Gânduri Stil de viață

Tu ce vezi când apare reflexia ta în oglindă?

15 May 2020

Întotdeauna am avut probleme cu așteptările pe care le am din partea mea.

Copil fiind, mă uitam în oglindă și vedeam toate lucrurile pe care nu le-am realizat până atunci: “nu am citit cartea aia, nu am studiat piesa aia, nu sunt mai bună decât ieri la lucrul respectiv,…”. Nu știu de ce am dezvoltat, încă din copilărie, o autoanaliză mai serioasă decât dragostea pentru ceai. Mi-a fost de folos, în foarte multe situații, dar de cele mai multe ori a acoperit reușitele mele și capacitatea de a mă bucura de ele.

Începând cu vârsta de 7 ani, studiam și câte 5-6 ore pe zi la vioară, participând anual la cel puțin o olimpiadă și câteva concursuri. Chiar dacă am luat premiul I în fiecare an, cu o singură excepție, niciodată nu m-am bucurat deplin de reușită. În mintea mea predomina momentul acela din piesă care ar fi putut fi perfecționat. Și o luam de la capăt, an de an. Și acum, după 20 de ani de muzică, de fiecare dată când cânt în fața oamenilor, nu mă simt vrednică sau capabilă de a transmite ce simt și de a bucura oamenii care mă ascultă.

E o ironie; două adevăruri contradictorii: să cunoști faptul că poți să faci lucrurile extraordinare, să-ți vezi capacitatea, unii ar numi asta egolatrie, dar să nu ai încredere că ai destulă inteligență și înțelepciune să faci lucrurile acelea extraordinare, sau că nu ai dreptul să încerci să te ridici la nivelul lor, puțină auto-condamnare acolo. Dacă nu are sens ce spun aici, e în regulă, bună, eu sunt Amy și multe lucruri pe care le gândesc, e posibil să le înțeleg doar eu. 😂

Nu sunt alt om azi, când trec pe lângă oglindă văd orele petrecute departe de copii, văd zile pierdute fără a mai învăța ceva nou, văd teama că nu voi lăsa ceva în urmă și că voi trece prin viață fără să-i cunosc potențialul. Dar, spre deosebire de perioada copilăriei, acum mă opresc și petrec o secundă în plus în fața oglinzii, uitându-mă în ochii mei și îmi spun că e în regulă.

“E în regulă că nu ești constant lângă copii, au nevoie de timp departe de tine, să devină independenți și să ia decizii singuri, să învețe să pășească drept și înțelept în lumea asta.

E în regulă că nu ai învățat nimic nou azi, sunt zile pe care trebuie doar să le trăiești și să le savurezi.

E în regulă dacă nu ai descoperit America încă sau nu ai făcut ceva aproape la fel de extraordinar, poate într-o zi, dacă muncești și ești consecventă, vei reuși lucruri extraordinare. Dacă nu, ai avut binecuvântarea de a contribui la creșterea unor ființe născute din tine și mult mai prețioase decât orice realizare pe plan profesional.

E în regulă că nu cunoști ziua de mâine. Nu este a ta, nu este în mâinile tale. Momentul acesta este al tău, alege înțelept ce faci cu el și cum îl petreci. Muncește ca și cum ai trăi o veșnicie, dar trăiește ca și cum ai muri azi.”

Și așa văd frumusețea și potențialul vieții, când nu las reflexia din oglindă să mă convingă că nu sunt și nu fac destul. Dau drumul frânelor, las Creatorul să mă conducă și încerc să dau valoare zilelor, nu doar să le trăiesc.

Și în final îmi zâmbesc. Uneori. Dacă mi-a ieșit bine și mâncarea.

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply