt doar amenințări gratuite pentru a îi lovi acolo unde îi  doare, doar pentru că simțim că pierdem controlul în momentul în care copilul testează o limită. Dar nu insist pe acest subiect, am doar doi copilași, unul de 3 ani iar celălalt are doar câteva luni. Nu știu ce îmi rezervă viitorul în calitatea de mamă. Până acum, nu știu dacă am doi copii sau îngeri în casă. Mâine? Vedem ce va fi.

Până atunci, citesc, citesc și iar citesc cu ele, pentru ele, dar și pentru mine. Așa mai învăț și eu ce-a realizat Wernher von Braun și ce-a mai pictat Pablo Picasso. Mă bucur că am din nou ocazia perfectă pentru a mai pune câteva informații interesante în bagajul de cunoștințe.

 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply