Gânduri

Iti mai aduci aminte de mine?

12 March 2021

Nici nu stiu de unde sa incep, stiu doar unde am sfarsit activitatea mea in mediul online si de unde o reiau.

Lipsa mea pe blog si retelele de socializare nu a fost planificata, nici anticipata, dar a fost de mare folos, intr-o perioada foarte aglomerata, cu schimbari majore si frumoase de altfel.

S-au schimbat multe lucruri, inclusiv eu, dar poate ”schimbat” e impropriu spus, ”adaptat” suna mai bine. M-am adaptat unui program nou, la un stil de viata nou si la un mediu de lucru extraordinar. Am ajuns intr-o perioada a vietii in care simt ca e prioritar sa cresc si sa invat lucruri noi. In acelasi timp, viata de mama este mai frumoasa, mai bogata si mai importanta decat a fost ieri.

S-au schimbat, adaptat, transformat (cum doriti) inclusiv gusturile mele, probabil multe lucruri va vor surprinde, la fel cum m-au surprins si pe mine cand mi-am dat seama ca imi plac. Viata e imprevizibila, schimbatoare si ce bine ca e asa. Posibilitatea de a evolua si de a creste este unul din lucrurile pe care le anticipez cu drag de fiecare data cand ma trezesc la o noua zi.

Imi doresc sa scriu cu libertate aici si imi doresc sa ofer stari de spirit, nu sfaturi, nu invataturi; nu e locul meu sa fac asta.

De-acum in colo voi scrie mai mult despre experiente si schimbari personale, despre idei si sentimente, despre frumosul din lucrurile mici si entuziasmul din lucrurile mari, dar mai putin despre copii. Nu pot da o explicatie detaliata pentru decizia aceasta pentru ca sunt multi factori care m-au influentat, dar am certitudinea ca este o decizie buna, atat personala cat si profesionala.

Voi posta in continuare poze si portrete cu estetica de care sunt pasionata, voi scrie mici intamplari si decizii luate ca mama, dar nu voi insista pe detalii. Spatiul virtual ramane spatial meu, in care poate intra oricine si poate iesi cand doreste, spatial virtual ramane o  biografie a unui nimeni care scrie de drag si spatiul virtual ramane pentru mine un terapeut tacut.

amy_hozat_blog“When you’re overthinking, write. When you’re underthinking, read. When you’re unclear, do both.”

Am inceput sa lucrez intr-un mediu extraordinar cu oameni de la care am multe de invatat si pe care ii respect enorm. Ma trezesc fara ceas in fiecare zi inainte de ora 5, din obisnuinta, plec la birou cu drag si entuziasm si ma intorc acasa cu aceeasi bucurie.

Citesc mai multe carti si mananc mai multe legume crude, beau mai multa apa si rad mai des. Am realizat ca nu am nevoie de mai mult timp pentru a face lucrurile acestea, trebuie doar sa-mi schimb prioritatile, trebuie sa renunt la anumite obiceiuri nocive si sa le inlocuiesc cu altele benefice vietii mele si a celor care sunt nevoiti sa traiasca langa mine.

Am realizat ca am o responsabilitate nu doar fata de mine, ci si fata de cei din jur, sa am mai multa grija cum traiesc in detaliile vietii. Am realizat ca obiceiurile mele ii afecteaza subtil si indirect pe cei dragi, motiv pentru care, din dragoste si respect pentru ei, dorinta mea de schimbare a fost si este si mai mare.

Asa ca iata-ma, om in continua schimbare si nevoie de imbunatatire, om cu defecte si dificultati, om simplu care incearca sa paseasca cu mai multa grija si teama pe drumul vietii, dar sa se si bucure de ea.

Daca mai vrei sa pasesti alaturi de mine, sa iti dai cu parerea despre culori, texturi si imprimeuri atat in lucrurile materiale cat si in cele legate de inima unei femei, ramai prin preajma. Dar daca nu sunt o persoana pe gustul tau, sper sa gasesti ceva care sa-ti placa si sa-ti aduca bucurie pentru ca oferta este uriasa, sunt atatea carti si bloguri interesante!

Dar hei, eu m-as bucura sa ramaneti prin preajma.

Mi-e tare draga interactiunea cu voi, chiar mi-a lipsit.

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply