Camera Emmei Decor interior Parenting

Cum am ales pătuțul bebelușului și care au fost principiile noastre legate de somnul copiilor, de la naștere până în prezent

17 February 2020

Dacă sunteți în căutarea rețetei perfecte pentru somnul bebeluși, vă spun de la început că nu pretind că o dețin și nici nu sugerez să faceți exact cum am făcut noi. Am făcut și noi greșeli la început, am luat decizii fără să ținem cont că bebelușul s-ar putea să aibă alte nevoi, evident, fiind în necunoștință de cauză. Dar ca părinți, înainte dăm examenul și apoi învățăm lecția, de cele mai multe ori, motiv pentru care încurajez viitoarele sau proaspetele mămici să nu se desconsidere, să aibă încredere în capacitățile lor parentale și să păstreze vie dorința de a învăța lucruri noi și de a alege ce e mai sănătos și potrivit pentru familia lor. Acestea fiind spuse, la cererea publicului, vă povestesc despre somnul bebelușilor noștri, despre cât de impredictibil și dificil a fost, dar tot pe atât de frumos și hrănitor pentru noi și relația noastră. Nu vă voi scrie principiile cu liniuță, vă las cărțile citite și felul în care ne-au influențat pe noi, în speranța că le veți citi sau veți lua din experiența noastră doar ce vi se potrivește vouă.

Începem direct cu spaima părinților: colicile bebelușilor. Cum am trecut de ele? Le-am evitat complet. Nu am avut parte de plânsete inconsolabile și nu le-am întâlnit nici la Emma, nici la Anna, datorită unei cărți care ne-a dat soluțiile pentru a adormi nou-născuții, pentru a le ameliora durerile și pentru a le oferi al patrulea trimestru de sarcină, un timp de adaptare pentru ei la noul mediu uscat și rece. Cartea se numește The Happiest Baby on the Block ( Cel mai fericit bebeluș din lume) a Dr. Harvey Karp. Datorită acestei cărți am știut exact cum să procedăm încă din primele zile de viață ale bebelușului și am învățat despre înfășatul corect, nu cel restrictiv, despre contactul piele pe piele, despre white noise, legănatul corect, purtatul în sistem ergonomic (precum wrapul elastic, slingul cu inele, Marsupi și Manduca mai târziu) și crearea unei rutine potrivite bebelușului. O altă carte extraordinară și care s-a dovedit adevărată și practică în cazul nostru este The 90-Minute Baby Sleep Program (Programul de 90 de minute de somn pentru bebeluși) a Dr. Polly Moore. Dar cea mai importantă și răsfoită carte a fost Ghidul pentru alăptare al Dr. Jack Newman, care a stat pe noptiera mea luni de zile. Cartea aceasta mi-a demonstrat că trebuie să am încredere în instinctul meu de a alăpta la cerere, inclusiv pe timpul nopții, m-a învățat cum să fac atașarea corectă, cum să mă feresc de anumite probleme și cum să le tratez pe cele întâlnite. Alăptarea este dificilă, contrar așteptărilor mele și a multor mame și din păcate multe introduc laptele praf pentru motivele greșite, intrând  în panică (nu se satură bebelușul pentru că cere des lapte, este foarte dureros, etc.). Manualul acesta este absolut necesar pentru fiecare viitoare mămică, în cazul în care dorește să alăpteze exclusiv.

Cineva spunea că un părinte ori petrece timpul încercând să împlinească nevoile copilului, atât fizice cât și emoționale, ori petrece timpul încercând să stăpânească ieșirile și manifestările lui care apar în urma neîmplinirii, dar oricum, petrece timpul. Nu știu de ce tot mai mulți părinți caută maturizarea precoce a bebelușilor: să doarmă singuri, să stea în pătuț, să nu ceară în brațe, să mănânce la ore fixe, etc. Două explicații sunt, fie își caută confortul propriu, ca și cum bebelușul trebuie dresat să se muleze pe nevoile părinților, fie le este teamă că cel mic “se învață așa” și părinții devin sclavii copilului răsfățat și iubit în exces. Personal consider că răsfățul înseamnă încălcarea regulilor, evident, de către părinți (cedarea în fața insistențelor, când regula spune “Nu”.) sau lipsa cu desăvârșire a regulilor, nu ținutul în brațe, iubitul și timpul petrecut cu cei mici. Copiii nu se învață în brațe, e o nevoie de bază a lor. Copiii nu caută să manipuleze, caută singurul loc în care se simt în siguranță, în brațele părinților. Cu cât devin mai singuri pe faptul că părinții sunt acolo când au nevoie de ei, independența lor vine natural și în ritmul potrivit vârstei. Emma și Anna au 4, respectiv 2 ani și acum dorm singure aproape de fiecare dată, se schimbă singure dimineața, își iau papucii și gecile singure, se joacă cu orele fără să dorească ceva din partea mea, strâng în urma lor (uneori și a mea, Emma îmi face patul de câte ori îl găsește deranjat 😅) își pun apă în pahar când doresc, mănâncă singure de la începutul diversificării și s-au înțărcat în jurul vârstei de 2 ani fiecare, de comun acord cu sursa laptelui ☺️. Totul a venit natural, în ritmul lor. Nu am căutat să obțin eu lucrurile acestea, forțându-le în vreun fel. Nu poți cere respect din partea copiilor, dacă nu îl oferi și tu ca părinte. Deci, încercând să le respect nevoile care au fost diferite de la una, la cealaltă, dar similare, trecând peste lucrurile impuse de societate și sfaturile greșite, dar cu bune intenții, ale oamenilor, am încetinit alergarea disperată după ‘rezultate’ și am ascultat, în liniștea căminului meu, nevoile copilașilor mei.

Acestea sunt principiile noastre legate de somnul copiilor, de la naștere până în prezent, fără să intru în detalii pentru că nu consider că sunt relevante pentru toată lumea. Dar dacă doriți detalii suplimentare, cu drag vă povestesc în privat 😊.

Cât despre pătuț, aici este locul unde ne-am pripit în perioada de nesting ( cunoscut în limba noastră ca “sindromul cuibăritului” la gravide) când s-a născut în mine dorința de a pregăti toată casa, dar mai ales mobila bebelușului și m-am trezit cu un set întreg și minunat de la Ikea, inclusiv un pătuț alb și plăcut ochiului. Și după ce s-a născut Emma, pătuțul cam asta a rămas, un obiect plăcut ochiului. De ce? Pentru că am descoperit că e mai potrivit pentru noi co-sleeping-ul, adică să doarmă bebelușul cu mine în pat, sau într-un pătuț lipit de patul nostru, cel puțin așa am crezut în primele săptămâni. Și am achiziționat un pat special care poate fi atașat de patul nostru. Dar nu m-a ajutat foarte mult pentru că de cele mai multe ori, Emma rămânea lângă mine, nu o mai mutam un metru mai departe, în pătuțul ei. Așa că, după 3-4 luni de conviețuire cu un bebeluș, am descoperit patul la nivelul solului, varianta ideală pentru cei care vor să alăpteze comod în timpul nopții și cei care vor să încurajeze independența naturală a celor mici. Am făcut un pat de lemn, adică un cadru pentru o saltea de o persoană și inițial a stat în camera noastră, apoi în cameră separată. De când a început să meargă în patru labe, când se trezea dimineața, uneori începea să se joace singură sau venea și bătea în ușă, fără țipete disperate din pătuț. Un alt avantaj a fost că puteam să mă întind și eu lângă ea, uneori adormeam acolo sau pur și simplu mă retrăgeam în confortul patului meu.

Poate pentru unii bebeluși e perfect un pătuț clasic, poate alții au nevoie mai mare de atingerea mamei în timpul nopții. Fiecare copil e diferit, cu nevoi diferite, important este să ținem cont și de ele când insistăm asupra unei structuri în viața lor.

Acum Emma are 4 ani și camera ei, dar îi lipsește patul (cel la nivelul solului a rămas la surioara mai mică de 2 ani care, momentan, împarte patul cu Emma). Am căutat multă vreme un pat potrivit pentru camera ei cu tapet și mobilier vintage, am ales să nu mă grăbesc și să iau orice, ci să găsesc un pat de calitate care să îi placă Emmei acum, dar și la 16 ani. După ce m-am convins de calitatea produselor de la Mavis ( despre care v-am povestit aici și aici) am analizat cu atenție variantele lor potrivit cerințelor mele: pat de o persoană din fier forjat, divan din fier forjat sau divan din lemn masiv cu design clasic sau vintage.

Pat Selene

Pat Perseus

Pat Orione

Pat Cygnus

Dar, pentru că patul Emmei e pe colț, am decis că un divan de la Mavis este mai comod și aspectuos, mai ales dacă îl umplu cu perne drăgălașe.

Divan Chamomille

Divan Athena

Divan Wild Rose

Divan Imaginarium

Ce variantă credeți că am ales pentru camera Emmei?

Shop the look

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply