Browsing Category

Camera Emmei

Camera Emmei Decor interior

Cameră vintage pentru copii – Divan din lemn masiv Mavis

4 July 2020

Mă bucur atât de mult de camera Emmei, de cât de mult i se potrivește și cu câtă grijă își aranjează ea lucrurile. Cu toate că îi lipsesc elemente de decor pe pereți și o bibliotecă pentru cărțile care stau în coșuri și dulapuri, camera ei îmi este foarte dragă.

Mă bucur și de faptul că investițiile pe care le-am făcut în camerele copiilor nu au fost mari, chiar deloc. Nu suntem atrași de lucruri scumpe sau în trend, nu am căutat niciodată să avem lucruri de valoare, ci am încercat să prețuim și să dăm noi valoare lucrurilor pe care deja le avem, pentru că viața e mult mai mult decât ce ai, esența ei este la capătul opus al planului material.

camera pentru copii Amy Hozat

camera pentru copii Amy Hozat

În același timp, casa e locul în care trebuie să te simți bine, locul care să-ți semene și care să te reprezinte. Și pentru o persoană creativă, casa e ca un canvas alb, pregătit să prindă viață.

Și când ai două fetițe crețe, pasionate de cărți, rochițe și natură, să le pregătești colțul lor este ușor pentru că ele te inspiră.

camera pentru copii Amy Hozat

Camera Emmei este roz datorită tapetului de la Jeanne d’arc living ( aici detalii despre montarea lui ), dar restul lucrurilor sunt crem și alte nuanțe pale. Am căutat să stăm departe de clișeul rozului în exces.

Mobilierul este o combinație între Ikea și piese vechi de lemn și evident, o piesă de rezistență care schimbă toată încăperea. Pentru a le face să meargă împreună, comoda, măsuța și scaunul de la Ikea au fost vopsite și antichizate. Dulapul și noptiera au valoare sentimentală pentru că e mobila părinților mei și am multe amintiri legate de ele. Dulapul este vopsit în aceeași nuanță de crem iar noptiera este un verde/albastru vintage pentru a rupe monotonia cromatică a camerei.

camera pentru copii Amy Hozat

camera pentru copii Amy Hozat

Pentru că măsuța îi va rămâne mică în curând și va trebui să o schimbăm cu un birou adevărat, am ales să nu investim în ceva extraordinar, ținând cont că este un lucru de care se folosește puțin timp. Așa că Ikea vopsit și antichizat a fost soluția cea mai bună și eficientă.

camera pentru copii Amy Hozat

Baldachinul din fier forjat îl găsiți tot la Maison Romantique, iar perdele plănuiesc să le “îmbogățesc”, parcă au nevoie să fie mai prezente.

camera pentru copii Amy Hozat

Dar, piesa de rezistență mult anticipată și așteptată este divanul de lemn din colecția Imaginarium de la Mavis.

Patul acesta a întrecut mult așteptările noastre. Este lucrat în detaliu, exact așa cum l-am dorit. Finisajele sunt atent lucrate și sertarele au șine de calitate, incomparabile cu cele montate pe majoritatea pieselor din comerț.

camera pentru copii Amy Hozat

Un alt punct forte al magazinului Mavis este montarea mobilierul care este făcută rapid și eficient, de către oameni pricepuți și cu experiență.

Ca și băncuța despre care vă spuneam aici, divanul de la Mavis este superior altor piese de mobilă și este o investiție pe termen lung, care își merită toți banii.

Emma e bucuroasă că are pat de prințese, eu mă bucur de calitatea lui și de faptul că va rămâne cu noi, fie că se va transforma în pat pentru camera oaspeților sau loc de lenevit pe terasa de iarnă a căsuței pe care o visăm.

 

Shop the look

Camera Emmei Decor interior Parenting

Cum am ales pătuțul bebelușului și care au fost principiile noastre legate de somnul copiilor, de la naștere până în prezent

17 February 2020

Dacă sunteți în căutarea rețetei perfecte pentru somnul bebeluși, vă spun de la început că nu pretind că o dețin și nici nu sugerez să faceți exact cum am făcut noi. Am făcut și noi greșeli la început, am luat decizii fără să ținem cont că bebelușul s-ar putea să aibă alte nevoi, evident, fiind în necunoștință de cauză. Dar ca părinți, înainte dăm examenul și apoi învățăm lecția, de cele mai multe ori, motiv pentru care încurajez viitoarele sau proaspetele mămici să nu se desconsidere, să aibă încredere în capacitățile lor parentale și să păstreze vie dorința de a învăța lucruri noi și de a alege ce e mai sănătos și potrivit pentru familia lor. Acestea fiind spuse, la cererea publicului, vă povestesc despre somnul bebelușilor noștri, despre cât de impredictibil și dificil a fost, dar tot pe atât de frumos și hrănitor pentru noi și relația noastră. Nu vă voi scrie principiile cu liniuță, vă las cărțile citite și felul în care ne-au influențat pe noi, în speranța că le veți citi sau veți lua din experiența noastră doar ce vi se potrivește vouă.

Începem direct cu spaima părinților: colicile bebelușilor. Cum am trecut de ele? Le-am evitat complet. Nu am avut parte de plânsete inconsolabile și nu le-am întâlnit nici la Emma, nici la Anna, datorită unei cărți care ne-a dat soluțiile pentru a adormi nou-născuții, pentru a le ameliora durerile și pentru a le oferi al patrulea trimestru de sarcină, un timp de adaptare pentru ei la noul mediu uscat și rece. Cartea se numește The Happiest Baby on the Block ( Cel mai fericit bebeluș din lume) a Dr. Harvey Karp. Datorită acestei cărți am știut exact cum să procedăm încă din primele zile de viață ale bebelușului și am învățat despre înfășatul corect, nu cel restrictiv, despre contactul piele pe piele, despre white noise, legănatul corect, purtatul în sistem ergonomic (precum wrapul elastic, slingul cu inele, Marsupi și Manduca mai târziu) și crearea unei rutine potrivite bebelușului. O altă carte extraordinară și care s-a dovedit adevărată și practică în cazul nostru este The 90-Minute Baby Sleep Program (Programul de 90 de minute de somn pentru bebeluși) a Dr. Polly Moore. Dar cea mai importantă și răsfoită carte a fost Ghidul pentru alăptare al Dr. Jack Newman, care a stat pe noptiera mea luni de zile. Cartea aceasta mi-a demonstrat că trebuie să am încredere în instinctul meu de a alăpta la cerere, inclusiv pe timpul nopții, m-a învățat cum să fac atașarea corectă, cum să mă feresc de anumite probleme și cum să le tratez pe cele întâlnite. Alăptarea este dificilă, contrar așteptărilor mele și a multor mame și din păcate multe introduc laptele praf pentru motivele greșite, intrând  în panică (nu se satură bebelușul pentru că cere des lapte, este foarte dureros, etc.). Manualul acesta este absolut necesar pentru fiecare viitoare mămică, în cazul în care dorește să alăpteze exclusiv.

Cineva spunea că un părinte ori petrece timpul încercând să împlinească nevoile copilului, atât fizice cât și emoționale, ori petrece timpul încercând să stăpânească ieșirile și manifestările lui care apar în urma neîmplinirii, dar oricum, petrece timpul. Nu știu de ce tot mai mulți părinți caută maturizarea precoce a bebelușilor: să doarmă singuri, să stea în pătuț, să nu ceară în brațe, să mănânce la ore fixe, etc. Două explicații sunt, fie își caută confortul propriu, ca și cum bebelușul trebuie dresat să se muleze pe nevoile părinților, fie le este teamă că cel mic “se învață așa” și părinții devin sclavii copilului răsfățat și iubit în exces. Personal consider că răsfățul înseamnă încălcarea regulilor, evident, de către părinți (cedarea în fața insistențelor, când regula spune “Nu”.) sau lipsa cu desăvârșire a regulilor, nu ținutul în brațe, iubitul și timpul petrecut cu cei mici. Copiii nu se învață în brațe, e o nevoie de bază a lor. Copiii nu caută să manipuleze, caută singurul loc în care se simt în siguranță, în brațele părinților. Cu cât devin mai singuri pe faptul că părinții sunt acolo când au nevoie de ei, independența lor vine natural și în ritmul potrivit vârstei. Emma și Anna au 4, respectiv 2 ani și acum dorm singure aproape de fiecare dată, se schimbă singure dimineața, își iau papucii și gecile singure, se joacă cu orele fără să dorească ceva din partea mea, strâng în urma lor (uneori și a mea, Emma îmi face patul de câte ori îl găsește deranjat 😅) își pun apă în pahar când doresc, mănâncă singure de la începutul diversificării și s-au înțărcat în jurul vârstei de 2 ani fiecare, de comun acord cu sursa laptelui ☺️. Totul a venit natural, în ritmul lor. Nu am căutat să obțin eu lucrurile acestea, forțându-le în vreun fel. Nu poți cere respect din partea copiilor, dacă nu îl oferi și tu ca părinte. Deci, încercând să le respect nevoile care au fost diferite de la una, la cealaltă, dar similare, trecând peste lucrurile impuse de societate și sfaturile greșite, dar cu bune intenții, ale oamenilor, am încetinit alergarea disperată după ‘rezultate’ și am ascultat, în liniștea căminului meu, nevoile copilașilor mei.

Acestea sunt principiile noastre legate de somnul copiilor, de la naștere până în prezent, fără să intru în detalii pentru că nu consider că sunt relevante pentru toată lumea. Dar dacă doriți detalii suplimentare, cu drag vă povestesc în privat 😊.

Cât despre pătuț, aici este locul unde ne-am pripit în perioada de nesting ( cunoscut în limba noastră ca “sindromul cuibăritului” la gravide) când s-a născut în mine dorința de a pregăti toată casa, dar mai ales mobila bebelușului și m-am trezit cu un set întreg și minunat de la Ikea, inclusiv un pătuț alb și plăcut ochiului. Și după ce s-a născut Emma, pătuțul cam asta a rămas, un obiect plăcut ochiului. De ce? Pentru că am descoperit că e mai potrivit pentru noi co-sleeping-ul, adică să doarmă bebelușul cu mine în pat, sau într-un pătuț lipit de patul nostru, cel puțin așa am crezut în primele săptămâni. Și am achiziționat un pat special care poate fi atașat de patul nostru. Dar nu m-a ajutat foarte mult pentru că de cele mai multe ori, Emma rămânea lângă mine, nu o mai mutam un metru mai departe, în pătuțul ei. Așa că, după 3-4 luni de conviețuire cu un bebeluș, am descoperit patul la nivelul solului, varianta ideală pentru cei care vor să alăpteze comod în timpul nopții și cei care vor să încurajeze independența naturală a celor mici. Am făcut un pat de lemn, adică un cadru pentru o saltea de o persoană și inițial a stat în camera noastră, apoi în cameră separată. De când a început să meargă în patru labe, când se trezea dimineața, uneori începea să se joace singură sau venea și bătea în ușă, fără țipete disperate din pătuț. Un alt avantaj a fost că puteam să mă întind și eu lângă ea, uneori adormeam acolo sau pur și simplu mă retrăgeam în confortul patului meu.

Poate pentru unii bebeluși e perfect un pătuț clasic, poate alții au nevoie mai mare de atingerea mamei în timpul nopții. Fiecare copil e diferit, cu nevoi diferite, important este să ținem cont și de ele când insistăm asupra unei structuri în viața lor.

Acum Emma are 4 ani și camera ei, dar îi lipsește patul (cel la nivelul solului a rămas la surioara mai mică de 2 ani care, momentan, împarte patul cu Emma). Am căutat multă vreme un pat potrivit pentru camera ei cu tapet și mobilier vintage, am ales să nu mă grăbesc și să iau orice, ci să găsesc un pat de calitate care să îi placă Emmei acum, dar și la 16 ani. După ce m-am convins de calitatea produselor de la Mavis ( despre care v-am povestit aici și aici) am analizat cu atenție variantele lor potrivit cerințelor mele: pat de o persoană din fier forjat, divan din fier forjat sau divan din lemn masiv cu design clasic sau vintage.

Pat Selene

Pat Perseus

Pat Orione

Pat Cygnus

Dar, pentru că patul Emmei e pe colț, am decis că un divan de la Mavis este mai comod și aspectuos, mai ales dacă îl umplu cu perne drăgălașe.

Divan Chamomille

Divan Athena

Divan Wild Rose

Divan Imaginarium

Ce variantă credeți că am ales pentru camera Emmei?

Shop the look

Camera Emmei Decor interior

Camera Emmei – Tapetul și montarea lui

8 April 2019

Am reușit! Am montat singuri tapetul în camera Emmei, noi doi, oameni fără experiență, care n-au pus mâna vreodată să lipească un tapet din hârtie. A fost ușor? Nu. A meritat? Absolut! Și am să vă povestesc în detaliu cum am procedat și toate lucrurile pe care aș fi vrut să le știu de la început, în speranța că vor fi de folos celor care plănuiesc să facă asta.

În primul rând, vreau să vă spun că pentru mine tapetul e cel mai important lucru dintr-o cameră. Am o pasiune uriașă pentru imprimeuri florale, clasice, antichizate, etc. și sunt foarte, foarte pretențioasă. Tapetul este o operă de artă, este un tablou întins pe tot peretele și cum o pictură superbă îți schimbă starea de spirit, un tapet ca acesta de la Maison Romantique schimbă total ambianța unei camere. Ce-ar însemna să îmbraci toată camera într-un tapet care nu-ți comunică nimic? Timpul petrecut în acea cameră e instant neprielnic. Din acest motiv, am petrecut luni întregi pe site-uri și prin magazine, căutând un tapet de calitate care să ofere camerei Emmei un aer de Château d’Haroué.

Probabil dacă îmi arată cineva acum un model, știu din ce magazin este. Atât de mult timp am petrecut în căutarea tapetului perfect. Nu îl găsisem, până în momentul în care am avut încredere totală în Monica de la Maison Romantique, care m-a asigurat că nu voi găsi nicăieri un model asemănătoar, care să-mi îndeplinească în detaliu toate dorințele. Și vai, câtă dreptate a avut! Nu pot surprinde cu aparatul frumusețea lui, exact ca în cazul picturilor celebre, dovada clară că este ATÂT de frumos. Nu-l mai laud, că vă veți sătura oricum de el de-acum încolo. Eu, niciodată. 🙆

  1. Pregătiți pereții. În funcție de caz, îndepărtați tapetul vechi, șlefuiți, dați cu amorsă, etc.
  2. Cumpărați adezivul potrivit. La fel cum există diferite tipuri de tapet, există și diferite tipuri de adezivi. Noi am optat pentru cea mai bună variantă de adeziv pentru tapet de hârtie, de la Leroy Merlin.
  3. Trasați o linie verticală pe perete, cu ajutorul unui boloboc în locul în care veți lipi prima fâșie de tapet.
  4. Măsurați înălțimea peretelui și lăsați o marjă de 5 cm fâșiei, atât sus, cât și jos.
  5. Tăiați prima fâșie de tapet și foarte important (aici noi am greșit) tăiați și a doua fâșie, potrivind modelul, înainte să aplicați adezivul, după instrucțiunile de pe ambalaj.
  6. După ce ați găsit poziția perfectă a fâșiilor împreună, faceți un semn cu un creion la îmbinarea lor, apoi aplicați adezivul pe prima fâșie.
  7. Împăturiți fâșia aducând ambele capete la mijloc și așteptați 10 minute înainte să o aplicați pe perete.
  8. Dezlipiți partea de sus a tapetului și lipiți-l pe perete folosind o spatulă.
  9. Apoi, înainte să aplicați adezivul pe fâșia nr. 2, potriviți a 3-a fâșie, ținând cont de model și NU UITAȚI să faceți semn cu un creion peste ambele bucăți.

Și tot așa, până ajungeți la final.

Acum urmează partea cea mai importantă, din care veți înțelege ce-am greșit noi și ce-am fi putut face mai bine.😅 Sfaturi:

  • Cumpărați tapetul, apoi alegeți culoarea tavanului sau a pereților fără tapet, nu invers. Mă bucur mult că am făcut asta! Dacă tapetul e o nuanță mai caldă decât restul pereților sau are un subton cald și tavanul e rece, arată pus cu mâna, neintegrat.
  • Petreceți cel puțin 10-15 minute după tăierea primei fâșii, studiind imprimeul în detaliu, căutând lucruri mărunte, poziția lor, mici pete, etc. care să vă ajute să lipiți corect tapetul. Noi am ales unul dintre cele mai dificile modele, fără repere mari cum ar fi frunze, flori, linii, etc. doar detaliile “petelor”. Numai după câteva fâșii am găsit ca reper 3 pete de câțiva milimetri, care trebuiau să se așeze la o anumită distanță. 🤦 Până atunci, neavând repere sigure, ne lua foarte mult timp să găsim îmbinarea perfectă.
  • Nu puneți prea mult adeziv! Urmând sfaturile de pe cutie, am pus adeziv atât pe perete, cât și pe tapet, dar a fost muuult prea mult și fiind din hârtie, aproape se rupea din cauza îmbibării cu prea mult adeziv. La restul am pus adeziv doar pe tapet și a fost perfect. Țineți cont de ceea ce vă “spune” peretele, tapetul și nu vă fie teamă să schimbați puțin tactica folosită.
  • Nu montați seara sau noaptea, mai ales dacă trebuie să vă concentrați asupra detaliilor de pe tapet. Avem 2 copii. Soțul ajunge după ora 22:00 acasă. De la 23:00, până la 02:00-03:00 noaptea, pentru o săptămână, noi montam tapetul. La un moment dat, ochii nu te mai ajută, oboseala își spune cuvântul și faci greșeli majore. Mai bine lăsam copiii la bunici o sâmbătă, două și stăteam toată ziua la montat. Ar fi mers mult mai repede, mai bine și probabil cu mai puține erori. 😅
  • Nu vă grăbiți. Soțul lucrează în domeniul medical, deci atenția și răbdarea sunt unele din punctele sale forte. El a făcut 70% din treabă, eu eram mai mult cu partea de entertaining la 01:00 noaptea. Dacă nu era el, nu m-aș fi descurcat singură având rezultatul pe care îl avem acum. Deci e nevoie de timp, atenție și răbdare.
  • Nu subestimați frumusețea tapetul din hârtie. Toată lumea alege acum tapetul din vinil pentru că e mult mai ușor de montat și manevrat. Și eu am căutat doar vinil și îmi pare rău că am judecat tapetul din hârtie înainte să văd cum arată și ce presupune. Dar când am văzut și am simțit diferența, tapetul din hârtie se potrivește muuult mai bine stilului și pretențiilor mele.

Rezultatul e extraordinar. Nu-l pot surprinde în fotografii, îmi pare tare rău. Dar poate în videoul de prezentare pe care îl voi posta în curând, lucrurile vor fi mai clare.

Pasul următor în camera Emmei este parchetul, ușa și lampa. Ca Zâna cea bună, voi transforma ușor, ușor camera Emmei într-o cameră demnă de “la Princesse de la Provence”. ✨

Shop the look